Maria Orosan-Telea este lector universitar la Facultatea de Arte și Design din Timișoara, unde predă cursuri despre istoria și teoria artei. S-a format la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, iar la Timișoara a continuat studiile doctorale, cu o cercetare asupra artei românești din perioada postcomunistă. De-a lungul timpului a publicat diverse studii, cărți și articole în reviste de specialitate, volume colective și cataloage de expoziții. Este implicată și în viața culturală a orașului, unde colaborează cu diferite instituții și îi ajută și pe tineri să înțeleagă sensul artei. Despre fascinația profesiei ne va spune chiar ea în rândurile de mai jos…

Cum ați ales această profesie și ce pregătire ați urmat?

Formarea mea în domeniul istoriei și teoriei artei a început odată cu admiterea la Facultatea de Istorie și Filosofie, secția Istoria Artei, din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, pe care am absolvit-o în 2006. Tot aici am făcut și studiile masterale, în perioada 2006-2007. În timpul masteratului am obținut o bursă Erasmus, de șase luni, la Universitatea din Trieste, ocazie cu care am aprofundat domeniul semioticii vizuale, aceste cunoștințe fiindu-mi foarte utile ulterior la alegerea temei de cercetare doctorală. În 2013 am obținut doctoratul în Arte Vizuale cu teza Pseudosemnificare și hipersemnificare în arta românească după 1990, la Facultatea de Arte și Design din Timișoara, sub coordonarea Alexandrei Titu. Am continuat cercetarea cu un post-doctorat POSDRU, desfășurat în perioada iunie 2014-decembrie 2015. Cu această ocazie am efectuat un stagiu de o lună la Arhiva Istorică a Bienalei de Artă Contemporană de la Veneția.

Prin urmare, alegerea profesiei a venit natural, ca urmare a pașilor mărunți pe care i-am urmat odată cu terminarea studiilor. A fost o șansă pe care nu mulți dintre colegii mei de facultate au avut-o… să găsesc un context prielnic. Am predat la facultate încă din perioada studiilor doctorale, ceea ce a fost important pentru experiența didactică ulterioară.

Ce v-a făcut să alegeți acest drum?

Am ales acest drum din pură pasiune pentru artă. Mi-a plăcut arta de când eram mică, fără a fi însă îndeajuns de talentată pentru a deveni artistă. Țin minte cu mult drag orele de desen din școala generală, apoi interesul pe care l-am dezvoltat în liceu pentru biografiile marilor artiști. Pe de altă parte am fost mereu înclinată spre studiu și lectură. Așadar, un domeniu precum istoria artei părea să îmbine foarte armonios aceste două direcții.

Care sunt momentele din carieră care v-au făcut mândră de ceea ce faceți?

Sunt foarte multe momente din parcursul profesional care de-a lungul anilor mi-au dat satisfacții. Am debutat ca profesor de istoria artei la Liceul de Arte Plastice din Târgu-Mureș, în 2006. Începând cu anul 2008 am activat ca documentarist în cadrul proiectului CulturaînMureș.ro, unde am realizat o serie de materiale (texte, foto și video) despre patrimoniul cultural local precum și despre cultura și arta contemporană a orașului. Începând cu anul 2011 am activat ca seminarist în cadrul Facultății de Arte și Design din Timișoara, unde am obținut ulterior un post de asistent, în 2014 și apoi de lector, în 2021.

Adiacent profesiei mele de bază am avut și o permanentă activitate publicistică și de cercetare. Printre revistele cu care am colaborat se numără: Observator Cultural, Arta, Orizont, RevArt, Revelar: journal on photographic and image studies, Studia politica. Romanian Political Science Review etc. De asemenea, am publicat studii în volume colective și două cărți ca autor unic (Pseudosemnificare și hipersemnificare în arta românească după 1990, Ed. Eurostampa, Timișoara, 2014 și Ghid de artă. Introducere în arta contemporană românească, Editura Fundației Triade și Art Encounters Foundation, Timișoara, 2017).

