Am ajuns în gară din timp pregătită pentru încă o deplasare polistă. După ce le-am dat binețe polițiștilor care s-au asigurat că îmbarcarea alb-violeților are loc fără incidente, am pornit la drum. Surpriza a fost că noi am plătit biletul de tren, dar am ajuns la Bacova cu tramvaiul, sau căruța, după cum au caracterizat unii dintre noi ceea ce voia a fi un tren. Am parcurs 30 de kilometri în scârțâituri, cu două vagoane care abia erau trase de locomotivă, care ne așteptam din moment în moment să se dezintegreze sau să se rupă. Din fericire, după o oră de drum, am ajuns teferi la destinație și pregătiți de meci. Dar fiindcă eram presați de timp, am grăbit pasul și ne-am îndreptat spre terenul de fotbal.
Decorul a încântat privirea alb-violeților care abia așteptau să mai scape de betoanele din Timișoara. După ce, fermecați de iazul de lângă terenul de fotbal, am zăbovit mai mult decât trebuia, am ajuns pe teren după ce arbitrul a dat fluierul de start. M-am bucurat să revăd pe marginea terenului aceiași poliști înflăcărați, același spirit alb-violet pe care l-am simțit la fiecare meci, aceeași atmosferă cu care m-am obișnuit și pe care o caut duminică de duminică acasă, pe Știința, sau în deplasare, pe terenurile de fotbal din județ. Deja nu mai băgăm în seamă terenurile brăzdate de animale și de “amintirile” lor, ci pur li simplu ne bucurăm că am mai asistat la o partidă de meci bine jucată, că am mai făcut un pas pentru a continua drumul pe care am pornit, că am mai scris o filă de istorie, mai ales că i-am învins pe cei de la AS Bacova cu 3-0.
Sigur, nu toate meciurile vor fi spectaculoase, nu orice deplasare va fumega de se va opri meciul și sperăm că nu toate amicalurile se vor termina cu prizonieri. Ce este important este faptul că spiritul alb-violet se transmite și crește prin fiecare dintre noi, cu fiecare etapă. De la meci la meci vedem jucători mai pregătiți, care au depășit emoția debutului și care dau tot ce pot în teren, care marchează spectaculos și ne fac să cântăm cât ne țin plămânii. Cu o așa echipă nu ai cum să mergi decât mai departe. Poate că nu anul acesta, dar avem timp. O istorie, fie că vorbim de bătălii legendare sau de performanțe sportive, nu se clădește cu “heirupisme”. Sigur trăim în secolul vitezei, totul trebuie să fie gata acum, informația circulă cu o viteză uimitoare, dar unele lucruri trebuie lăsate să își continue cursul. Nouă ne place liniștea satelor și ospitalitatea localnicilor, ne plac peisajele din Banat pe care acum îl (re)descoperim cu ajutorul Politehnicii și preferăm fotbalul “old-school”. Acolo unde poți să vii cu familia la meci, unde spargi semințe și te răcorești cu o bere, la firul ierbii, pe islazurile din Banat. De asta nu ne deranjează să încremenim în timp încă un an alături de echipa preferată, să trăim alte și alte momente de pasiune cum au fost cele din anul ce-a trecut. Haide Poli! Obligatoriu înainte!
Citiți principiile noastre de moderare aici!