Aurelia Mihuț și Magda Babău nu dedică doar ore bune restaurării obiectelor de artă. Ca să fie mereu la curent cu ultimele tehnici în domeniu, acestea citesc literatură de specialitate și participă la cursuri când se ivesc oportunități. Muzeul Național de Artă din Timișoara dispune din luna aprilie de un laborator de restaurare vizitabil, iar tinerele lucrează de multe ori sub privirile curioase ale vizitatorilor instituției de cultură. Piesa de rezistență o reprezintă microscopul unic într-un muzeu din România, deținut doar de companii private, care a costat 775.000 de lei. Aurelia Mihuț și Magda Babău fac echipă de doi ani și se consultă mereu în privința tehnicilor, procedeelor și materialelor folosite la restaurare.

Ce studii aveți în domeniu și cum ați ales această meserie grea, meticuloasă și frumoasă în același timp?

Aurelia Teodora Mihuț: Am terminat Facultatea de Arte la Oradea, cu specializare în conservarea si restaurarea picturilor de șevalet. Apoi am venit în Timișoara pentru master, urmând specializarea în pictură, conservare și restaurare lemn policrom. Îmi place să pictez, odată cu urmarea studiilor am rămas în domeniul restaurării, descoperind o asemănare între cele două activități.

Magda Babău: Sunt proaspăt absolventă a studiilor de licență și masterat din cadrul Universității Babeș-Bolyai de la Cluj pe specializarea artă sacră, care include și pictură și restaurare. De mică am fost pasionată de domeniul general al artei, dar în facultate am luat contact cu restaurarea propriu-zisă și o mare influență a avut-o profesorul meu, Marin Cotețiu, care a fost un om și un profesor deosebit și mi-a deschis cumva drumul acesta al restaurării.

Cât de grea e munca și câte ore îi dedicați zilnic? Mai și studiați în paralel, să vedeți ce se mai întâmplă în domeniu, ce tehnici noi mai apar?

Aurelia Teodora Mihuț: E o muncă foarte migăloasă, fiecare lucrare implică tehnici și materiale diferite, apar și noi provocări unde este nevoie de experiență, cunoștințe, aprofundări în domeniu. Este nevoie de multă muncă, răbdare și implicare, timp care nu poate fi evaluat în ore.

Magda Babău: Evident, minimum cele opt ore din cadrul programului la muzeu, dar pe lângă citim diverse articole și ne interesăm de tendințe actuale, care sunt mereu în schimbare în domeniu restaurării. Se descoperă tehnici, materiale noi. Recent am avut la muzeu o conferință internațională YOCOCU, care aborda tendințele de restaurare green, adică ecologice, folosind materiale care nu sunt toxice pentru utilizator. În cadrul restaurării, acesta este un aspect destul de important pe care încercăm să aplicăm în munca noastră de zi cu zi.

Din luna aprilie vă pot vedea la treabă vizitatorii Muzeului Național de Artă din Timișoara. Cum reacționează oamenii, vor să vă adreseze întrebări, să se uite mai atent?

Aurelia Teodora Mihuț: Sunt oameni care se opresc și ne fixează cu privirea, sunt curioși să afle detalii despre etapele de restaurare, alți privitori nu manifestă niciun interes fiind atrași de aparatura performantă disponibilă în laborator.

Magda Babău: În cadrul reorganizării expozițiilor permanente din muzeu, care s-a făcut cu ocazia anului Capitalei Culturale Europene, s-a deschis și acest laborator vizitabil. Este o inițiativă nouă în România. Momentan, suntem singurul laborator de restaurare vizitabil din țară și dorim să creștem conștientizarea faptului că și operele de artă au nevoie de îngrijire. Dorim ca vizitatorii să aprecieze efortul depus în spatele realizării unei expoziții sau a restaurării unei opere de artă. Și am văzut că, în mare parte, vizitatorii care vin, în mod special cei din spațiul european, sunt foarte interesați. Stau, se uită, unii pun și întrebări. De asemenea, o să avem în cadrul laboratorului câteva workshop-uri dedicate echipamentelor noi achiziționate prin programul Timișoara Capitală Culturală.

Ce fel de echipamente vă ajută la restaurarea operelor de artă?

Aurelia Teodora Mihuț: Este vorba despre un microscop foarte performant, o cameră multispectrală și o masă cu presiune joasă, echipamente care ne ajută și ne ușurează activitatea de cercetare și restaurare a operelor de artă.

