Luminița Peri Țundrea este pasionată de călătorii și a ajuns în multe locuri îndepărtate de pe glob. A publicat două cărți: Dreptul Muncii și Dreptul Asistenței Sociale fiind membru fondator al Clubului Rotary Timișoara Cetate. De curând, este gazda unui podcast intitulat „Justiția… încotro?” în care abordează diferite teme de actualitate.

Când ai decis să urmezi această profesie?

De fapt, adevărul este că eu nu am vrut să urmez această profesie. Eu doream să mă fac actriță, spre disperarea părinților mei, care nu mai știau cum să mă convingă să nu fac acest lucru. Am fost destul de fermă până prin clasa a X-a, era în perioada comunistă, și țin minte că părinții mei l-au invitat la noi pe reputatul actor Vladimir Jurăscu, o personalitate marcantă a scenei de teatru, să-mi povestească despre condiția dificilă a actorului din acea perioadă. M-a impresionat foarte mult și el ca personaj și istoricul lui pentru că în mintea mea de adolescentă a fi actriță era un miraj minunat, a fi pe scenă, a fi vedetă. Și cumva discuția cu el mi-a mai nuanțat înțelegerea despre această muncă, așa că am acceptat să dau la Drept, tatăl meu fiind avocat, în ideea că voi lucra cu el și voi face această profesie. Deci nu a fost decizia mea, dar acum, mulți ani mai târziu, le mulțumesc părinților mei că au știut cum să mă gestioneze, astfel încât să pornesc pe această cale profesională.

Nu ai ajuns pe scenă, dar care sunt acum actorii pe care îi admiri?

Ca avocat, ești pe scenă în fiecare zi. Chiar dacă nu este o scenă vizibilă la televizor, ești într-o instanță de judecată, unde ai o discuție de multe ori în contradictoriu cu unul sau mai mulți colegi avocați, încercând să convingi un complet de judecată că cel pe care tu îl reprezinți, clientul tău, are mai multă dreptate decât adversarul său. Deci este o scenă pentru că joci un rol, interpretezi acest rol și de modul în care prezinți versiunea ta despre lege depinde într-o mare măsură și reușita procesului.

În ceea ce privește actorii, sunt mulți pe care îi plac. De-a lungul anilor, din diferite generații, mi-a plăcut Brad Pitt, îmi plac Scarlet Johansson, Tom Hanks, Leonardo DiCaprio, Meryl Streep. Sunt actori de marcă ce au impactat nenumărate generații.

Care sunt provocările de zi cu zi ale meseriei de avocat? Mă gândesc că nici un caz nu seamănă sută la sută cu celelalte.

Dacă te referi la lucruri care trebuie depășite sau teme care trebuie rezolvate sunt cele legate de munca noastră: redactarea de acțiuni, discuția cu clienții, înțelegerea problemei lor și calificarea ei juridică, adică descoperirea soluției optime pentru problema clientului, munca cu instituțiile pentru că trebuie să-ți spun că, în ultimii ani, din păcate, lumea în care trăim a devenit excesiv de formalistă. Dacă înainte, ca să depui o cerere, să-ți înregistrezi un document, îți lua cinci minute, acum îți ia două-trei ore pentru că trebuie completate tot felul de formulare. Există tipicuri de completare a formularelor, care sunt diferite de la instituție, la instituție, pe care e nevoie să le înveți și, evident, acum avem și marea provocare a online-ului. Pentru mine cel puțin, aceste provocări cotidiene sunt acelea de a învăța ceva nou în fiecare zi, pentru că lumea noastră se schimbă în fiecare zi și dacă nu ești updatat cu ea, rămâi în urmă.

Care a fost cel mai greu caz pe care l-ai avut și l-ai câștigat?

