Fostul edil-şef al oraşului Gheorghe Ciuhandu şi-a lansat cartea, luni, la Casa Adam Muller-Guttenbrunn, în prezenţa unui număr mare de angajaţi ai primăriei, de la foşti şi actuali directori de direcții sau regii până la secretarul Ioan Cojocari și fostul său şofer, care îl slujeşte în continuare şi pe primarul Nicolae Robu, alături de foştii colaboratori, prieteni şi familie.
Ciuhandu face, în volumul lansat, o scurtă sinteză a celor patru mandate de primar al Timişoarei ca reprezentant al PNȚCD, funcţie în care a fost ales succesiv în perioada 1996-2012, dar abordează în mod distinct şi o serie de teme cum ar fi mult-contestatul sistem de parcare TelPark, populaţia romă şi „casele ţigăneşti”, investiţiile străine atrase, Timişoara – Capitală Culturală Europeană, proiectele cu finanţare europeană, perspectivele de dezvoltare ale oraşului etc.
La lansarea volumului au luat cuvântul doi profesori universitari, istoricul Victor Neumann şi economistul Nicolae Ţăran, care au vorbit despre rolul important jucat de fostul primar Gheorghe Ciuhandu la dezvoltarea oraşului, despre situaţia economică în care se afla municipiul în 1996 şi cea de azi, despre deschiderea pe plan internaţional şi nu în ultimul rând despre necesitatea unei continuităţi în actul administrativ.
Fostul primar a dezvăluit că s-a gândit să se retragă din viaţa publică încă din 2008, dar că ulterior a hotărât să candideze totuşi pentru cel de-al patrulea mandat.
„În 2008 nu mai eram hotătât să candidez – pot să v-o spun acum, nu mai e niciun secret – şi m-am gândit foarte serios să mă retrag, eram deja tracasat de toate înfruntările astea cu guvernări succesive (…) Poziţia mea era cea care era, am luat şi anumite decizii politice greșite – prefer să nu fiu catalogat ca om politic ci mai mult ca administrator -, pentru că în plină guvernare PD m-am opus intrării PD în Partidul Popular European (…) Nu mai vedeau în mine primarul oraşului Timişoara, nu mă vedeau ca om, ca profesionist şi ca reprezentant al unei populaţii, ci vedeau în mine ţărănistul, omul dracului care le tulbură apele. M-am gândit foarte serios, în 2008 (…) că poate n-ar fi corect ca prin această atitudine personală să ipotechez viitorul acestui oraş. Dar după aceea, făcând o analiză – intrasem în Uniunea Europeană, oraşul altă şansă n-avea decât să atragă fonduri europene (…) nu era momentul potrivit şi am candidat, vă spun sincer, perioada 2008-2012, exclusiv din dorinţa de a pune aceste proiecte europene pe făgaş şi de a le înainta în timp util de o asemenea manieră încât să nu pierdem trenul, pentru că trenul va pleca în 2015 şi dacă până atunci noi nu reuşim să transpunem în practică proiectele astea pierdem banii, ba mai mult, poate venim şi cu bani de-acasă. Sper că acum Uniunea Europeană ne mai păsuieşte un an, până în 2016, deci actuala administraţie are şansa istorică, ca pe baza acestor proiecte predate, mare parte dintre ele contractate, dacă reuşeşte să ducă la bun sfârşit procedurile de achiziţii, să facă ceea ce am planificat”, a declarat Ciuhandu.
Fostul primar a încercat şi să clarifice toate discuţiile legate de paternitatea şi continuarea proiectelor cu finanţare europeană.
„Am mai scris, şi nu vreau să se înţeleagă greşit, despre proiectele europene. (…) Aceste proiecte europene s-au făcut de administraţia pe care am prezidat-o de la cap la coadă (…) ele s-au făcut pentru Timişoara, nu s-au făcut pentru uzul lui Ciuhandu. Că vin acum, pentru uzul domnului Robu şi a administraţiei care o prezidează e foarte bine, capitolul ăsta trebuie să se închidă (…) Noi trebuie să avem o atitudine de colaborare în folosul acestui oraş. Eu nu mai periclitez pe nimeni ca poziţie politică, nu mă mai interesează, dacă mi se solicită un ajutor şi pot să îl dau – îl dau, nu mă înghesui să critic şi să mă bag în faţă să mă bage alţii în seamă, dar mă deranjează când se insinuează că anumite lucruri nu s-au făcut”, a adăugat fostul edil-şef.
