”Pe strada Oituz, acolo unde a început construirea Institutului de Cercetări Avansate de Mediu (ICAM), se află un sit arheologic, respectiv o parte din fortificația austriacă a orașului. La inițiativa arheologului Szentmiklosi Alexandru, șeful secției de Arheologie a Muzeului Banatului, am sesizat atât beneficiarul, Universitatea de Vest, cât și Primăria Timișoara, care a decis sistarea lucrărilor. Rămâne ca UVT să decidă ce va face mai departe. Este însă o problema delicată de legislație și de aplicarea ei, căci lucrarea are deja avizul Direcției pentru Cultură și Patrimoniu Timiș. Muzeul Banatului a sesizat acest aspect Ministerului Culturii, nu doar în ce privește acest caz, ci în toate cazurile în care se construiește într-o zonă istorică: să fie clar stabilite criteriile, să se știe când este vorba despre vestigii majore, de care nu ne putem atinge, de situri care pot fi cercetate și conservate, iar construcțiile pot continua, și care sunt acelea care nu au o importanță culturală semnificativă și construcțiile se pot aviza fără cercetare arheologică. Altminteri, mereu noi, arheologii, ajungem în postura de <<oamenii negri>> care blocăm progresul. Este, dacă vreți, o chestiune care ține de filosofia dezvoltării urbanismului și cred că este de datoria Ministerului Culturii să clarifice fără echivoc aceste aspecte”, a declarat Dan Leopold Ciobotariu, directorul Muzeului Banatului.
Arheologul Alexandru Szentmiklosi, cel care a sesizat existența vestigiilor și se zbate pentru salvarea lor, consideră însă că lucrurile sunt în acest caz fără echivoc: ”Pentru că aveam o altă cercetare în derulare într-un perimetru învercinat, respectiv în curtea Facultății de Arte, am observat, în decembrie 2011, că a fost delimitată zona în care se va construi ICAM. În 19 ianuarie 2012 am sesizat, în scris, atât beneficiarul, UVT, cât și Primăria Timișoara, că acolo este o parte importantă din fortificația austriacă, și din Palanca Mare, cartierul extravilan al Timișoarei secolelor XV-XVIII, un sit care nu a fost niciodată cercetat. Chiar și în aceste condiții, lucrarea a primit avizele Direcției pentru Cultură. Am revenit cu mai multe sesizări ulterioare pe acest subiect, inclusiv exemplificând cu fragmente arheologice scoase la suprafață și parțial distruse de cei care au săpat fundațiile. Acum, nivelul la care s-a ajuns cu fundațiile este la mai puțin de un metru de zidurile fortificației. Din câte știu, lucrările sunt sistate în acest moment. Așteptăm decizia UVT în ce privește această cercetare, dacă vom fi solicitați vom interveni”.
Ioan Talpoș, responsabil de proiect în cadrul UVT, a anunțat că joi se va reuni echipa completă de proiect, ședință în cadrul căreia se va lua o decizie în privința vestigiilor istorice existente în perimetrul de construcție al ICAM.
UPDATE. ”Suspendarea e tardivă, după turnarea plăcii”
Șeful Secției de Arheologie a Muzeului Banatului, dr. Szentmiklosi Alexandru, prezintă cronologic situația vestigiilor de pe șantierul ICAM și încercările de a le salva. Direcția pentru Cultură a preferat să ignore sesizarea Muzeului Banatului, a arheologilor, și a avizat construcția, iar sistarea lucrărilor vine acum prea târziu, consideră arheologul. Special pentru www.tion.ro, Alexandru Szentmiklosi explică:
”La sfârșitul anului 2011, Muzeul Banatului a fost contractat de către Universitatea de Vest să efectueze cercetări arheologice de salvare în interiorul Facultății de Muzică. Cu ocazia unei vizite în teren (în calitate de șef al Secției de Arheologie), am constat că în curtea comună cu Facultatea de Arte Plastice era delimitat un cu panglică, un perimetru pe care urma să se construiască viitorul ICAM. Viitoarea clădire se afla într-o zonă cu potential arheologic confirmat de cercetările arheologice preventive de la Facultatea de Muzică, dar și de descoperirile recente din Piața 700.
Sesizarea mea ierarhică către Conducerea Muzeului Banatului (87/19.01.2012) a fost transmisă DCPCN Timiș (117/20.01.2012) care, a preferat să ignore această informare și a avizat favorabil lucrările de construcție, autorizate mai apoi și de Primăria Timișoara, în vara anului 2012.
În toamna anului 2012, Universitatea de Vest a informat Muzeul Banatului despre descoperirea unui nou zid de fortificație. În consecință, împreună cu managerul Muzeului Banatului, m-am deplasat la Facultatea de Muzica spre a estima devizul de cercetare arheologică. La ieșirea din clădire, am constatat că perimetrul cândva delimitat de o panglică s-a transformat într-o fundație de clădire, pe fundul gropii fiind vizibile urmele a două complexe arheologice cu cenușă, oase și ceramică de sec. XVII-XVIII. Aceste complexe sunt rămășițele cartierului extravilan al Timișoarei medievale, păstrate între zidurile fortificației de sec. XVIII.
Împreună cu artefactele arheologice colectate chiar cu ajutorul dirigintelui de șantier, am acceptat invitația reprezentanților Universității de Vest de a mă deplasa la Rectorat și le-am expus în mod neoficial situația. În baza informării scrise nr. 2608/26 noiembrie 2012, Muzeul Banatului a solicitat Primăriei Timișoara, suspendarea temporară a autorizației de construcție (nr. 2796/14 dec. 2012).
Această suspendare a avut loc tardiv, după turnarea plăcii de bază.
Din punctul meu de vedere, progresul nu înseamnă ștergerea trecutului și cu atât mai puțin, abaterea de la lege. Dezvoltarea urbană înseamnă integrarea vestigiilor istorice mergând pe principii moderne de punere în valoare a monumentelor istorice și nu pe precedente create de distrugeri favorizate fie de un vid legislativ, fie chiar de ocolirea legii. Un oraș cu aspirații de capitală culturală, care trăiește doar cu sloganul Timișoara, mica Vienă, ar trebui să aibă mai multă aplecare spre istoria care crează identitate și turism”.
Investitie de 10 milioane de euro la Universitatea de Vest din Timisoara
Citiți principiile noastre de moderare aici!