Chestiunea aceasta de dificultate este una subiectivă. Am avut dosare care au fost dificile pentru că a trebuit să citesc foarte mult despre partea legislativă respectivă și să mă documentez. Au fost ore în șir de documentare pentru a produce argumentația juridică optimă din punctul meu de vedere. Dar pentru mine, cele mai dificile dosare au fost acelea în care lucrezi cu latura emoțională a clientului, deci nu mi se pare atât de dificilă partea strict juridică, partea de studiu, cât este dificilă relația cu clientul aflat într-o situație de criză. Am avut multe cazuri, unele amuzante, altele triste, dar recunosc că pentru mine cel mai dificil lucru a fost o lungă perioadă de timp să învăț cum să înțeleg ce vrea de fapt clientul. Și aici este o chestiune de inteligență emoțională, pentru că de multe ori oamenii declară că vor un lucru, dar ei cu adevărat își doresc cu totul și cu totul altceva. Și atunci tu, ca avocat, nu ești doar avocat, adică un consultant juridic devii parțial și psihologul lor. Cauți să vezi de fapt unde este și care este problema lor, pentru că oamenii vin spre tribunal în speranța unei soluții. De cele mai multe ori soluția este undeva în sufletul și mintea lor, nu într-o hotărâre judecătorească.

În ce sens au fost unele cazuri amuzante?

Să-ți dau un exemplu care este amuzant. În urmă cu mulți ani aveam un client, era în divorț, soția îl părăsise pentru că avea un iubit și, la un moment dat, în decursul procesului de divorț, soția a adus un martor care, teoretic, trebuia să declare că soțul ei este homosexual. Sala era plină de lume, erau foarte mulți participanți la procesul de justiție pe vremea aceea, înainte de pandemie. A venit martorul adversarei mele care, teoretic, trebuia să declare că soțul este gay, dar el a venit și a declarat că, de fapt, a fost amantul soției. Adică a declarat cumva în contra celei care îl propusese și au fost momente în sală de suspans și judecătoarea la un moment dat era complet aiurită, spunea că nu mai înțelege nimic. Sunt multe momente amuzante, altele sunt înduioșătoare, uneori e multă tristețe, alteori râdem. Până la urmă este viața însăși cu bune și cu rele, cu râs și cu plâns, care se întâmplă pe holurile Tribunalului.

Care sunt cele mai dese cazuri în care oamenii dau în judecată instituții sau persoane?

De regulă, oamenii dau în judecată instituții pentru bani. Acestea sunt cele mai frecvente cazuri. Vor salarii, vor drepturi, indemnizații, care consideră că li se cuvine, proprietăți revendicate. Deci acesta este motivul pentru care se judecă de regulă oamenii cu instituțiile: pentru bani.

Mi-aduc aminte, în urmă cu niște ani, am chemat în judecată Primăria Caransebeș pentru că erau niște gropi cumplite pe un drum care aparținea de primărie și mi-am nenorocit o roată mergând la Muntele Mic la schi. Am câștigat reparația roții și despăgubiri.

Cum îți organizezi programul astfel încât să îți rămână timp și pentru hobby-uri?

Profesia ocupă o parte din timpul meu pentru că am avut grijă să îmi organizez timpul de asemenea manieră încât să am timp pentru sport, ieșiri, evenimente, hobby-uri. Unul ar fi călătoriile.

Ai călătorit în diferite țări, unele foarte îndepărtate. Ce îți place la cultura altor popoare?

