Nu numai copiii îi sunt „învățăcei” ci și adulții… Are mulți elevi care au crescut alături de ea… Mirela (sau MI-RE-LA, cum a „zugrăvit” mama ei pe peretele de la intrare în sala de curs) studiază pianul de la 6 ani, a urmat Liceul de Muzică „Ion Vidu”, iar apoi a făcut Conservatorul la Timișoara. Pianul, spune „Mi-Re-La”, este un instrument care deschide orizonturi, noi căi de a comunica cu lumea și cu noi înșine. Totul e… muzică…

Cum ați decis să vă îndreptați spre această carieră și cum ați ajuns să fiți profesoară de pian?

De la 6 ani am început studiul pianului, am făcut 16 ani de studii, cu tot cu Conservator. Am început să îndrăgesc pianul de la 4 ani, de când am văzut primul pian la Brașov, la un spectacol… am văzut un domn care cânta. La vârsta de 6 ani, vecin cu mine în bloc și apoi profesor, era compozitorul Mihai Ungureanu. De la el am „furat” câteva lucruri și l-am îndrăgit, iar părinții au decis să merg la Liceul de Muzică „Ion Vidu”, apoi mi-au făcut cadou și un pian. Am participat și la diferite concursuri prin țară și Europa, eu fiind parte și din cor, din clasa a V-a până în a XII-a. Pianul nu este un instrument ușor, sunt mereu multe de învățat, de la oricine. Pe lângă pasiune a fost și multă muncă și determinare și plăcerea de a asculta tot ce este legat de această artă. Fiind la un liceu vocațional, o zi dacă nu reușești să studiezi… se simte. La început, pianul este ușor, dar cum aprofundezi devine mai greu. Și mai frumos.

Cum decurge o lecție de pian pentru prima dată? Lucrați cu copii sau cu adulți?

Lucrez cu ambele categorii – cu cei mici începând de la 5 ani, vârsta minimă. Cu ei încep cu o jumătate de oră de pian, totul ca o joacă. Sunt oameni care își doresc să învețe și la 30-40 de ani și care au venit și au învățat și și-au luat ulterior pian digital; cu ei este mai ușor. Desigur, munca individuală ajută mai mult ca orice, pentru că astfel înțelegi și mai bine tainele pianului. Trebuie răbdare și timp…

Cât de important este ca cei mici să studieze un instrument muzical? Îi ajută să dezvolte abilități?

Copiii reușesc să facă foarte multe. Sunt multe motive pentru care merită să mergi la lecții de pian: cei mici devin mai organizați și învață să se dezvolte artistic și elegant. Îi ajută să se și relaxeze. Am și copii de clasa a VIII-a care n-au oprit lecțiile de pian când îi așteaptă Capacitatea și spun că acestea îi ajută să se relaxeze și să rețină mai bine. Există și terapii realizate de muzicienii psihologi prin pian și alte instrumente. Studiul pianului contribuie la dezvoltarea creierului și este bine dacă un copil, de la o vârstă fragedă, vrea să facă pian. Practic, la pian, copilul face mai multe lucruri în același timp: cu mâinile, cu ochii, învață limbajul muzicii – notele muzicale sunt un limbaj universal. Automat, prin dezvoltarea acestor abilități, copiii pot învăța și o limbă străină mult mai repede. Memoria se antrenează constant și e mai ageră, iar cei mici dezvoltă și anumite sentimente de mândrie. În plus, îi motivează și „confruntarea” cu publicul, care le dă încredere. Pianul le îmbunătățește și comunicarea, pentru că văd că mulți copii, adolescenți care vin închiși în ei și apoi comunică, îmi spun și părinții asta. Se vede diferența între un elev care studiază pian și unul care merge doar la școală. Cei care studiază sunt mult mai atenți; când predam la școală observam același lucru. Te face și mai creativ studiul pianului, cu siguranță.

Pianul înlesnește învățarea altor instrumente?

Pianul este cel mai complex dintre instrumente, dar nu înseamnă că dacă știi să cânți la pian știi și la celelalte. La vioară, dacă nu ai auz perfect, distrugi tot, pentru că ești pe corzi. Importantă e emoția, în toate cazurile. La pian, și nu numai, trebuie să transmiți emoție…

Cum poate cineva să-și dea seama dacă este făcut să cânte la pian, dacă are ureche muzicală?

