În săptămâna ce tocmai se încheie, echipa condusă de prof.dr. Florin Drașovean și-a concentrat lucrul în perimetrul protejat de “cortul” de șantier, pentru că, în exterior, pământul înghețat făcea imposibilă orice săpătură arheologică. Locul care, în urmă cu doar trei săptămâni, era plin de schelete din necropola otomană și-a schimbat complet și fața și epoca.
Arheologii au ajuns la primul nivel medieval de construire în Cetate, descoperind două locuințe care și-au adjudecat, fără dubii, titlul de cele mai vechi case văzute vreodată în Timișoara. Locuințele semiîngropate, învecinate, au podele de lemn (încă vizibilă într-una dintre ele) și aveau, în urmă cu peste jumătate de mileniu, pereți din nuiele împletite, umpluți cu lut și fixați cu stâlpi de lemn. Datarea acestora în secolul al XIV-lea sau al XV-lea va fi precizată prin analize ulterioare de specialiști.
În gropile locuințelor s-au găsit numeroase obiecte bine prezervate de lutul de aici, fragmente ceramice și chiar vase întregi, tacâmuri de masă și piese casnice (inclusiv un degetar de bronz și un cuțit cu mâner de bronz), precum și mai multe monede. În acest moment, arheologii sunt siguri că apeductul descoperit tot în această parte a Pieței Sf. Gheorghe este anterior necropolei otomane, așadar dinainte de 1552, fiind astfel cea mai veche construcție de acest fel descoperită în orașul nostru. Sunt, de asemenea, bine relevate ultimele trei nivele, cele mai timpurii, de amenajări stradale, cu bârne de lemn stratificate, o imagine extrem de spectaculoasă a înălțării orașului, în timp.
Pentru a nu se deteriora din cauza umezelii și înghețului, structura masivă de lemn a casei medievale descoperite aici a fost mutată, sub supravegherea unei comisii de specialitate, la Muzeul Banatului, ridicarea și transportarea tonelor de bârne dovedindu-se o operațiune delicată și dificilă. Artefactul a fost supus unui proces de conservare primară, urmând să fie restaurat pentru viitoare expoziție permanentă a muzeului, dedicată Timișoarei medievale.
Una dintre cele mai interesante concluzii la care au ajuns arheologii după aceste săptămâni de săpături răstoarnă cu totul o ipoteză, până mai ieri general creditată: Biserica Sf. Gheorghe din 1324, menționată în mai multe documente și lucrări și acceptată de tradiția istoriografică drept biserica catolică din Cetate, nu s-a aflat niciodată în acest loc. Aceasta înseamnă că Piața Sf. Gheorghe și-a primit numele de la biserica iezuită cu acest hram, sfințită în 1718 și care a funcționat aici până în 1914.
Citiți principiile noastre de moderare aici!