Magda Babău: Aș reveni un pic la prima întrebare, și anume la faptul că restaurarea în sine e un domeniu foarte divers, îmbină mai multe discipline, printre care chimia, fizica, istoria artei, tehnici artistice. Un restaurator bun trebuie să cunoască puțină fizică pentru a înțelege proprietățile materialelor cu care lucrează, puțină chimie pentru a înțelege efectele și proprietățile substanțelor pe care le aplică pe anumite opere de artă.

Aurelia Teodora Mihuț: Și compatibilitatea între materiale.

Magda Babău: Trebuie să cunoască puțin din istoria obiectului pe care intervine, ca să se adapteze tehnicile artistice. Și în acest sens, foarte importante sunt mijloacele de analiză și de investigare a unei opere de artă, care îți determină metoda pe care o abordezi în procesul de restaurare. Și în acest sens, prin programul Timișoara Capitală Culturală și proiectul Baroque Reloaded, pe care l-a dezvoltat Muzeul de Artă, am achiziționat echipamente foarte performante, chiar de ultimă oră în domeniul restaurării. Printre care microscopul Hirox, unic în muzeele din România. Acesta a fost folosit la scanarea lucrării „Fata cu cercel de perlă” a lui Vermeer. Este un echipament foarte versatil, pentru că poate atât scana în profunzime, la nivel de microni, o lucrare, dar poate și să creeze o imagine panoramică a unei lucrări, care se poate mări până la nivelul micronilor. De asemenea, el poate să scaneze tridimensional suprafața operei de artă, pentru a analiza, de exemplu, adâncimea unei lacune. Această imagine panoramică 3D a fost utilizată de cei care au scanat „Fata cu cercel de perlă pentru a printa 3D, ulterior, acest tablou. Mi se pare că poate fi un aspect inedit și interactiv în relația cu publicul. De exemplu, copiii pot să vină, să atingă acest print 3D, ca să se familiarizeze cu textura lucrărilor sau cu anumite detalii care nu sunt vizibile cu ochiul liber. Și, de asemenea, Muzeul Național de Artă a achiziționat un sistem de analiză multispectrală, ceea ce înseamnă că are o gamă spectrală care include UV, lumina vizibilă și lumina infraroșie, cu care poți analiza lucrarea prin anumite reflexii observabile în aceste tipuri de lumină. Poți vedea dacă lucrarea a are repictări, pe ce suprafață sunt aceste repictări și poți, ulterior, adapta metoda de restaurare la datele preluate.
De asemenea, vom beneficia de o masă cu presiune joasă utilizată pentru pânzele care prezintă deformări sau rupturi. Este o masă personalizată, de dimensiuni mari, în care pot încăpea lucrări ample. Pe lângă echipamentele menționate, laboratorul vizitabil a mai fost dotat cu mese, scaune, calculatoare, lămpi, exhaustoare și alte ustensile specifice acestui domeniu.

Este microscopul un instrument care poate depista falsuri?

Magda Babău: Poate depista, într-adevăr, dacă o lucrare este integral repictată, dar pentru a determina dacă o lucrare este sau nu autentică sunt mai mulți factori care trebuie luați în calcul și sunt analize mai complexe de atât, care nu țin doar de partea vizuală. România nu cred că este foarte dezvoltată în sfera aceasta, pentru că în mare parte lucrările originale se cunosc, se știe de ce colecție aparțin, au semnături și datări specifice.

La ce lucrați acum, ce restaurați? Am văzut că vă ocupați atât de picturi cât și de sculpturi.

Aurelia Teodora Mihuț: Am restaurant lucrări pentru expoziții precum: Parallels organizată în colaborare cu Galeria Matica Srpska din Novi Sad, Oskar Szuhanek: Întoarcerea Prodigioasă, Timișoara: Portretul unui oraș, Jocul cu hazardul: Romul Nuțiu, mai urmează și alte expoziții, în luna decembrie, Avangarda Timișoreană. Avem și sculpturi care urmează să fie restaurate.

Magda Babău: Momentan lucrăm pentru o expoziție de artă contemporană dedicată artiștilor timișoreni din colecția muzeului, cum a spus și colega mea, expoziția se va numi Avangarda Timișoreană. Dar până în prezent am avut oportunitatea de a restaura lucrări pentru diverse expoziții organizate de Muzeul Național de Artă, complexe și de amploare. Aș vrea să amintesc expoziția permanentă de Artă Românească și de Artă Europeană, pentru reorganizarea căreia echipa de conservare-restaurare a depus un efort semnificativ.

Ce degradări prezintă operele de artă pe care trebuie să le restaurați?

