Ina Biebel a vrut să se facă jurnalistă, însă și-a dat seama că domeniul nu i se potrivește. După câteva încercări, tânăra și-a găsit adevărata vocație: să pună cuvinte pe tricouri. De curând și-a extins brandul cu hanorace, șepci, căni și alte obiecte inscripționate cu mesaje care de care mai inspirate. „Zână”, „o să fie bine, doar că binele întârzie uneori”, „eu vreau și cu sufletu-n rai”, „din timpul care trece îmi place cine rămâne” sau „am venit, am văzut, am dreptate” sunt doar câteva dintre acestea.

Ce studii ai făcut și ce meserie credeai că o să faci când erai în liceu?

Spre sfârșitul liceului am început să mă gândesc la jurnalism și asta am și studiat mai târziu la facultate. Am crezut, ieșind din facultate, că o să fac jurnalism, dar n-a fost pentru mine, însă îmi doream să rămân tot în mediul cuvintelor și s-a întâmplat să ajung să pun cuvinte pe tricouri.

Care a fost primul tău job?

Primul job a fost de secretară la o firmă de materiale de construcții. La angajare, domnișoara de la Resurse Umane mi-a zis: «știi că ești supracalificată pentru jobul ăsta?» I-am răspuns: «știu, dar îmi trebuie un job». Acolo consider că am făcut școala vieții. Apoi am lucrat vreo opt ani în marketing pentru o firmă din Timișoara, la un magazin de îmbrăcăminte și încălțăminte. Am învățat singură din tutoriale pe YouTube, de pe Google. Când am început să lucrez în mediul online, încă nu existau magazine online și învățam și noi toți pașii.

Ideea tricourilor cu mesaje cum ți-a venit?

Ideea cu tricourile a fost distractivă pentru că n-a fost făcută ca și business, a fost o distracție personală. Mi-am făcut mie trei tricouri, am făcut poză îmbrăcată în ele, am postat pozele pe Instagram și prietenii au început să se înscrie – „vreau și eu, vreau și eu”. Când mi-am dat seama că aceasta poate fi o afacere, am făcut o pagină separată, apoi un site. Asta se întâmpla cu o lună înainte de pandemie. La trei luni după ce a început pandemia și lockdownul, aveam deja site și firmă, probabil una dintre puținele firme care s-au înființat în perioada pandemiei.

Cum au mers vânzările atunci?

Într-un mod foarte ciudat, mie mi-a fost bine pentru că toată lumea stătea în casă și avea nevoie de motive de discuție online, iar tricourile acestea erau un motiv. Puneau poza pe Instagram și toată lumea întreba: «de unde este», «care-i faza», «ce-i cu mesajul ăsta». În acea perioadă toată lumea era conectată, tot mai mulți își comandau tricouri. Pentru mine a fost o perioadă foarte bună.

Care sunt cele mai căutate mesaje?

Cel mai cumpărat tricou este cel cunoscut, cu înjurătura, iar pe locul doi sunt la egalitate mesajele care conțin cuvinte care te duc cu gândul la alcool: «gin la mine sau vin la tine» și «în mână bere/în suflet plăcere». Și replicile de agățat funcționează super bine. Cel mai bine cred că a funcționat «te îmbraci și cobori sau te dezbraci și urc eu», «cu o mână îți scriu, cu cealaltă mă gândesc la tine». De asemenea, merg foarte bine replicile pur românești, ceea ce e foarte distractiv să traduci străinilor. Cum s-ar traduce «cine v-a lucrat aici?», «atât s-a putut» sau «aia e».

 

Ce te inspiră în munca ta și cum ai ajuns să extinzi gama de produse, pentru că acum nu mai vinzi doar tricouri?

Mă inspir foarte mult din cărți, muzică, de pe internet, din filme, din discuțiile cu prietenii. De cele mai multe ori din interacțiunea cu oamenii vin ideile. Mai am momente când caut pe Google proverbe și zicale românești și mă surprinde să descopăr că încă mai există expresii pe care nu le știam.

Chiar zilele trecute am descoperit una foarte faină care mi se pare că ar merge foarte bine pe tricou: «nu e bun ce e bun, e bun ce îmi place mie». Îmi mai place un vers dintr-o melodie foarte veche românească: «cine iubește și lasă». Mi-am dat seama că mesajele acestea sunt atât de bune și arată bine scrise în limba română și că pot fi puse cam pe orice, așa că am început să fac căni de cafea. Urmează să apară, de exemplu, agende și creioane cu mesajele noastre. Am făcut borsete, șepci, sacoșe, hanorace, insigne, stickere și ne tot vin idei.

Fiul meu mă inspiră la mesajele pentru tricourile de copii. «Nu-mi spui tu mie ce să fac» e replica lui, la fel și «mă, copile». Mă tot bate la cap să fac tricou cu mesajul «faci ce zic eu, nu ce fac eu». O să mai scoatem niște poșete mici care au imprimat «zână» cu auriu.

