Oana Doboși și Raluca Selejan au cinci colegi alături de care gestionează zeci de mii de cărți. La un an și jumătate de la deschiderea oficială a librăriei, aceasta a fost primită în Federația Europeană și Internațională a librarilor (European and International Bookseller Federation) și a primit Premiul Librarul anului 2017 în cadrul Festivalului Internațional „Poezia e la Bistrița”. De asemenea, librăria a primit premiul „Regenerare urbană” din partea Asociației Urbaniștilor din Timișoara și a găzduit și organizat evenimente cu scriitori din țară și străinătate.

Cum ați ales să porniți la drum cu această afacere inedită? Să vă deschideți o librărie.

Raluca Selejan: Noi, fiind prietene de peste 25 de ani deja, am fost colege de școală, am fost colege de bancă, am fost colege de facultate la secții diferite, ne-am dorit cumva din facultate începând, să facem ceva împreună în domeniul cărții, în domeniul literar. Și nu știam exact ce. Am început cu ideea de a face o revistă, când eram studente, după care cumva a rămas ideea asta, că noi când o să fim mari o să facem ceva, o afacere din pasiunea noastră. Și așa a apărut ideea librăriei.

Oana Doboși: După ce am terminat studiile, am lucrat împreună la Universitatea de Vest, apoi la Asociația Timișoara Capitală Culturală Europeană, am fost în organizarea Festivalului Internațional de Literatură de la Timișoara și, la sfârșitul lui 2015, am zis că suntem pregătite să începem propria noastră afacere. Atunci ne-am zis «hai să facem o librărie» și așa am început. Am înființat firma în ianuarie 2016 și, practic, un an de zile a durat să pregătim spațiul, să contactăm editurile, să facem un plan cu tot ceea ce vrem să facem. Am deschis librăria în 2 decembrie 2016, deci acum șapte ani.

Care sunt greutățile business-ului, ce nu se văd în spatele rafturilor de cărți?

Oana Doboși: Sunt mai multe, dar cred că le-am trecut cu bine în cei șapte ani pentru că ne place ceea ce facem și suntem pasionate. Asta cred că e prima condiție a oricărui om sau oricărui antreprenor care începe un business. Din punctul nostru de vedere, asta ar fi prima condiție, să fie pasionat de domeniul în care se află acest business. Și, sigur că e foarte multă administrație, de fapt, în spatele cărților care se află pe rafturi. Lumea nu știe și nici nu are de ce să știe pentru că de multe ori sunt lucruri destul de plicticoase pe partea asta de gestiune de stocuri, de evidența tuturor cărților pe care le avem, comenzi, retururi. Sigur, e și o parte bună că noi de la început, și în asta constă independența librăriei noastre, în primul rând, că noi ne alegem oferta de carte, nu editurile ne impun ce cărți să comandăm și atunci selecția este făcută de către noi și ținem foarte mult la asta. Fiind o afacere mică și independentă și, cum mai zicem noi, de familie, că suntem aici ca o familie, trebuie să știm tot să facem, de la A la Z. Și mai ales noi două trebuie să știm să facem. Dacă e ceea ce se întâmplă, noi două suntem responsabile, noi două trebuie să rezolvăm, noi două trebuie să găsim soluții. Și asta e o chestiune care ne mănâncă foarte mult din timp, dar când ești pasionat de ceea ce faci, nu mai contează care e timpul dedicat muncii și timpul vieții personale, cumva se întrepătrund. O altă dificultate e că, fiind o librărie independentă, și noi ne mândrim cu asta, sigur că e o chestiune de alegere, cifra noastră de afaceri, 95% este formată din vânzarea de carte. Pentru că asta înseamnă până la urmă o librărie, să vinzi cărți. Sigur că poți să alegi să vinzi și altceva în librărie, dar atunci numele de librărie e relativ. Și financiar apar de multe ori greutăți, mai ales cum am trecut noi prin perioade, ca pandemia, sau cum a fost cu izbucnirea războiului în Ucraina, dar le-am depășit cu brio, zicem noi.

