Evenimentul a întrunit recent la Catedrala Mitropolitană zeci de credincioşi, „fraţi ostaşi, veniţi din cele mai îndepărtate colţuri ale ţării”. La deschiderea oficială a întrunirii pe țară a Asociaţiei „Oastea Domnului”, pr. Gheorghe Itineanţ, coordonatorul filialei din Timişoara, a adresat un cuvânt de bun-venit tuturor oaspeţilor din ţară, transmiţând totodată „arhiereasca binecuvântare a Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Nicolae al Banatului şi purtarea de grijă a Preasfinţitului Părinte Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei”. Au luat cuvânt reprezentanții mai multor filiale din ţară ale asociației, din Sibiu, Zalău, Suceava, Botoşani, Oradea, Craiova, Caransebeş și alte localități apoi au avut loc recitaluri de cântări şi poezii specifice „Oastei Domnului”.
Adunarea de la Timișoara a fost un moment important pentru solidaritatea ”ostașilor”.
Oastea Domnului este o mişcare spirituală din cadrul Bisericii Ortodoxe Române, înfiinţată în anul 1923 la iniţiativa preotului Iosif Trifa. Actualmente, ea are statutul de asociaţie religioasă ortodoxă, recunoscută de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
Scopul declarat al asociaţiei este „încurajarea vieţii religioase creştine printr-o viaţă duhovnicească intensă, atât individuală cât şi comunitară, prin organizarea de întruniri periodice, publicarea de materiale ortodoxe destinate publicului larg şi prin diferite alte metode de catehizare”. Membrii asociaţiei se angajează în diferite proiecte caritative, ajutorarea săracilor, îngrijirea bolnavilor.
„Cu Iisus cel Răstignit, Oastea a devenit o putere. Şi tocmai pentru asta este pândită din multe părţi, pentru multe scopuri şi interese. Dar primejdia cea mare, de a-L pierde pe Iisus cel Răstignit, încă nu este asta cea care vine din afară. O mai mare primejdie este cea care vine dinăuntrul Oastei. E primejdia «ciocanelor». E ispita de a ne pomeni, una-două, că ne lipseşte Iisus cel Răstignit din adunările noastre. Se ţin «adunări mari» ale Oastei, în care nu se vorbeşte nimic despre Jertfa Crucii. Li se vorbeşte ostaşilor despre toate – numai despre Iisus cel Răstignit, nu. Ostaşii aşteaptă fulgerări duhovniceşti, aşteaptă foc ceresc – şi li se dau alte lucruri, care nu hrănesc şi nu rămân… …Sunt înăuntrul Oastei unii care îşi bat capul veşnic după «organizare», după «şefie», după dorul de a «comanda» – în loc să-şi bată capul cu un singur lucru: copiii Oastei să-L aibă tot mai mult pe Iisus cel Răstignit.
Este însă o primejdie şi mai mare decât aceea de a-L pierde pe Iisus cel Răstignit dinăuntrul Oastei, din adunarea Oastei: este primejdia de a-L pierde pe Iisus cel Răstignit dinăuntrul nostru, din inima noastră”, scrie Traian Dorz în primul volum al ”Istoriei unei jertfe”.
Citiți principiile noastre de moderare aici!