Ionuț Lazăr a cochetat cu ideea de a deveni polițist la Criminalistică, însă a ales Rutiera.

De ce ai hotărât să te faci polițist?

Mi-a plăcut ideea. La 18 ani, am luat decizia să mă înscriu la Academia de Poliție din București. Aveam doi verișori care au urmat aceeași cale. Cred că a fost o decizie pragmatică, până la urmă, pentru că mă atrăgea partea de științe umaniste. Îmi plăcea foarte mult istoria în timpul liceului, fusesem și la câteva olimpiade naționale. Inițial, Academia de Poliție am văzut-o ca o variantă de a face Dreptul. Îmi plăcea Dreptul și, în plus, am simțit că mi se potrivește atunci munca de poliție. Acesta a fost decizia luată la 18 ani, cu informațiile pe care le aveam la vârsta respectivă.

Specializarea cum ai ales-o?

În anul I de facultate, exista o specializare generală, Poliție, iar după anul întâi, în funcție de media finală, fiecare își alegea, în ordinea mediilor, o specializare. Inițial am vrut să îmi aleg specializarea crimă organizată, aveam și medie, după care m-am răzgândit, în vacanța dintre anul I și anul II. Fiind plecat din Caransebeș, foarte rar veneam acasă, distanța fiind destul de mare până în București. Aveam două luni de practică, una în februarie și una în vară. Dacă îmi alegeam specializarea de crimă organizată, trebuia să fac practica la Reșița, cel mai aproape de orașul natal. Astfel că m-am răzgândit și mi-am ales Poliția Rutieră.

Care sunt provocările de zi cu zi ale meseriei?

După ce am terminat Academia de Poliție, am ales Timișul, făcusem practică înainte o lună de zile să văd ce presupune. Așa că pot să spun că fac poliție rutieră de 11 ani la IPJ Timiș, la Serviciul Rutier. Ultimii cinci ani presupun și funcția de management și conducere. Doar asta am făcut, poliție rutieră, și de-a lungul anilor am realizat că este o muncă foarte importantă. Din punctul meu de vedere, este una dintre cele mai importante munci de poliție, pentru că implică vieți omenești.

După cum știți, principalul nostru scop, al Poliției Rutiere, este să reducem accidentele rutiere grave, cel mai important indicator fiind numărul de persoane decedate pe drumurile publice. Aceasta este cea mai importantă provocare a noastră: să găsim soluții, cu resursele pe care le avem la îndemână, atât materiale, cât și umane, încât să reușim să îmbunătățim ceva în gradul de siguranță rutieră pe drumurile publice.

Mai este important să găsim și activitățile cu caracter preventiv-educativ, care să fie de impact și care să conteze, dar și acele activități de coerciție. Din păcate, gradul de conformare voluntar vizavi de regulile de circulație în țara noastră încă este unul destul de scăzut și atunci noi suntem acea instituție și abilitată de lege, dar și cea mai importantă, care să vină să vegheze și să ia măsuri atunci când constată că se încalcă legislația rutieră.

Educația rutieră mă preocupă din primii ani de activitate și îmi place foarte mult. M-am și implicat în zona aceasta pentru că, încă de atunci, am crezut că e foarte, foarte importantă, în special prin programele din școli și licee. La un moment dat, vorbeam în special cu tinerii de clasa a XII-a, care fie aveau permise, fie se pregăteau să le obțină. Facem parteneriate cu diverse instituții, fie publice, fie private, încât să încercăm să implicăm cumva societatea în noțiunea de siguranță rutieră și de creștere a gradului de siguranță rutieră.

Încercăm să inducem mesajul că în spatele unui accident rutier e vorba de vieți omenești, adică oameni care mor, prieteni, soții, soți, părinți, frați și să conștientizăm că un accident rutier este o tragedie în sinea lui, însă noi l-am banalizat pentru că vedem foarte multe în mass-media, la televizor, pe internet. Privim accidentul rutier cu o distanță și o normalitate atât timp cât nu ni se întâmplă, Doamne ferește, nouă sau cuiva apropiat. Din păcate, atunci când ni se întâmplă nouă, abia atunci realizăm.

De 11 ani, la început fiind ofițer de poliție rutieră în cadrul acestui Birou, mergeam la accidentele rutiere grave. Am văzut, din păcate, foarte, foarte multe accidente rutiere grave cu multe persoane decedate, cu tineri, cu copii, și aceste întâmplări m-au sensibilizat și m-au făcut să mă implic tot mai mult în munca aceasta. Îmi place ceea ce fac, cred că acesta este unul dintre motivele pentru care nu am schimbat profilul în cei 11 ani de activitate și am rămas constant la Poliția Rutieră. Am simțit că putem face ceva, că munca noastră face o diferență, chiar dacă poate nu este la fel cuantificabilă precum a colegilor de la Judiciar, care probează o spargere sau o crimă și găsesc autorul și au satisfacția directă a muncii. La noi, munca de anul acesta poate se vede abia la anul în anumiți indicatori, de exemplu dacă scade numărul de victime din accidente rutiere.