Raluca Selejan: Alte lucruri care nu se văd în spatele meseriei noastre, pentru că Oana a vorbit acum din punct de vedere al antreprenorului, ca să vorbesc eu din punct de vedere al librarului, pentru că nici care dintre noi nu am lucrat până înainte de deschidere într-o altă librărie, eram pur și simplu clienți cititori, nu știam ce se află în spatele acestei meserii, am descoperit-o pe propria piele. Este faptul că nu se văd foarte multe dintre lucrurile pe care le face un librar, de la comenzile de carte, la preluarea lor, la introducerea lor în gestiune, la punerea cărților la raft, la a căuta cărțile potrivite pentru oamenii potriviți, la a curatoria rafturi tematice, la a pregăti cutii cu retururi pentru că la un moment dat trebuie să faci și retur la anumite titluri. De la cărat foarte multe cărți la șters praful de pe rafturi, la aranjat constant rafturile de cărți pentru că oamenii când vin în librărie se uită la ele și de multe ori nu le pun de unde le-au luat. Adică noi încurajăm să le răsfoiască înainte să plece cu ele acasă și am ținut foarte mult la asta de când am deschis librăria. Deci ai constant de aranjat cărți la raft. Dacă nu aranjezi un raft timp de o săptămână, după aceea este absolut îngrozitor când trebuie să găsești o carte pe care o mai ai într-un exemplar și nu o găsești unde ar trebui să fie la locul ei. Deci mai e și partea asta din spate pe care mulți nu o văd. Pentru că multă lume își închipuie, vai, ce frumos, lucrezi în librărie, înconjurat de cărți, citești toată ziua. Nu, ca librar nu apuci să citești la lucru.

Care au fost anul acesta cele mai solicitate titluri din anumite domenii?

Oana Doboși: Anul ăsta a fost foarte bun pentru librăria noastră. Practic, a fost cel mai bun an și asta sigur că se datorează titlului de Timișoara Capitală Culturală Europeană. Așa cum se datorează și faptului că librăria noastră a fost partener în proiecte importante al programului Timișoara 2023, începând cu expoziția Victor Brauner „Invenții și Magie”, organizată de Fundația Art Encounters și de Muzeul de Artă din Timișoara și de Institutul Francez. Cu acest parteneriat important am început, continuând cu Bienala Art Encounters, continuând cu parteneriatele pe care le-am avut cu conferințele Universității de Vest, cu librăria noastră mobilă din cadrul expoziției „După Sculptură După”, de la Cazarma U, unde am mai fost partener și, desigur, acum pentru expoziția Constantin Brâncuși.

Raluca Selejan: La proiecțiile de film de la Cinema Timiș și Victoria, cel mai recent la proiecția filmului despre Nora Iuga de la Cinema Timiș.

Oana Doboși: În principiu, într-o librărie independentă, topurile de vânzări diferă și de lanțurile de librării și de cele ale librăriilor online. Și comunitatea Bufnițelor, cum spunem noi, merge foarte mult pe recomandările noastre. Și atunci, de multe ori, în topul de vânzări, sunt recomandările noastre, că e vorba de literatură română sau literatură universală sau carte pentru copii. Dar anul acesta, două din cele mai vândute titluri sunt cataloagele expozițiilor Brauner și Brâncuși. Sunt în top.

Ce vă place să citiți în timpul liber?

Raluca Selejan: Anul acesta, din păcate, am avut foarte puțin timp liber și recunoaștem asta. În general, suntem oneste și spunem când avem timp să citim. Dar în timpul liber citim ceea ce se găsește în mod predominant și în librărie. Asta ne place cel mai mult: literatură română, poezie, memorii și jurnale de scriitori. Cam ăsta ar fi profilul nostru, asta citim în timpul liber.

Ați conturat primele proiecte pentru anul viitor?

Raluca Selejan: Încă nu. Ce știm, în primul rând, este că vrem să ne odihnim puțin măcar în primele două săptămâni ale anului 2024, pentru că anul ăsta chiar a fost plin, așa cum a zis și Oana mai devreme, de foarte multe evenimente, de foarte multe standuri externe și am avut mai puțin timp pentru proiectele noastre. Anul viitor, Grupul Editorial Trei împlinește 30 de ani și pregătim câteva evenimente împreună cu ei. Primul dintre ele va fi chiar la mijlocul lunii ianuarie. Vom relua, pentru că n-am avut timp anul acesta de ea, vom face între lunile ianuarie și februarie rezidența literară pe care am pornit-o, pentru că noi de când am deschis librăria am dorit foarte mult ca ea să fie mai mult decât un loc de unde să-ți cumperi cărți, să fie un loc în care să întâlnești literatura vie, să fie un loc în care să sprijini atât cititorii cât și scriitorii și să creezi acest dialog între ei. Drept urmare, am reușit în 2020 să facem prima rezidență literară din Timișoara pe care am făcut-o trei ani la rând. Anul acesta am sărit peste.

