Demontarea fiecărei cărămizi, lespede de piatră sau scândură de podire, numerotarea individuală a fiecărei componente, curăţarea individuală şi trecerea printr-un proces de conservare şi, ulterior, reconstrucţia stăvilarului pe noul amplasament. Acestea sunt principalele etape pe care descoperirea istorică le va traversa pentru a deveni atracţie turistică, undeva în primăvara anului viitor.
Toată lucrarea include în jur de 100.000 de piese care vor trece, bucată cu bucată, prin mâna arheologilor şi a restauratorilor. Fiecare piesă componentă, până la nivel de cărămidă sau bârnă de lemn va fi demontată individual şi numerotată. Ulterior, aceste piese vor fi duse într-o hală unde vor fi restaurate.
„Am închiriat o hală unde trebuie asigurate condiţii speciale de ventilaţie şi pază. Din păcate, după cum se vede, ansamblul începe să fie deja afectat. Probleme mai mari sunt în ceea ce priveşte lemnul cu care este podit canalul. După furtuna din luna august a anului trecut întreaga canalizare a refulat la noi, iar ce a ieşit din acea canalizare a ajuns în contact cu lemnul. Deja am găsit urme de contaminare bacteriologică, deci de distrugere a lemnului. Stăvilarul nu mai putea rămâne în această locaţie, el s-a conservat atât de bine pentru că a fost acoperit cu un pământ lutos, iar apa din pânza freatică nu a intrat în contact cu aerul, deci nu a avut procesul de oxidare. Acum, lucrarea este deschisă, în contact cu aerul şi trebuie să ne grăbim”, ne-a declarat Ovidiu Şandor, managerul CBC.
Într-adevăr, cele 9 luni cât proiectul a fost blocat la minister se văd deja pe piatra complexului hidro. Piatra lespezilor cu care este placată ecluza nu mai este de un alb perfect, imaculat, aşa cum e granitul, ci a început să prindă o culoare verde.
Din fericire, toate piesele vor fi restaurate. Toată acea culoare va fi îndepărtată, iar prin utilizarea unor substanţe speciale se va asigura conservarea lor. Problemele cele mai mari vor fi la capitolul lemn. Acesta se degradează dacă nu este protejat, la finalul restaurării va fi impregnat cu o substanţă ce îl va face impermeabil.
În ceea ce priveşte mutarea ansamblului, acesta va fi integrat într-o piaţetă ce va fi realizată lângă actualele clădiri de birouri. În plus, aproape întreg ansamblul va fi păstrat integral, reproducerea sa va fi una extrem de exactă.
„Prin intermediul tehnicilor moderne care există acum se va ajunge la o precizie extraordinară la remontarea ansamblului. Aici vorbim de abateri de 1 – 2 milimetri”, a declarat Alexandru Szentmiklosi, arheolog. El a garantat că împreună cu colegii săi va fi un „paznic” extrem de sever în ceea ce priveşte lucrarea de la CBC.
Deşi a fost criticată de tot felul de specialişti din cele mai diverse domenii, chiar Szentmiklosi acceptă că această soluţie este de departe cea mai bună pentru salvarea şi punerea în circuitul turistic al ansamblului.
Lucrarea va fi una complexă şi va include iniţial scanarea 3D la înaltă rezoluție a întregului ansamblu arheologic, compus din aproximativ 150.000 de elemente din cărămidă, 300 de blocuri de piatră și 600 de piese din lemn, dar și prelevarea de probe din fiecare tip de material de construcție în parte. Rezultatele analizelor au fost discutate de către experții autorizați de Ministerul Culturii cu specialiști din Italia, Germania și Coreea de Sud, în vederea alegerii celor mai bune soluții de conservare. În urma acestei etape de studiu științific, specialiștii au stabilit cu exactitate lucrările și tratamentele necesare pentru restaurarea și conservarea adecvată a tuturor elementelor constitutive ale stăvilarului.
„Una din cele mai complexe operațiuni va fi demontarea și reconstituirea propriu-zisă a stăvilarului, compus din peste 150.000 de elemente unice. Este vorba despre un puzzle uriaș ce va fi demontat și reconstituit, operațiunea de salvare fiind în egală măsură complexă și spectaculoasă. Cel târziu la finalizarea clădirii E, în primăvara anului 2015, stăvilarul va putea fi admirat în toată splendoarea sa, într-un veritabil punct muzeografic în aer liber, îmbogățit cu o documentație științifică realizată de specialiști din cadrul Muzeului Banatului. Vom adăuga pe harta Timișoarei un mic, dar interesant punct de atracție, redând orașului un fragment din istoria sa, care, altfel, ar fi rămas îngropat și necunoscut “, subliniază Ovidiu Șandor.
Deci, pe lângă stăvilar, vizitatorii sitului vor avea la dispoziţie un punct muzeografic, dar şi imagini cu locaţia actuală a ansamblului arhitectonic. Ei se vor putea urca pe o podină, de unde vor putea admira de sus întregul ansamblu, relocat în viitoarea piaţetă.
„Este important de știut că stăvilarul se află în pânză freatică, ceea ce face ca, odată ce a fost descoperit, elementele sale constructive să fie supuse degradării din cauza contactului cu apa și aerul, dar și din pricina unor incidente obiective, precum înfundarea canalizării orașului din această vară și devarsarea produsă în zona sitului, analizele realizate arătând iminența unui atac bacteriologic asupra lemnului. De aceea, soluția de scoatere la suprafață a vestigiilor, conservare și reconstituire este salutară pentru punerea în valoare a întregului ansamblu”, nuanțează Ovidiu Bozu, coordonatorul echipei de arheologi și specialist în cadrul Muzeului Banatului.
Citiți principiile noastre de moderare aici!