Magda Babău: Cea mai vizibilă operațiune pe care o desfășoară un restaurator este curățarea unei picturi pentru că, de-a lungul timpului, praful împreună cu alte murdării sau impurități se depun pe suprafața picturii și uneori fac ca aceasta să nu mai fie atât de vizibilă sau o întunecă din punct de vedere cromatic. În laboratorul vizitabil am observat că această etapă a curățării unei lucrări este cea mai captivantă pentru public deoarece se poate observa exact faptul că această etapă scoate la lumină culorile inițiale ale lucrării. Și, bineînțeles că fiecare lucrare are degradările ei specifice, pornind de la suportul lucrărilor, la stratul pictural sau cel protector de verni. Am avut de restaurant lucrări care au avut, de exemplu, pânza ruptă pentru care a trebuit să intervenim prin refacerea planeității pânzei pentru ca lucrările să poată fi expuse.

Ce particularități sunt diferite la restaurare comparativ cu altele din domeniul artei?

Aurelia Teodora Mihuț: O particularitate diferită constă în sentimentul de mulțumire de a reda obiectului restaurant forma inițială, de a proteja și valorifica patrimoniul cultural, astfel încât privitorii să poată aprecia autorul și opera sa.

Magda Babău: Mi se pare că restaurarea este diferită de alte domenii ale artei vizuale pentru că implică atât cunoștințe științifice, de chimie, de fizică și așa mai departe. De asemenea, restaurarea nu pune accent pe originalitatea artistului. Trebuie să reușești să pui în valoare opera originală, fără a lăsa să se vadă, în mod evident, urmele intervenției pe care o aplici. Pe de altă parte, restauratorul are ocazia să învețe, din punctul meu de vedere, foarte multe, pentru că în momentul când integrează cromatic o operă artistică intră cumva în dialog cu autorul original. Învață poate prin observare și prin imitare tehnica în care el lucra, învață, de fiecare dată, să folosească o nouă gamă de culori sau un alt tip de tehnică.

Este restauratorul supus greșelii? Tinde să dea o tentă personală operei restaurate?

Aurelia Teodora Mihuț: Da, uneori este supus greșelii. În acest domeniu, respectăm principiile restaurării, nu modificăm și nu personalizăm operele de artă, materialele pe care le folosim sunt compatibile și reversibile, se poate interveni asupra unor etape de lucru dacă este necesar. Este nevoie de o echipă pentru a lua decizii în vederea metodelor și tehnicilor de lucru.

Magda Babău: Așa cum a spus și colega mea, în urma analizelor efectuate pe o lucrare, colegii și echipa de restaurare împreună cu coordonatorul se consultă pentru a găsi cea mai bună soluție pe care să o aplice unei lucrări. Într-adevăr, uneori soluția propusă în urma primei analize nu funcționează optim, dar metodele și materiale folosite, reversibile fiind, se pot adapta pe parcursul restaurării. Am avut cazuri de lucrări care, în trecut, au fost supuse unor intervenții de restaurare nu tocmai fericite. Tocmai datorită reversibilității acestor materiale, repictările nepotrivite au putut fi îndepărtate.

Pentru un tânăr student la Arte, ce sfaturi aveți dacă vrea să urmeze această cale de restaurator?

Aurelia Teodora Mihuț: Restaurarea este un domeniu care implică aptitudini, muncă și cunoștințe în diverse domenii, este o meserie complexă, deloc ușoară, dar foarte frumoasă.

Magda Babău: Aș sfătui studenții să se documenteze cât mai mult, să caute informațiile din surse diverse, să învețe o limbă străină, pentru că acesta e un domeniu în care mare parte din literatura și studiile de specialitate sunt redactate în alte țări, Italia fiind țara pionieră a restaurării, și i-aș sfătui să încerce să caute oportunități de practică. În momentul de față avem la muzeu o masterandă din Novi Sad care își face practica în laboratorul de restaurare și consider că acesta este un aspect foarte important pentru dezvoltarea unui student. Eu de mică am fost pasionată atât de artă cât și de știință. Părinții mei venind dintr-un domeniu al științelor exacte, ca și absolvenți de Politehnică au fost foarte surprinși când eu mi-am dorit să urmez această cale, dar m-au susținut și le mulțumesc. Pe această cale aș vrea să îi încurajez atât pe tineri, cât și pe familiile lor să susțină pasiunea copiilor și să-i ajute să se dezvolte în acest sens pentru că posibilități de profesare în domeniul artistic există.

Foto: Tion/Muzeul Național de Artă Timișoara

Dacă și tu ai o profesie a cărei poveste merită împărtășită și care îi poate inspira pe alții, scrie-ne! Tion și Agenda așteaptă mesajul tău pe redactie@tion.ro.