Oana Doboși: Dar o să facem imediat la începutul anului.

Raluca Selejan: Recuperăm în ianuarie și în februarie și vom avea un scriitor român contemporan împreună cu un scriitor străin care a câștigat Premiul Uniunii Europene pentru Literatură cu sprijinul celor de la Premiul Uniunii Europene pentru Literatură, așa cum a crescut rezidența noastră cu această validare din partea lor și încredere pe care o am în noi.

În ce măsură v-au vizitat turiștii străini anul acesta?

Oana Doboși: În foarte mare măsură. Așa cum știm, Timișoara a fost plină de turiști anul acesta, din țară și din străinătate. Noi ne-am bucurat și de un alt eveniment important pe care l-am făcut anul acesta: deschiderea colțului de carte francofon împreună cu Librăria Chiralina din București. Am obținut o subvenție de la Centrul Național al Cărții din Franța ca să facem împreună acest colț la Timișoara și am deschis colțul de carte francofon la sfârșitul lunii martie cu peste 1.000 de titluri în franceză și a mers chiar foarte bine. Lumea a cumpărat cărți în franceză, fie că au fost turiști, fie că au fost români care citesc în franceză. E un proiect de care suntem foarte mândre.

Raluca Selejan: Avem cărți în engleză, franceză, avem în sârbă câteva titluri de la Uniunea Sârbilor și cred că am făcut un proiect foarte bun. Avem în germană un titlu, cel al Getei Neumann cu Timișoara Evreiască. E singura carte în germană pe care o avem pentru că lângă noi se află librăria germană și nu are sens să ne concurăm. Trebuie să creștem public, nu să ne concurăm.

În clipa aceasta câte cărți aveți în librărie?

Oana Doboși: Peste zece mii de titluri.

Ce sfaturi aveți pentru un tânăr sau o tânără care ar vrea să devină librar și ce calități ar trebui să aibă o persoană pentru a putea face această meserie?

Raluca Selejan: În primul rând, pentru oricine își dorește să fie librar, de vreo cinci ani am început acest program de mentorat, internship/voluntariat la librărie, în care vara și în vacanțele de iarnă vin elevi să facă voluntariat la noi la librărie, să învețe despre meseria noastră și fac absolut de toate. Lucrează cot la cot cu noi, le arătăm tot ce se întâmplă într-o librărie. Deci, în primul rând, le-aș spune să profite de aceste oportunități de voluntariat și de internship, pentru că noi n-am avut parte de ele. Dacă am fi vrut să facem un internship într-o librărie când eram mici sau când eram studente, n-am fi avut unde, că nu se organiza așa ceva. Deci, există această oportunitate pentru ei să vadă dacă le place această meserie. Drept urmare, îi așteptăm aici cu drag. Mai avem un parteneriat cu Facultatea de Litere, Istorie și Teologie din cadrul Universității de Vest din Timișoara, prin care studenții, pentru că la facultate acum există acele credite pentru practică obligatorie, pot veni în librărie să-și facă partea de practică. Adică, în primul rând, să se informeze, să meargă să vadă dacă le place pentru că una e să-ți placă să citești, să fi pasionat de cărți și alta este să muncești pentru ele.

Cât mai citesc timișorenii în epoca Netflix, Facebook, TikTok?

Oana Doboși: Noi credem că citesc. Nu avem statistici, dar în jurul librăriei noastre s-a format o comunitate.

Aveți clienți fideli?

Oana Doboși: Da. Clienți fideli, care o parte din ei ne-au devenit și prieteni de atâția ani și care citesc și vin la evenimente și cumpără cărți, fac cadou cărți. E o comunitate vie care pe noi ne face să mergem întotdeauna mai departe.

Văzând colțul pentru copii, aveți părinți care-și încurajează copiii să citească de mici sau le citesc în librărie?

