Cristian Laurențiu Stancu, cunoscut ca Lorenzo Magicianul, a devenit cunoscut în România în urmă cu 13 ani, când a participat la emisiunea „Românii au talent”, ajungând până în semifinală. În noiembrie 2016, a levitat deasupra unui TIR de 17 metri, care a circulat fără șofer, pe bulevardul Take Ionescu din Timișoara. Soția sa Minodora Magică nu îi este doar parteneră de viață, ci și de scenă, și de la ea aude des: „te-ai născut în țara greșită”.

Când ai știut că vrei să devii magician și cum de te-a atras această profesie?

Din adolescență mi-am dorit să devin magician. Din păcate, a fost o perioadă în care mi-am dat seama că România încă nu era pregătită pentru o astfel de meserie și am fost nevoit să plec din țară. Apoi m-am reîntors după mulți ani în care am lucrat afară și am venit ca un pioner care să refacă imaginea magicianului în țară.

Unde ai fost plecat și ce ai învățat acolo?

Am fost plecat în multe țări; prima dată am ajuns în Spania, mai exact în Barcelona. După Barcelona am lucrat în Ibiza, în sezonul de vară. Iarna lucram în Madrid și în Barcelona. Apoi, după câțiva ani, am început să migrez către Londra. Am lucrat în Londra, am mai lucrat în ski resorturi în Austria, deci am lucrat destul de mult în afara țării.

Și în România pentru ce te-ai pregătit? Ce meserie ai vrut să faci?

N-am vrut niciodată să fac o meserie anume, n-am avut de ales. Fiind un copil foarte modest în adolescență, am ales să fac Liceul Auto, pentru că acolo se obținea permisul de conducere gratuit. Și atunci, ca să pot să iau permisul auto, am ales secția electrician-auto.

Cum sunt priviți în România magicienii în comparație cu cei din străinătate?

Străinii sunt foarte obișnuiți cu magicienii și probabil că magicianul, ca și artist afară, este cel mai activ dintre toate formele de artă. Foarte puțină lume știe că magicianul este artistul care poate să facă un spectacol personalizat pentru o companie sau pentru orice tip de eveniment. În schimb, muzicienii pot face acest lucru într-o mai mică măsură. Și atunci, afară, tot timpul când companiile vor să facă ceva personalizat, de obicei, pe lângă DJ, optează pentru un magician, care să le creeze niște numere personalizate și invitații lor să rămână marcați.

Care sunt cererile din partea companiilor și a persoanelor private la petreceri? Ce numere vor să aibă?

Fac evenimente pentru zona corporate în limba română, în limba spaniolă, în limba engleză și am mai făcut și în limba germană. Și sunt foarte multe evenimente corporate, în special în perioada următoare, pentru că sunt Christmas party-urile și petrecerile de final de an, care mai nou, în ultimii ani, se extind până în luna ianuarie, pentru că sunt prea multe companii foarte mari în Timișoara și la Cluj care nu găsesc suficiente săli. De exemplu, companiile mai mici sau cu bugete mai restrânse optează pentru un show pe care noi îl avem în repertoriu. Apoi sunt companiile care doresc niște spectacole personalizate în funcție de domeniul de activitate și acolo show-urile sunt adaptate, sunt făcute doar pentru ei și ale lor rămân.

Anul trecut am avut 62 de reprezentații, chiar înainte de Crăciun, în Riad, capitala Arabiei Saudite. Și a fost un succes fantastic. Am fost și în Dubai recent, am avut tot felul de evenimente. Am fost și în Africa. În Europa facem foarte multe evenimente pentru că, în primul rând, sunt foarte mulți români plecați în diaspora care vor spectacole frumoase, care să le aducă aminte de casă și văzând tot felul de premii pe care eu le-am primit, ne cheamă să facem. De exemplu, mergem și facem nunți de români afară. Eu am un premiu de cea mai la modă surpriză pentru nunți. Călătorim foarte mult cu spectacolul de nunți. Călătorim foarte mult în general pentru că ne cheamă românii afară, se mândresc cu spectacolul pe care îl avem noi, îl facem pentru români și pentru invitații pe care îi primesc.

Care este cel mai performant număr pe care l-ai făcut până acum?

Depinde. Din punct de vedere al publicului, probabil că cel mai puternic și cel mai mare număr a fost cel cu tirul din 2016. A fost un record mondial la nivel de iluzionism. Pentru mine sunt multe altele, care probabil sunt mai scurte ca execuție sau care au fost foarte dificile în a le pune în aplicare. Simplul fapt să ții o persoană în aer, să o levitezi în fața unor oameni e foarte greu. E dificil să execuți un astfel de număr fără ca cineva să se prindă cum faci. Am avut un brand național care ne-a cerut ca pe scena Teatrului Național să îi facem pe managerii lor de vânzări să apară pe biciclete.

Este un har meseria de magician sau se poate învăța în timp?