Un alt subiect abordat de Ciuhandu a fost cel al candidaturii pentru titlul de Capitală Culturală Europeană în anul 2021, care ar aduce beneficii majore oraşului, în opinia sa, în cazul în care se va opta pentru Timişoara.
„Am căutat să reactivez mândria bănăţeană (…) să găsesc un mod de a capacita comunitatea timişoreană să meargă pe un ţel anume. Am lansat în ianuarie 2010 treaba cu Timişoara Capitală Europeană şi reacţiile, în primul an, au fost absolut negative, pentru că foarte multă lume, inslusiv din aşa-zisa societate civilă, mă suspecta că asta era ultima găselinţă ca să mai am un nou mandat şi de câte ori mă duceam pe la televizor eram întrebat <<Domle mai candidezi, mai rezişti?>> Asta se interpreta atunci, că de fapt nu este un ţel care ar trebui să-i însufleţească pe toţi, ci la modul meschin, politic, era găselniţa mea ca să mă mai chivernisesc încă 4 ani. După aceea lucrurile au revenit la normal şi oamenii şi-au dat seama că într-adevăr este un obiectiv care ar trebui să însufleţească comunitatea timişoreană, să-i dea un ţel şi pe de altă parte este şi o modalitate pentru a dota acest oraş prin anumite investiţii care se fac în atari situaţii (…) Sper şi sunt încrezător că acum, după constituirea acestei asociaţii (n.r. – Asociația Timișoara Capitală Culturală Europeană) lucrurile vor evolua şi sper că în concurenţă cu Clujul şi Iaşiul, care sunt competitori importanţi, şi cu Aradul să câştigăm”, a mai declarat fostul primar.
În ceea ce priveşte palatele ţigăneşti care s-au ridicat pe vremea cât s-a aflat la cârma instituţiei de pe bulevardul C.D. Loga, clădirile istorice la care s-au făcut intervenții fără autorizație şi modul suspect în care au fost achiziţionate sau retrocedate anumite proprietăţi din centrul Timişoarei, Ciuhandu susţine că primăria a fost de fapt pe post de ţap ispăşitor.
„Am arătat negru pe alb câte procese am avut, câte am demolat (..) Restul organismelor statului, Procuratura, Poliţia, birourile avocaţiale, birourile notariale, birourile de proiectare, toate lucrau pentru oamenii ăştia şi atunci lupta era foarte inegală şi paradoxul era că tot primăria era acuzată, care nu putea verifica decât legalitatea actului de construire – ai autorizaţie n-ai autorizaţie, terenul pe care construieşti este al tău şi aşa mai departe, dar am fost transformaţi într-un fel de ţapi ispăşitori ai acestor situaţii”, susţine fostul primar al oraşului.
„Nicio autoritate abilitată nu a fost interesată de provenienţa banilor cu care se cumpărau terenuri şi se ridicau astfel de case sau dacă averile acestor persoane erau licite sau nu (…) În iunie 2012, pe rolul instanţelor erau un număr de 19 procese în diverse faze, cu referinţe atât la demolări, cât şi la anulări de contracte de vânzare-cumpărare privind diverse imobile. În acest sens, din constatările făcute în timp a rezultat că atât chiriaşii deveniţi proprietari pe Legea 112/1995, cât și proprietarii reintegrați în drepturi pe Legea 10/2001 sau prin sentințe judecătorești preferau să-şi vândă proprietăţile aşa-zişilor „ţigani de mătase”, contribuind prin aceasta la degradarea şi transformarea unui valoros fond imobiliar în kitsch-ul numit „case ţigăneşti””, mai scrie Ciuhandu în cartea sa, Capitolul „Probleme cu populaţia rromă (Ţiganii)”. Fostul primar a dat asigurări, la lansare, că… n-a plecat acasă cu nimic şi că doarme liniştit.
Cât despre faptul că şi-a programat lansarea cărţii chiar în ziua în care se împlineşte un an de când Timişoara şi-a ales un nou primar, Ciuhandu spune că a fost o întâmplare, că ar fi vrut să-şi lanseze volumul mai devreme, dar că era ocupată sala.
Volumul „16 ani în slujba Timişoarei” va putea fi achiziționat din librării începând de săptămâna viitoare, la prețul de 30 de lei.
Ciuhandu lanseaza o carte despre cei 16 ani la Primaria Timisoara
Citiți principiile noastre de moderare aici!