În primul rând, aceste călătorii pentru că nu sunt niște vacanțe în sensul propriu în care te duci stai la soare, te relaxezi, mănânci, bei și dormi, sunt niște explorări. Sunt niște călătorii în care ieși din zona ta de confort, casa ta, orașul tău, strada ta, lucrurile pe care le știi și te duci într-un loc mai mult sau mai puțin îndepărtat, unde te întâlnești cu o cultură diferită. Și asta este o mare provocare, schimbi fus orar dacă te duci pe alte continente mai îndepărtate, sunt 8-10, uneori chiar 12 ore au fost diferență, deci am fost în cealaltă parte a planetei. Două-trei zile ai nevoie să te acomodezi. Am fost, de exemplu, la un Revelion în Australia și Noua Zeelandă, țin minte primele nopți după ce am ajuns acolo, eram adormită, obosită până când organismul meu și-a reglat fusul orar. Te întâlnești cu o cultură nouă din toate punctele de vedere: comportamentul oamenilor, muzica, obiceiurile lor, mâncarea sunt foarte interesante pentru că înveți cât de diversă este populația acestei planete. Și în această diversitate până la urmă constați că există și o mare unitate pentru că, dincolo de toate, cu toții suntem oameni, cu toții dorim să fim fericiți, să prosperăm, să avem familii, să avem o viață îndestulătoare dincolo de toate acestea. Dar fiecare ieșire e o provocare, de la băștinașii din pădurea tropicală când am fost recent în Panama, unde pentru că tehnologia merge peste tot, băștinașii din pădurea tropicală aveau deja câteva panouri solare cu care își iluminau satul noaptea. Da, ei trăiesc în această rezervație, câștigă din turism pentru că vin grupuri după grupuri de turiști, îți dau o masă cu alimentele lor, te plimbă pe acolo, îți fac niște dansuri, îți povestesc despre cultura lor, despre felul în care trăiesc. Foarte mult s-a modernizată întreaga lume. Dacă acum 10-15 ani încă mai găseai zone neatinse de tehnologie, acum oriunde te-ai duce este internet peste tot, femeile africane mergând desculțe cu turbanul și amfora de apă în cap au băgate sub turban telefonul celular la care stau de povești. Ghidul în rezervație, când te duci în safari, evident că are un celular. Am prieteni pe rețelele de socializare din Zanzibar, Nepal, Bhutan, China. Mi se pare uimitor. Următoarea călătorie va fi în Chile, vom face Paștele pe Insula Paștelui, iar de acolo mergem în Patagonia, Deșertul Atacama, deci e o provocare. Mai doresc să ajung în Antarctica, vreau să merg din nou în Tibet, unde am fost o singură dată și îmi doresc foarte mult să mă întorc. N-am vizitat Statele Unite, nu s-a nimerit până acum, și multe țări din America de Sud. E o lume mare și peste tot sunt oameni ca noi, care doresc să trăiască bine, să viseze, să fie fericiți.

Care e locul tău preferat din România ca turist?

Sunt multe locuri frumoase în România. Mi-e greu să spun: acesta este locul meu preferat. România este una din cele mai dăruite de Dumnezeu țări din lume, avem și munte și mare. Avem o climă temperată, avem și iarnă, avem și vară, dar și primăvară și toamnă, peste tot e frumos. N-am fost într-un loc în România în care să nu spun că este foarte frumos. Îmi place foarte mult la munte, am fost mult prin zona Brașovului, care e cunoscută, dar sunt și alte zone montane foarte frumoase, mai puțin circulate, care merită a fi explorate.

Ce calități ar trebui să aibă un tânăr/ă și ce ar trebui să știe atunci când decide să devină avocat/ă?

În primul rând, ar trebui să fie foarte bine pregătit în această profesie, pentru că este o profesie dificilă. În al doilea rând, ar trebui să fie o persoană volubilă, deschisă și flexibilă la minte, care este conștientă și că este nevoie în fiecare zi să înveți ceva nou. În al treilea rând, un foarte bun psiholog, să își dezvolte calitățile de inteligență emoțională și să aibă înțelegere și compasiune pentru problemele clienților lui, deoarece nu suntem niște roboți. În fața noastră avem niște oameni care uneori trăiesc suferințe puternice din cauza problemelor lor, deci dincolo de abilitățile lui juridice, este foarte important să fie un bun psiholog.

Dacă și tu ai o profesie a cărei poveste merită împărtășită și care îi poate inspira pe alții, scrie-ne! Tion și Agenda așteaptă mesajul tău pe redactie@tion.ro.