Ana Maria Drăgoescu are o experiență de peste 15 ani în domeniul bancar, despre care spune că i-a modelat disciplina și capacitatea de a înțelege dinamica resurselor. A făcut studii post-universitare atât în domeniul financiar, dar și în psihologie și formare în hipnoza ericksoniană, explorând atât rațiunea, cât și latura umană a fiecărei experiențe.
Ce face un somelier de apă și care e originea acestei meserii inedite?
Un somelier de apă este un expert în diferite tipuri de apă, care este capabil să urmărească și să identifice, să evalueze și să recomande diferite tipuri de ape în funcție de caracteristicile lor. Se pune accentul pe anumite caracteristici, cum ar fi gustul, compoziția minerală, PH-ul, originea geografică. Somelierii de apă sunt specialiști care își folosesc cunoștințele pentru a ajuta consumatorii să integreze în rutina lor zilnică, să facă alegeri informate despre tipul de apă care este potrivit să îl bea în funcție de gustul lor și de beneficiile pe care le aduce apa.
Originea meseriei de somelier de apă a apărut ca o extensie a interesului pentru gastronomia de înaltă clasă și pentru experiențele culinare rafinate, similar somelierilor de vin, care sunt instruiți să cunoască, să deguste și să fie pregătiți în sfera vinurilor. Somelierii de apă sunt instruiți să recunoască și să aprecieze diferențele dintre diversele tipuri de apă minerală. Această profesie a început să se dezvolte în mod oficial în ultimele decenii, în special în Statele Unite ale Americii și în Germania, unde au apărut și cursuri de pregătire a somelierilor de apă.
Primul somelier de apă, care este și foarte cunoscut la nivel internațional este germanul Martin Riese. El a jucat un rol foarte important în popularizarea acestei meserii, iar alături de Michael Mascha a fondat Fine Water Academy din SUA.
Ce cursuri ai făcut în domeniu?
Am finalizat cursul de somelier în cadrul Fine Water Academy din SUA, unde am fost instruită în cel mai mic detaliu de către Martin Riese și Michael Mascha. Cursul a fost structurat pe trei nivele și a durat aproape doi ani. Aveam teme practice care presupuneau degustare de apă, prezentarea diferențelor dintre apă, identificarea elementelor chimice din apă, citirea etichetei, care este un lucru foarte important în ceea ce privește industria apei.
De asemenea, am învățat despre asocierea tipurilor de apă cu mâncarea și cum influențează o apă minerală cu mineralitate crescută gustul mâncării, spre deosebire de o apă slab mineralizată, cum pune în evidență apa aromele ciocolatei, cum cafeaua își schimbă gustul atâta timp cât este preparată cu apă de un grad de mineralitate diferit. La fel și ceaiul.
Ce fel de apă bem în România?
România este un tezaur hidrologic în ceea ce privește apele. La nivelul Uniunii Europene, România deține peste 60% din rezerva de ape și izvoare. Și, din păcate, nu fructificăm acest lucru. În România avem foarte multe de tipuri de apă, de la apa minerală, ce are în componență minerale, cum ar fi calciu, sodiu, magneziu, potasiu, siliciu, fier, dar și ape de izvor, care sunt ape pure cu o compoziție de mineralitate redusă. Avem și ape terapeutice, cum ar fi zona Covasna din România, care este cunoscută pentru izvoarele terapeutice foarte benefice și aduc un aport de sănătate organismului uman.
Sunt foarte mulți colaboratori care mă întreabă: care este cea mai bună apă? Din punctul meu de vedere, nu există cea mai bună apă. Atâta timp cât apa pe care noi alegem să o bem provine din natură, din surse pure, este filtrată de straturi de nisip, de roci și este captată la sursă, este o apă minunată. Deci nu aș împărți apele în bune și proaste, ci le-aș împărți în categorii de mineralitate, apă slab mineralizată, apă cu mineralizare medie și apă cu mineralitate ridicată.
Există o mare diferență între apă minerală și apă carbogazoasă. Apa minerală este și apa plată care conține minerale. Apa carbogazoasă, care este naturală, provine din surse subterane, unde se dizolvă dioxidul de carbon din sol și este extrasă din izvoare naturale și îmbuteliată la sursă și apa carbogazificată, care este apă plată, care a fost îmbunătățită artificial cu dioxid de carbon în timpul procesului de producție.
Din ce bem apa?
Consumul de apă poate varia în funcție de context și de preferințele personale, dar în calitate de somelier de apă recomand ca paharul din care este servită apa să fie din sticlă, în primul rând pentru că nu păstrează mirosuri sau gusturi, dar și pentru că paharele din sticlă sunt elegante și pot fi folosite atât în contexte informale, cât și formale. Din punct de vedere al formei, paharele pentru apă sunt, de obicei, de mărime medie spre mare, au aproximativ 250-350 ml, pentru a permite consumul unei cantități adecvate de apă.
Forma poate varia, însă întotdeauna eu prefer să servesc și să consum apă în pahar de sticlă, cu picior, cât mai simplu și elegant. Apa din pahar nu trebuie să depășească trei degete.
Cum se bea apa și care e temperatura ideală?
Recomandarea mea este să beți apă în înghițituri mici și constante pe parcursul zilei, în loc să consumați cantități mari odată. Acest lucru ajută la menținerea hidratării continue și evită supraîncărcarea stomacului. Evident, în poziție așezată, deoarece aceasta permite o digestie mai bună și ajută la evitarea disconfortului abdominal. Apa se consumă la 18 grade Celsius. Aceasta este considerată cea mai potrivită temperatură pentru hidratarea corpului deoarece nu solicită organismul pentru a o încălzi sau răci.