Raluca Selejan: Foarte mulți și îi vezi nu doar că vin în librărie să cumpere cărți. Îi vezi că vin și stau împreună la un ceai. Îi vezi că îi lasă să-și aleagă singuri cărțile pe care vor să le citească, discută pe baza lor. Sunt bunici care vin atunci când își iau pensia și alocă o parte din bani pentru a le lua cărți nepoților. Contează și credem asta, de aceea am și făcut așa un spațiu mare dedicat literaturii pentru copii, un spațiu dedicat copiilor, pentru că noi credem că acest obicei al lecturii trebuie să înceapă de cât mai mici, de acasă. Deci, da, vin părinții, vin bunicii, vin frații, simpatici, că unii dintre copiii care veneau la Duminica Poveștilor în librărie, acum sunt adolescenți, mai vin la întâlnire în librărie, vin profesori și educatori, odată cu Școala Altfel și nu numai. Am avut atâtea evenimente dedicate copiilor ca să-i apropiem de lectură, încât profesorii, învățătorii și educatorii știu că dacă vin la noi, copiii se vor simți bine și o să le placă foarte mult spațiul. De exemplu, au voie să atingă cărțile, nu sunt la bibliotecă să stea în liniște, au voie să le răsfoiască înainte să decidă ce să cumpere și asta e foarte important pentru un copil – să-și aleagă singur cartea și să și-o plătească pentru că așa se formează un obicei de lectură și de cumpărare de carte dintr-o librărie fizică.

Ce ar putea face profesorii și autoritățile să resădească dorința de a citi copiilor și tinerilor? Nu doar literatură școlară.

Oana Doboși: O parte din profesori am văzut că din proprie inițiativă invită scriitori în școli, duc elevii în librării. Am avut profesori care au făcut și ore aici. Nu aș vrea să generalizăm, dar la nivel macro, într-adevăr, ar trebui ca la nivel de Minister al Educației să existe un plan cu viziune, un plan pe termen lung pentru dezvoltarea lecturii în cadrul tinerilor. Până la urmă, sigur, e paradoxal că zicem noi asta, care avem o librărie și vindem carte fizică, dar primul pas e ca elevii și copiii să citească, indiferent de suport, și să citească din plăcere. Profesorii ar trebui să-i lase pe ei să-și dezvolte imaginația și să-i învețe cum să descopere cărți, nu să le impună întotdeauna ce să citească.

Raluca Selejan: Cred că ar trebui un mix între literatură obligatorie și literatura de plăcere, pentru că de multe ori copiii vin cu listele de lecturi recomandate de profesoara de limba română și pur și simplu mă îngrozesc la unele dintre ele pentru că sunt niște titluri super învechite. De exemplu, copiii nu mai reacționează cum am reacționat noi la „Amintiri din copilărie” de Ion Creangă. E bine să facă și literatură clasică, dar în același timp trebuie completată cu literatura actuală, contemporană. Pentru că sunt atât de multe cărți frumoase și pentru grădinițe, și pentru I-IV, și pentru V-VIII, și pentru liceu, de la bandă desenată, la romane grafice, ilustrate superb, povești absolut minunate pe care copiii le-ar citi cu plăcere. Ca să rezum răspunsul la întrebare ar fi: să-i învețe să citească din plăcere. Asta se face prin exemplu și prin titlurile pe care le recomandă. De exemplu, „Iepurele, ogarul și copoiul” de Grigore Alexandrescu, „Suflete tari” de Camil Petrescu, Titu Maiorescu: „Eminescu și poeziile lui”, Vasile Lovinescu: „Creangă și Creanga de Aur”. Cam așa-i toată lista, nu există niciun autor contemporan în această listă de lectură obligatorie. Și unde câștigăm noi cu cei care vin în librăria noastră și cu care povestim când vin organizați cu clasa este că le spunem sincer: «știu că aveți de citit prostia aia care m-a plictisit și pe mine, dar treceți de ea, de BAC și gata, nici mie nu mi-a plăcut, dar nu puteți să treceți de BAC sau de Capacitate dacă nu o citiți». Trebuie să li se spună sincer: «da, știm că este expirată, că nu vă place». Aici mă refer la un nivel personal, de profesori, de părinți și de oameni cu care interacționează. Dacă le spui copiilor doar că trebuie să o citească și gata nu rezolvi nimic. Mulțumesc frumos, spune-mi mie «trebuie» că nu mai fac nimic, darămite un adolescent.

Oana Doboși: Mergeți în librării, sprijiniți cărțile, găsiți ceea ce vă place și sprijiniți afacerile locale.

 

Dacă și tu ai o profesie a cărei poveste merită împărtășită și care îi poate inspira pe alții, scrie-ne! Tion și Agenda așteaptă mesajul tău pe redactie@tion.ro.