Cred că sunt amândouă. Nu e neapărat ceva cu ce te naști, dar trebuie să ai o înclinație. Așa cum eu n-am fost niciodată potrivit să controlez o minge, n-aș spune că ceilalți toți au un har. Probabil îl au Ronaldo sau Messi, dar sunt foarte mulți alții care controlează foarte bine o minge și au rezultate foarte bune. Eu n-am avut niciodată înclinația asta, în schimb am fost foarte bun pe probleme de logică, pe imaginație creativă, pe controlarea pachetului de cărți. Nu știu dacă neapărat le putem duce la nivel de har. Adică n-am ieșit de la mama și direct am făcut super scheme cu cărțile. De-a lungul timpului le-am dobândit, dar am avut o înclinație în domeniul ăsta.

În copilărie cu toți ne uitam la David Copperfield și eram fascinați de numerele lui. Ai împrumutat ceva de la el sau de la alți magicieni celebri?
Aș fi ipocrit să zic că nu. David Copperfield e o inspirație pentru toți magicienii la nivel mondial, este considerat ca fiind cel mai bun iluzionist al tuturor timpurilor. Adică ai fi și prostuț să nu te inspiri de la el. E un deschizător de drumuri, trebuie să te uiți la el.

Ce numere de senzație mai urmează?

Avem multe în plan. Când am auzit că Timișoara va fi Capitală Culturală Europeană, în urmă cu foarte mulți ani, am avut un plan de vreo zece numere asemănătoare celui cu TIR-ul, am fi vrut să facem tot felul de recorduri. Din păcate birocrația locală a fost foarte întortocheată; știu că atunci managementul meu s-a chinuit foarte multe luni de zile ca să obțin autorizațiile pentru a bate un record la Timișoara. Și, din păcate, datorită acestor autorizații pe care le-am obținut foarte târziu, le-am obținut într-o marți pentru un eveniment care era anunțat sâmbăta, deși noi am muncit câteva luni la obținerea autorizațiilor, am pierdut înregistrarea recordului la Guinness World Records. Ei au stat în stand-by până la un anumit timp, dar nu am putut marți să le spunem „Veniți sâmbătă la ora 10 că se va întâmpla pe Bulevardul Take Ionescu din Timișoara”. Deci n-au mai venit și am pierdut înregistrarea recordului mondial.

Timișoara are în premieră, de doi ani, Festivalul Time for Magic. Cum vă gândiți să-l continuați și să-l dezvoltați în viitor?

Time for Magic este un proiect de suflet al meu, este cel mai mare proiect pe care l-am avut de foarte mult timp. Din 2018 am vrut să-l facem, din păcate s-a întâmplat prima dată în 2022. Avem un plan foarte mare de a-l duce și în afara Timișoarei. Vrem să fie un brand internațional care pleacă din Timișoara și să ajungă un Cirque du Soleil, la un moment dat, în domeniul magiei. Am vrut prima dată să-l fac acasă pentru că aici deja lumea mă cunoaște și avem o grămadă de resurse locale pe care le-am putut folosi într-un astfel de festival. Ne bucurăm de un super succes, am fost cel mai mare eveniment-spectacol indoor din tot ceea ce înseamnă Capitală Culturală Europeană. Ne bucurăm că orașul a răspuns pozitiv la Time for Magic, avem un feedback extraordinar. Ne-am bucura să avem și o sală mai mare și să fie mai accesibilă cu multe beneficii. Din păcate, s-au renovat săli în oraș și artiștii care vând cele mai multe bilete în orașul ăsta nu au fost chemați să fie întrebați: „Tu cu ce probleme te-ai confruntat când ai vrut să faci spectacol?” Pentru că eu deja aș zice că am cucerit toate sălile din oraș, chiar una dintre ele am renovat-o, cea de la Casa Tineretului.

Ești legat afectiv de Timișoara? Pentru că mă gândesc că ai putea trăi și munci în orice oraș din lume.

Toată lumea mă întreabă asta și este o dragoste pe care eu nu pot să o explic față de Timișoara. Eu sunt timișorean, eu aici m-am născut. Am crescut în Calea Șagului, n-am avut niciun neam în afara Timișoarei. Poate și asta e o legătură: când ceilalți copii plecau în vacanță, eu tot timpul rămâneam în casă și trebuia să găsesc ceva atractiv în Timișoara. Aici am învățat primii pași în tot ceea ce înseamnă artă, scenă cu maestrul coregraf Iovanovic Jiva, care a fost prim balerin la Opera Națională. El a fost unchiul meu și m-a îndrumat de mic.

În clipa de față ai un ucenic sau intenționezi să iei pe cineva să-l înveți tainele magiei?