Am mai avut o campanie foarte faină când am lansat tablouri. M-am gândit cum să fac să ajungă la cât mai multă lume și foarte mulți să facă poze cu ele. Pe Instagram, am rugat toți clienții să dea tag cafenelei lor preferate din orașul din care sunt. Așa am adunat o listă de vreo sută de cafenele din toată țara cărora le-am trimis printul acela cu «cafeaua se bea cu mine, nu cu zahăr». Acum, oriunde te duci în țară, în toate cafenelele de specialitate vezi tabloul acela.

Cărui public te adresezi?

Vreau să cred că publicul nostru e o masă mare de oameni inteligenți, care au simțul umorului. Sunt oameni care știu să vorbească și să scrie corect în limba română și, dacă nu știu, sper să învețe de la noi. Acesta a fost și considerentul când am făcut tricoul cu o înjurătură. Am zis hai să-l lansăm că poate totuși sunt oameni care nu știu că se scrie cu cratimă și măcar atât o să-i învățăm.

Într-un mod foarte interesant, am făcut și tricouri pentru copii, care merg foarte bine, mai ales cele cu «mă, copile”, «haos», «nu-mi spui tu mie ce să fac». Avem și foarte mulți clienți care cumpără tricouri pentru pensionare sau pentru bunicii lor și asta mi se pare foarte tare.

De când am businessul acesta, am aflat că cel mai mult înjură bunicii, deci cele mai multe tricouri cu înjurături ajung la bunici. Nu am un public țintă, dar dacă ar fi să fac o medie a vârstei, probabil undeva între 25 și 45 de ani au cei mai mulți dintre clienții noștri.

E greu să susții o afacere în vremuri de criză?

Chiar recent am avut această discuție cu un prieten, care are o firmă de încălțăminte aici în Timișoara, și-mi spunea că pentru el e tot mai greu în producție. Cred că încă am un produs foarte nou și care nu s-a uzat. Încălțămintea e una, dar mesaje în limba română pe tricouri nu prea s-au mai făcut și încă e o noutate pentru multă lume. Mie nu mi se pare că e greu, dar mă uit în jur și îmi dau seama că e tot mai complicat.

De exemplu, pentru furnizorii mei e tot mai complicat. Așa îmi dau seama că e criză, dar eu nu o simt. Ba chiar mă gândesc să mai angajez încă o persoană pentru că nu facem față. Pe de altă parte, sunt atentă la ce se întâmplă și întotdeauna am fost foarte cumpătată când am luat decizii. Niciodată n-am făcut nimic extravagant, am mers încet, încet, foarte mult pe organic. Am făcut puțină reclamă, și totul s-a făcut din vorbă în vorbă. Am făcut pentru prima dată Black Friday, iar aparent foarte multă lume aștepta; a fost o super noutate și pentru noi, și pentru clienții noștri. Nu ne-am așteptat la atât de multe comenzi.

Vrem să treacă luna decembrie, pentru că în decembrie de obicei suntem atelierul lui Secret Santa. Foarte mulți oameni care au de făcut cadouri de Secret Santa cred că e potrivit să dăruiască un tricou sau o cană cu mesaj – și chiar e. Și eu m-am gândit că dacă aș lucra la o firmă foarte mare sau la corporație, ar fi primul gând să-i fac cadou colegului o agendă sau un tricou cu mesaj. Planul pentru anul viitor este să încercăm să ieșim din țară cu câteva mesaje; vom avea tricouri și în spaniolă, maghiară și italiană.

În România, am clienți din absolut toată țara, chiar și din sate de care n-am auzit niciodată. Mai avem și foarte mulți români plecați din țară, cărora le trimitem tricouri fie în Berlin, fie în New York, fie în Tokyo, fie în Noua Zeelandă.

Având în vedere că drepturile de autor nu se respectă mereu și se mai fură idei, cum faci să îți protejezi brandul?

E puțin complicat la noi în țară. Am înregistrat deja la OSIM brandul. În România nu poți să înregistrezi cuvinte care există în dicționar, nu poți să ai drepturi de autor, să zicem pe cuvântul „albastru” sau pe cuvântul „scaun”, nu poate fi cuvântul tău, însă poți ca un brand înregistrat să îți asumi produsele și designurile pe care le creezi sub brandul respectiv.

Ce îi sfătuiești pe tineri să facă atunci când urmează să-și aleagă o meserie? De ce trebuie să țină cont?

Întotdeauna am spus-o și le spun și angajatelor mele și prietenilor să fie consecvenți, oricât de complicat ar părea la început. Nici pentru mine n-a fost ușor, nici la mine n-a mers din prima. Două săptămâni după ce am lansat tricourile nu s-a întâmplat absolut nimic și îmi făceam procese de conștiință. Mă gândeam ce-o fi fost în capul meu. Dar după două săptămâni, total neașteptat, a început să funcționeze.

Și mai sunt suișuri, coborâșuri. Situațiile astea de criză, în care nu se întâmplă nimic, sunt cele mai benefice pentru un business, pentru că atunci poți căuta soluții de rezervă. Deci tinerii trebuie să fie consecvenți și să caute soluții tot timpul. Mi se pare cel mai bun sfat pe care pot să-l dau.

foto: Tion/arhiva personală

Dacă și tu ai o profesie a cărei poveste merită împărtășită și care îi poate inspira pe alții, scrie-ne! Tion și Agenda așteaptă mesajul tău pe redactie@tion.ro.