A devenit celebră și în țara noastră moda city break-urilor: tot mai mulți români preferă să cumpere pachete turistice valabile pentru un weekend în care să evadeze din rutina cotidiană. Așa au parte de două-trei zile pline, în care odihna e pusă pe plan secund și fiecare minut contează. Ochii se bucură de minunile din jur, picioarele freamătă sub greutatea kilometrilor parcurși și oboseala dulce își face simțită apariția abia târziu, când se lasă întunericul.
City break-ul este o tendință relativ nouă în turism și a cunoscut o creștere exponențială în ultimii ani. Varianta este ideală pentru oamenii ocupați, pentru care o escapadă tradițională se poate dovedi… prea lungă, iar un weekend de evadare poate fi ideal pentru a-și reîncărca bateriile, măcar o dată la câteva luni. Agenția Ultramarin din Timișoara propune turiștilor mai multe opțiuni pentru vacanțele de weekend cu autocarul: Budapesta, Praga, Viena, Cracovia, Salzburg. Printre acestea și Veneția, oraș al romantismului, ce își încântă mereu vizitatorii cu o atmosferă ușor misterioasă și boemă, cu o arhitectură impresionantă, greu de descris în cuvinte și cu un farmec aparte, ce face ca orașul italian să fie aproape mereu invadat de turiști dornici să-i deslușească secretele.
Toate drumurile duc în Piazza San Marco
Piazza San Marco, kilometrul zero al Veneției, ce adăpostește bazilica și clopotnița cu același nume, Palatul Dogilor și Puntea Suspinelor este locul ideal de plecare într-o plimbare prelungită peste canalele orașului. Îmbuibată de turiști, porumbei, vânzători ambulanți și o arhitectură ce-ți ia ochii, piața din inima Veneției e unul dintre popasurile europene cele mai încărcate de istorie și spiritualitate.
Bazilica San Marco, monument bizantin somptuos și impunător, reprezintă, alături de gondole, unul dintre cele mai cunoscute simboluri ale Veneției. Palatul Dogilor îi șade semeț alături, grav, elegant și masiv. Actualul palat datează din 1340 și a găzduit dogii până în anul 1787. Aici se luau cele mai importante decizii, legislative, executive și judiciare. Palatul cuprindea și închisorile Veneției, iar o scurtă plimbare de-a lungul cheiului vă va aduce față în față cu Puntea Suspinelor, ce leagă vechile închisori de celulele de interogare din palat. Numele i se trage chiar de la suspinele condamnaților, a căror ultime clipe de libertate se scurgeau în timp ce traversau puntea respectivă.
De vă permite timpul să zăboviți pentru a vizita palatul, taxa de intrare este de 16 euro. În schimb, pentru 8 euro puteți urca în Clopotnița San Marco – Campanile di San Marco, turn înalt de 98,6 metri, ce datează din anul 1912 și din vârful căruia priveliștea e năucitoare. Înarmați-vă însă cu răbdare – se stă la coadă minute bune atât la intrarea în Palatul Dogilor, cât și la cea în bazilică și clopotniță.
O altă alternativă de a vă petrece timpul în Piazza San Marco ar fi savurarea unei cafele delicioase, preparate cu măiestrie și atenție, pe una dintre elegantele terase din zonă. Cu ospătari îmbrăcați la patru ace și muzicieni ce creează o atmosferă de vis, prețul piperat al cafelei, deși nu e de lepădat, parcă merită cu vârf și îndesat. Căci cine oare ar putea pune un preț pe senzația de a savura o cafea cu adevărat italiană în una dintre cele mai celebre piețe din lume?
Străduțe înghesuite, canale strâmte și magazine colorate
Din Piazza San Marco, posibilitățile de a pleca la pas prin Veneția sunt nelimitate. Pentru asta nu aveți nevoie de ghid: cel mai indicat ar fi să explorați străduțele înguste pe cont propriu, căci posibilitatea de a vă rătăci e minimă – în orice moment puteți ieși fără probleme la chei, unde stațiile de oprire ale vaporașelor sunt dese și pot fi folosite ca puncte de orientare.
Explorând Veneția veți da de oameni și oameni: de la africani care încearcă cu orice preț să vă vândă o poșetă la italience cu șarm, cochet îmbrăcate, ce gesticulează excesiv în timp ce vorbesc la telefon, la grupuri interminabile de turiști asiatici care pozează frenetic pereții încărcați de istorie ai orașului. Veți găsi în cale tot fel de piațete pline de farmec, muzee, terase, restaurante și, desigur, magazine, de la cele impunătoare ale marilor case de modă până la cele colorate și înghesuite cu tot felul de suvenire.
De buzunarul vă permite, o plimbare cu gondola este de neratat – pentru sume cuprinse între 80 și 120 de euro gondolieri îmbrăcați în bluze cu dungi și pălării reprezentative vă vor purta alene pe canalele întortocheate ale urbei. O variantă mai ieftină ar fi transportul în comun, cu vaporetto – un bilet valabil 12 ore costă 18 euro și vă permite să vă plimbați, nelimitat, și pe Canal Grande, de unde puteți admira, și de-o parte și de cealaltă, clădiri care de care mai impresionante. E drept, vaporetto nu intră și pe canale, dar e o alternativă pentru un buget limitat. Iar să navighezi pe Canal Grande cu un capuccino delicios în mână și briza rece ciufulindu-ți părul reprezintă, din nou, o senzație de neuitat.
O oprire obligatorie pe harta turistică a Veneției este și Podul Rialto, cel mai cunoscut din oraș, proiectat de Antonio da Ponte. În jurul său se îngrămădesc multe tarabe cu suveniruri, bijuterii și accesorii, cu prețuri bune și oferte cum rar găsești pe străzile Veneției.
Murano și Burano, destinații atractive pentru după-amieze leneșe
La câteva zeci de minute de Piazza San Marco, tot cu vaporetto, se află Murano, o colecție de insulițe legate prin podețe, cu clădiri la fel de încărcate de istorie și farmec, dar care respiră în tihnă – aici turiști nu sunt în exces, iar o plimbare scurtă e relaxantă și revigorantă în același timp. Iar de căutați cu atenție dați peste maeștri într-alei celebre sticle de Murano, ce oferă demonstrații și vă pot iniția cu entuziasm în tainele prelucrării sticlei. Aveți însă grijă: de vreți să duceți celor dragi un suvenir de aici, magazinele sunt împânzite de sticlă fabricată în China, de proastă calitate, așa că e bine să le căutați pe cele care au afișat în vitrină că nu comercializează decât sticlă autentică, ce-i drept, la prețuri ceva mai ridicate.
Ca și punct final al scurtei drumeții prin Veneția, insula Burano, aflată la câteva minute cu vaporașul de Murano oferă turiștilor priveliști unice: o sumedenie de căsuțe colorate parcă de o mână creativă de copilaș în cele mai trăznite nuanțe se aliniază de-o parte și de alta a canalelor, iar atmosfera ce împânzește străduțele este una de liniște, bucurie și exaltare. Oboseala acumulată de-a lungul zilei dispare instant și e înlocuită de o dorință aprigă de a explora cu ochii și cu sufletul împrejurimile. Insula Burano e cunoscută și pentru prelucrarea dantelei, iar magazinele oferă o colecție impresionantă de haine și accesorii elegante și minuțios lucrate. Aici, turiștii sunt și mai rari, iar luminile apusului, combinate cu nuanțele zăpăcite ale clădirilor de pe Burano colorează un final perfect pentru o drumeție de neuitat prin lagunele Veneției.
Citiți principiile noastre de moderare aici!