Oamenii aud în tot felul de reclame că e bine să bem doi litri de apă pe zi. Aș separa lucrurile și în funcție de tipul de apă pe care îl bem. Dacă dimineața facem sport, mergem la sală, facem și o saună, automat corpul nostru pierde foarte multe minerale. Dacă bem o apă puternic mineralizată putem readuce în corp mineralele ce le-am pierdut în activități. Totodată, nu recomand să bem o apă puternic mineralizată multe zile la rând.
La ce trebuie să fim atenți pe eticheta sticlei de apă?
Pe etichetă, este foarte important să urmărim tipul de apă, dacă este apă minerală naturală provine clar dintr-o sursă de izvor și conține minerale naturale. Ar trebui clar ca pe etichetă să apară apă minerală naturală. La apa de izvor, sursa de proveniență este una subterană protejată, dar poate să aibă un conținut mineral variabil. Pe etichetă ar trebui să fie menționat că este apă de izvor. Apa carbogazificată este apa în a cărei componență a fost adăugat dioxid de carbon. Apa carbogazoasă are dioxid de carbon natural, direct din sursa de proveniență.
Ar trebui să mai urmărim și să ne mai uităm la compoziția minerală. Neapărat pe etichetă trebuie să fie enumerate mineralele prezente, cum ar fi calciu, sodiu, magneziu, nitrații, sulfații și neapărat concentrațiile. Conținutul de minerale este exprimat în miligrame pe litru și ele trebuie să aibă specificate și concentrațiile, pentru că unele ape au o concentrație mai mare de minerale, ceea ce le conferă un gust distinct și automat beneficii diferite pentru sănătate.
Ce ar mai trebui să urmărim pe etichetă este rezidiu sec sau TDS, care reprezintă cantitatea totală de substanțe minerale dizolvate în apă și este exprimată în miligrame pe litru. Rezidiu sec te duce cu gândul la ceva rău. Nu, este un lucru foarte bun care ne indică totalitatea mineralelor dizolvate în apă și aici, în funcție de rezidiu sec, noi putem să urmărim apele cu TDS scăzut, care sunt sub 100 de miligrame pe litru sunt o considerate foarte pure și cu un gust ușor mai light, mai răcoritor.
În același timp, sunt apele cu TDS ridicat peste 500 de miligrame pe litru, care sunt mai minerale și au un gust mai pronunțat. La ele putem să simțim bicarbonatul din apă, să simțim magneziul și calciul, în funcție de componența chimică pe care o are apa respectivă. Originea apei este foarte importantă de specificat, și anume sursa apei. Este important să citim și să știm unde a fost îmbuteliată apa. Unele etichete ale brandurilor existente pe piață precizează locul de origine sau numele specific al sursei de apă și este important să cunoaștem sursa de îmbuteliere pentru că ne poate indica exact puritatea și calitatea apei pe care urmează să o bem.
Data de îmbuteliere și termenul de valabilitate evident trebuie să fie prezente pe etichetă, toate certificările și standardele pentru că unele etichete pot avea simboluri sau logo-uri care indică respectarea unor standarde internaționale de calitate sau dacă au fost testate și aprobate de autorități străine. Mai apar pe etichetă informații adiționale, precum PH-ul și dacă are cumva certificări de atribuire distinct, să fie apă pentru consum, apă pentru copii, și alte categorii.
Ce trebuie să aibă în vedere tinerii când își aleg cariera?
Alegerea unei meserii este o decizie importantă, care poate influența semnificativ viața unei persoane și, din punctul meu de vedere, sunt câteva calități pe care ar trebui să le ia în considerare în procesul de alegere a meseriei.
Autocunoașterea: este esențial ca tinerii să-și cunoască propriile interese, valori, ceea ce le place, talentele, punctele forte, dar și slăbiciunile, pentru că o bună cunoaștere de sine ajută să aleagă și să meargă spre o meserie care este potrivită personalității lor. Responsabilitatea, care este și una din valorile mele, asumarea responsabilității pentru propriile acțiuni și decizii și totodată, responsabilitatea include și capacitatea de a gestiona eficient resursele în așa fel încât consider că e potrivită să fie ca și una din principalele caracteristici pe care le are o persoană în alegerea unei cariere.
Etica profesională, integritatea și comportamentul etic sunt importante în orice carieră, indiferent de tipul de meserie, respectarea regulilor și a valorilor profesionale construiesc o reputație solidă și de încredere. Este necesar să le placă ceea ce fac și să găsească în ei resurse pentru a face ceea ce își aleg să facă cu plăcere și să fie deschiși spre a explora viitoarea meserie ce și-o aleg. Și pe lângă satisfacția financiară, să aibă și o satisfacție interioară, cum că fac ceea ce le place.
Multe cariere necesită ani de studiu și practică pentru a deveni competenți și perseverența i-ar ajuta pe tineri să depășească dificultățile și să-și urmeze obiectivele pe termen lung. Au nevoie de flexibilitate pentru că lumea muncii se schimbă și într-o continuă mișcare și trebuie să fie în permanență adaptați la toate cerințele pieței și să fie flexibil să facă astfel de schimbări și să fie dispuși să fie scoși din zona de confort.
Mai este importantă și capacitatea de a lua decizii. Să fie capabili să evalueze toate informațiile care ajung la ei, să fie asertivi, în primul rând cu ei și ulterior cu ceilalți și să analizeze și să evalueze oportunitățile, riscurile și beneficiile fiecărei fiecărei opțiuni.
Dacă și tu ai o profesie a cărei poveste merită împărtășită și care îi poate inspira pe alții, scrie-ne! Tion și Agenda așteaptă mesajul tău pe redactie@tion.ro.
Citiți principiile noastre de moderare aici!