Eu ca profesor îmi dau seama, după experiența de 32 de ani în compania pianului, văd de la prima oră dacă are ureche muzicală, ce poate să facă, cât de repede învață. Toată lumea poate să facă pian, însă cei care vor performanță trebuie să aibă ureche muzicală. Sunt și copii care nu au ureche muzicală, dar aceasta se poate forma până la vârsta de 12-13 ani, vocea la fel, după care… mai greu. Ce înseamnă într-o singură propoziție „ureche muzicală”? Dacă eu cânt ceva, acea persoană poate reproduce ușor ce a auzit, deci are ureche muzicală. Ceilalți, cei care nu au o ureche muzicală formată, trebuie să muncească mai mult. Adulții nu trebuie să aibă ureche muzicală neapărat, ei învață notele pentru că e important să le recunoști, se cântă după partitură, ideea este că dacă știi să citești poți să cânți la pian. Cei mai mari au o altfel de experiență.

Ce trebuie să facă un tânăr pentru a avea performanță?

Un profesionist trebuie să înceapă de mic, trebuie îndrumat, pentru că altfel este greu. Ore în șir trebuie să stai la pian, eu în liceu stăteam 7-8 ore să studiez, dar depinde de fiecare. Unii învață repede, alții greu. Este multă muncă în spatele acestui instrument. Copilărie aproape nu mai există… sau joacă, nimic altceva. Și când ești adult, la fel. Contează și frecvența cu care ajungi la ore, cu cât mai multe cu atât mai bine și, evident, încurajările părinților. Dacă vrei performanță trebuie să te concentrezi pe a studia pianul.

Părinții aduc copiii la pian pentru că văd că au înclinație sau pentru că vor să știe și pian?

Părinții țin cont de ce doresc copiii lor. Puțini mai sunt cei care își aduc copiii pentru că ar dori ei să se dezvolte așa. Eu am la orele de pian doar copii care au cerut acest lucru, să învețe să cânte. Îi pun pe părinți să-i aducă de mai multe ori. Acest instrument este ca un sport: îți antrenezi mâinile, studiind ore în șir, și mintea.

Sunt locuitorii Timișoarei interesați de lecțiile de pian?

Tot timpul dorește cineva să învețe la pian. Unii se opresc, alții se mută și nu mai pot continua, dar multă lume dorește. Adulții vin perioade scurte și apoi învață ei singuri, acasă. Eu le dau multă informație și ei rețin sau se documentează. Cei mici au nevoie de mai multă formare.

Cu ce cerințe vin copiii la o primă oră de pian? Au preferințe, anumite melodii?

Nu neapărat… Eu oricum încep, în cazul copiilor, cu „Twinke twinkle little star”, „Old MacDonald”, „Ceata lui pițigoi”, „Baby shark”. Prea puțini au spus că vor o anumită melodie, vor doar să cânte. Elevii mai mari doresc și melodii mai actuale – eu sunt deschisă la aceste cerințe și fac cu ei și acorduri de muzică contemporană. Facem și muzică clasică, pentru că aceea este baza, dar pot învăța să cânte și din muzica contemporană. Dacă lor le place, nu le tai aripile. Toți cei pe care îi vedeți la televizor cântă după partitură, peste tot este o orchestră, că nu o vedem mereu este altceva.

Care sunt performanțele elevilor dumneavoastră?

Ei au început cu mine și unii dintre ei au realizat și mici compoziții, particip cu ei la concursuri și multe dintre diplome sunt de locul I, ceea ce mă face fericită. Mă bucur că ei se regăsesc în muzică și în arta pianului. Au mai încercat să își facă și formații, după ce au început să studieze pianul.

Compozitori favoriți?

Sunt mai mulți, dar preferatul meu este Chopin și mai apoi Mozart. Am cântat mult în liceu piesele lor. Când ești muzician nu poți avea preferințe, fiecare cântă și transmite altceva în felul lui.

Dacă și tu ai o profesie a cărei poveste merită împărtășită și care îi poate inspira pe alții, scrie-ne! Tion așteaptă mesajul tău pe redactie@tion.ro, iar reporterii noștri vor selecta poveștile și vor realiza ulterior un interviu chiar cu tine!