Dacă în 2016-2017 aveam aproximativ 80 de persoane decedate anual în județul Timiș în accidente, în 2024 am avut 31. Sunt în continuare mulți morți, dar trendul este încurajator, adică scăderea este pe acel target asumat de reducere cu 50% a numărului accidentelor mortale în zece ani.

Vedem în buletinele informative ale IPJ Timiș tot mai mulți oameni care urcă la volan fără să aibă permis de conducere ori sub influența alcoolului și a drogurilor. Cum ar putea fi descurajați? E suficient de dură legislația?

Da, legislația s-a înăsprit în ultima vreme. Aș sublinia doar Legea Anastasia, care prevede obligativitatea acordării unei pedepse de închisoare cu executare pentru persoanele care se urcă fără permis sau sub influența alcoolului la volan și ucid pe cineva într-un accident rutier. În continuare, sunt foarte multe infracțiuni pe care colegii mei din teren le depistează. Nu am constatat să scadă în ultimii ani. Ce e de făcut? Tot o combinație între zona preventivă și zona de coerciție și depistare.

Am gândit un program foarte frumos, care a debutat chiar aici, în Timiș, împreună cu colegii de la Serviciul de Probațiune în anul 2016. Acesta presupune discuții cu persoanele condamnate cu suspendare pentru infracțiuni la regimul circulației rutiere. Este un program educativ cu șase cursuri de câte două ore în care stăm de vorbă cu ei și le spunem ce înseamnă să repete greșeala, de ce este greșit ce au făcut și la ce pericole s-au expus.

Mulți dintre ei nu au o latură infracțională, ci de multe ori sunt decizii luate pe moment de către persoane care nu au reprezentarea faptelor. Adică, mulți nici nu-și dau seama că e o infracțiune să conducă cu permisul suspendat pentru că nu cunosc legislația și, repet, nu au reprezentarea faptei. În ceea ce privește consumul de alcool, dau un exemplu: șoferul merge la o petrecere și își face un plan. Își propune să nu consume alcool pentru că are treabă a doua zi. Dar acolo se întâlnește cu un prieten, care insistă să bea. La final, când trebuie să plece, apare decizia, una simplă: să urce la volan fiind aproape de casă, convins că nu va fi depistat, în loc să plece acasă cu taxi și a doua zi să revină după mașină. Pare mai comod. Sau decizia mai complicată: să comande taxi. De multe ori, alegerea e decizia simplă la momentul respectiv, dar cu multe repercusiuni ulterior. Noi discutam cu cei care, repet, nu erau condamnați cu executare, adică cei care nu provocau accidente rutiere. Le transmiteam mesajul: luați-o ca pe o învățătură de minte, ca pe o lecție și mulțumiți că nu s-a întâmplat altceva.

Apropo de accidente rutiere cu victime și foarte grave. Există cazuri care te-au marcat?

Da, mai ales la începutul carierei, apoi am început să mă desprind emoțional. Aveam 22 de ani când am venit la Serviciul Rutier și îmi amintesc un accident la care am fost într-o noapte. A murit un băiat de 17 ani și alte două persoane au fost grav rănite, iar eu a trebuit să-l însoțesc la morgă pentru recunoaștere pe tatăl decedatului. Fiind la începutul carierei, acel eveniment m-a marcat. Un alt accident rutier care m-a impresionat a fost cel în care un copil și-a pierdut viața. Venind de la un drum lung, intrând în Timiș, tatăl lui, care se afla la volan, a luat decizia să-i decupleze centura de siguranță ca să poată dormi mai ușor, adică să se întindă pe bancheta din spate. Atunci au fost loviți de cineva care nu avea permis, și, din păcate, băiețelul și-a pierdut viața. Anul trecut am fost la un accident cu trei persoane decedate, iar în urmă cu șase ani la un accident cu cinci persoane decedate. Am fost la accidente rutiere cu victime multiple, cu autobuz implicat.

Purtarea centurii de siguranță salvează vieți?

Da, și este un mesaj pe care noi îl transmitem la toate activitățile cu caracter preventiv pe care le facem. Este un exemplu pe care tot îl dau. În accidentul de anul trecut de la Tomnatic cu cinci persoane în mașină, care veneau de la pescuit, cele două care nu au murit aveau centura de siguranță pe bancheta din spate. Șoferul și doi pasageri care au decedat nu purtau centura. La fel s-a întâmplat și în alte cazuri, când viața pasagerilor a fost salvată de purtarea centurii de siguranță. Sunt studii făcute la nivel mondial care demonstrează că purtarea centurii de siguranță reduce foarte mult riscul unui accident rutier foarte grav.