Nu am un ucenic, nici m-am gândit la asta. E mult prea devreme, cariera mea încă nu a ajuns acolo unde-mi doresc. Visez foarte măreț și vreau să îmi îndeplinesc punctele mele cheie din carieră. Consider că dacă m-aș ocupa acum de cursuri, aș îmbătrâni. Cunosc alți artiști care au început să predea mult prea repede și i-a îmbătrânit școala pe care o conduceau. Eu nu vreau să se întâmple asta. În schimb, sunt tot felul de magicieni care mă sună ,chiar de prin țară, pe unii dintre ei îi și vedeți la televizor. Le răspund, îi ajut, dar nu dedic foarte mult timp pentru a pregăti pe cineva.

Ce calități ar trebuit să aibă un tânăr sau o tânără care visează să devină magician?

Păi, în primul rând, depinde cât de magician vrei să devii. Dacă vrei să devii sufletul petrecerii, ai nevoie doar de un spirit care să te poată face să stai în picioare în fata celorlalți și să ai curaj să le arăți lucruri. În schimb, dacă vrei să devii un magician foarte bun, perseverența și munca asta titanică din spate, ca la un sportiv de performanță, astea sunt cheia, împreună cu studiul intens. Noi ne ducem la evenimente și lumea vede un show de 45 minute, de 60 de minute, alteori de șase minute, în funcție de cum ni se cere. Chiar și pentru atât trebuie să ținem cont de toată munca aceea de sportiv de performanță care există în spate. Sunt foarte, foarte multe ore în spate pe care oamenii nu le văd. Apoi, dacă vrei să devii un magician creativ, cum este una dintre valorile mele principale, ai nevoie să studiezi câteva discipline pe care alții magicieni nu le studiază. Eu am studiat, de exemplu, tot felul de chestii de artă vizuală, geometrie, foarte mult. Sunt foarte multe lucruri pe care trebuie să le știu. Anatomie, de exemplu, pentru că lucrez cu asistentele, creez tot felul de numere. Există chestii de fizică, de chimie, nu mai spun de partea psihologică pentru a putea avea spectacole de succes.

Cât de important e ajutorul și susținerea soției Minodora, care e parte din afacere?

Cred că toată lumea are nevoie de cineva ca să îl susțină. Și îți dai seama că e foarte important să ai pe cineva care să creadă în tine și să te susțină, să îți zică: „dă-i înainte”. Eu spun tuturor, deși unii pot înțelege lucrurile astea, alții nu. Eu când mă uit în oglindă văd un geniu. Și, cum îmi spune soția mea de foarte multe ori, „nu pot să cred cât de bine gândești anumite lucruri și cât de bine faci anumite lucruri. Din păcate, te-ai născut într-o țară greșită”. Și nu e singura care îmi spune asta, am mai avut și alți manageri care m-au ajutat de-a lungul carierei și care mi-au zis: „nu ești în țara potrivită”. Și totuși este ceva care mă ține legat de Timișoara și mă ține acasă. Și nici măcar nu mă atrage Bucureștiul, unde am tot fost chemat și mi s-a spus că mă pot îmbogăți mult mai repede ca la Timișoara. Și în Dubai am fost chemat. Vorbeam de David Copperfield. Eu în sinea mea vreau să devin un David Copperfield al României, nu vreau să fiu un David Blaine care face trucuri cu cărți. Vreau să fiu cel mai mare în logistică, în tot ce se poate să fie.

Care e povestea alegerii numelui de scenă Lorenzo?

Este o poveste foarte interesantă. Pe mine în documente mă cheamă Cristian Laurențiu. Laurențiu nu mi-a spus nimeni niciodată, iar Cristian este un nume în care eu nu m-am regăsit niciodată și tot timpul îi rog pe apropiați să nu îmi mai spună Cristi, Cristian. Nu răspund. Le mai răspund mamei și mătușilor, dar le răspund din respect. Eu personal nu mă simt un Cristi, nu m-am simțit un Cristian niciodată. De mic am avut tot felul de porecle. În schimb, când am ajuns în Spania și am dat primul meu examen de a deveni magician profesionist, am intrat într-un club de magicieni profesioniști și exista un mare maestru în Spania, toată lumea îl știe, Pablo Segóbriga de Garmany, o legendă. Și în clubul acela de profesioniști, la un moment dat, Pablo Segóbriga de Garmany, când mi-a dat atestatul de profesionist, de față cu toți ceilalți colegi, mi-a schimbat numele. Și mi-a zis așa: „începând de astăzi, numele tău va fi Lorenzo Cristian pentru că, în Spania, Lorenzo este numele Soarelui. Eu m-am uitat la tine și la toți ceilalți colegi ai tăi, tu ai o energie extraordinară și când intri într-o încăpere, se luminează, tu parcă aduci soarele acolo. Și eu cred că trebuie să îți rămână numele Lorenzo”.

Dacă și tu ai o profesie a cărei poveste merită împărtășită și care îi poate inspira pe alții, scrie-ne! Tion și Agenda așteaptă mesajul tău pe redactie@tion.ro.