Contează foarte mult și tipul mașinii, iar pe lângă aceasta, cu lipsă de modestie, cred cu tărie că și munca noastră a ajutat foarte mult la reducerea accidentelor grave. Desigur, și parcul auto prin faptul că am reținut foarte multe taloane pentru defecțiuni, împreună cu Registrul Auto Român în acțiuni comune la mașini, care erau, într-adevăr, în stare avansată de deteriorare sau neconformitate cu standardele tehnice pe care trebuie să aibă mașina. Am contribuit la a scoate din trafic mașinile care erau adevărate bombe pe roți în traficul rutier. La asta se adaugă înnoirea parcului auto cu mașini mai moderne, care au sisteme de siguranță mai avansate, care sunt gândite la impact, care se deformează în anumite părți, oferă o protecție pentru conducătorii auto și pentru pasageri, unele și pentru pietoni. Toate acestea ne-au ajutat să scădem riscul rutier pe lângă combaterea vitezei, care în urmă cu câțiva ani era o problemă foarte gravă. În ultimii ani, a scăzut trendul pe viteză și am rămas cu multe accidente rutiere grave, cele mai multe cu pietoni și bicicliști. Și cred că aceasta este următoarea etapă pentru noi, deși e foarte greu ca și volum, categoria de participanți la trafic a conducătorilor auto fiind mult mai mică decât a pietonilor, însă trebuie să creștem cumva gradul de responsabilitate.

Sunt mulți oameni care trec strada prin loc nepermis?

Da, din păcate, în cazul pietonilor, acestea sunt principalele cauze generatoare de accidente rutiere: traversarea străzii prin loc nepermis și vizibilitatea pe timp de noapte a pietonilor care se deplasează pe marginea unui drum național neiluminat între localități. La fel și la bicicliști, lipsa vizibilității este una din principalele cauze de producere a accidentelor deoarece conducătorul auto nu te vede dacă tu ești îmbrăcat în negru și bicicleta ta nu are niciun sistem de lumini. Și consumul de alcool este un factor de risc. Am început în ultimii ani să facem acțiuni și să aplicăm sancțiuni pentru că legea interzice conducerea bicicletei sub influența alcoolului.

Ce trebuie să aibă în vedere un șofer când pornește la drum?

Cel mai important lucru este să aibă responsabilitate în calitate de conducător auto, să se gândească, să ne gândim cu toții că avem în mână atât viața noastră, cât și a celor de lângă noi, care sunt în mașină cu noi, dar și a tuturor celorlalți cu care ne intersectăm. Al doilea aspect este atenția, deoarece cele mai multe accidente rutiere, fie că a trecut pe culoarea roșie a semaforului, fie a avut viteză, sunt dublate de o lipsă de atenție fie din partea celui care a greșit prima dată, fie din partea celui care este nevinovat din punct de vedere a legislației rutiere, dar nu a manifestat atenție. Adică nu a avut o conduită preventivă pe care, dacă ar fi adoptat-o, ar fi reușit cumva fie să evite accidentul, fie să-i limiteze urmările.

Este foarte important să fim atenți în traficul rutier atunci când suntem la volan și nu numai. Și pe bicicletă, și pe jos să manifestăm atenție la ce se întâmplă în jurul nostru. Încercați un exercițiu de imaginație la volan: când mergeți de la muncă spre casă, încercați să vă amintiți ce ați făcut pe traseu și o să vedeți că, dacă nu ați fost atenți la trafic, nu o să vă amintiți cum ați trecut prin intersecție. Trecem pe modul automat și tindem să devină mecanică activitatea de șofat, care este în regulă în acele 99,9% din situații în care nu se întâmplă nimic în trafic, când totul decurge normal. Însă, dacă se întâmplă ceva, în acea situație de 0,1% nu suntem capabili să reacționăm pentru că nu suntem conectați la ceea ce facem, la condus.

De ce aspecte ar trebui să țină cont un tânăr când își alege viitoarea meserie?

Dacă mă refer strict la meseria mea, am ajuns la concluzia, după anii aceștia de activitate în Poliția Română, că este o profesie vocațională, adică trebuie să-ți placă ceea ce faci. Dacă îți place ceea ce faci, dacă ai un anumit grad de satisfacție profesională, dacă simți că ceea ce faci tu contează, atunci o să ai și realizări în profesie. Dacă nu, o să acumulezi frustrări și, din punctul meu de vedere, la un moment dat, fie o să te plafonezi, adică o să ajungi într-o zonă care mai muncești doar mecanic și vii la muncă doar mecanic și nu o să realizezi nimic important.

La modul general, cred că orice tânăr când își alege o meserie ar trebui să-i placă meseria respectivă, să se documenteze poate mai mult decât am făcut-o eu, să vadă ceea ce presupune și să vadă dacă îi place. Și dacă nu îi place, să aibă puterea necesară încât să schimbe, să aleagă altceva care să-i placă.

După părerea mea, dacă îți place ceea ce faci, jobul este mult mai simplu, mult mai ușor, activitățile te cuprind și nu mai contorizezi timpul petrecut la locul de muncă. Dacă ajungi să te uiți la ceas cât mai este până la terminarea programului înseamnă că nu ești unde trebuie și e necesar să schimbi ceva, chiar și în interiorul aceleiași structuri.

Dacă și tu ai o profesie a cărei poveste merită împărtășită și care îi poate inspira pe alții, scrie-ne! Tion și Agenda așteaptă mesajul tău pe redactie@tion.ro.