Tot ca formă de diseminare a rezultatelor cercetării am susținut prezentări în cadrul unor sesiuni de comunicări, conferințe și workshopuri din țară (Cluj, Timișoara, București) și străinătate (Udine, Porto, Paris, Poznań, Zagreb).

Ocazional activez ca și curator. Am curatoriat expoziții ale grupului Avantpost, a cărei membră sunt începând cu 2015: Beyond the Silence (martie 2015-Bastion Theresia Timișoara), Unseen (iunie 2016- Galeria Helios Timișoara), Universallowed (octombrie 2017- Turnul Fabricii de Baterii Timișoara). În cadrul proiectului Diplomatic Art am realizat conceptul curatorial pentru cea de-a treia ediție și am curatorit două expoziții cu artiști internaționali: Francesco Marano, în noiembrie 2017, și Sandro Bracchitta, în aprilie 2018. Mă ocup de programul curatorial Draft, unde lucrez cu studenți și artiști tineri pe care îi susțin în expunerea ideilor încă nematerializate. Este un format destul de inedit cu care mă identific și care îmi este foarte drag. Una dintre cele mai frumoase experiențe curatoriale, expoziția Later Edit de la Kunsthalle Bega, din 2020, a fost un rezultat al muncii de doi ani din cadrul programului curatorial Draft.

Un alt tip de activitate care îmi oferă multă satisfacție este cea a medierii culturale. Colaborez cu două mari fundații din Timișoara, Fundația Art Encounters și Fundația Calina, în cadrul programelor lor de atragere și educare a publicului. Susțin periodic diverse tipuri de cursuri în cadrul expozițiilor pe care aceste ONG-uri le organizează.

De asemenea, lucrul cu studenții și reușitele lor profesionale mă fac să mă simt la fel de împlinită. Obținerea de către studenți a unor burse sau rezidențe, colaborările pe care le-am intermediat pentru ei și care s-au transformat uneori în profesii.

Ce stil de artă preferați și care ar fi câteva expoziții pe care le admirați?

Prefer arta pe care o intuiesc ca fiind autentică, născută din necesitatea acută a artistului de a spune ceva despre lume, arta curajoasă care contestă normele și ne face să gândim critic. În arta ultimilor 60-70 de ani regăsesc de multe ori aceste aspecte. Studiez cu interes avangarda istorică (primele decenii ale secolului al XX-lea) și noile avangarde (anii ’60-’70). Iar din acest punct de vedere, expozițiile care m-au ajutat mult să-mi fixez niște repere valide au fost colecția Peggy Guggenheim de la Veneția și colecțiile de artă modernă și contemporană de la Centre Pompidou din Paris.

Ce artiști români și străini apreciați?

Printre artiștii români pe care îi admir și a căror muncă o urmăresc cu interes se numără: Matei Bejenaru, Ciprian Mureșan, Aurora Kiraly, Vlad Nancă. Sunt cu toții artiști contemporani, activi după 1990. De asemenea, am privilegiul să lucrez cu un grup de artiști din Timișoara pe care îi apreciez foarte mult, cu care rezonez și pe care îi consider foarte valoroși: Aura Bălănescu, Ciprian Chirileanu, Cosmin Haiaș, Marius Jurca, Livia Mateiaș, Liliana Mercioiu Popa, Sorin Oncu, Renée Renard, Petrică Ștefan, Bogdan Tomșa, Miki Velciov.

Pe scena artistică internațională sunt foarte multe nume mari și importante care ar merita menționate. O să mă limitez aici la Mona Hatoum, Olafur Eliasson, Maurizio Cattelan, Kiki Smith, Anselm Kiefer.

Ce sfaturi aveți pentru tinerii care vor o carieră în domeniul artelor?

Nu cred în existența unei „rețete” de succes pentru tinerii artiști. Cu atât mai puțin în mediul artistic românesc, unde lucrurile nu sunt așezate nici măcar din punct de vedere al instituțiilor de profil. Instabilitatea nu are cum să confere predictibilitate, într-un domeniu care per se are foarte puțină predictibilitate.

Cred însă în existența unor premise care pot influența în mod pozitiv parcursul unui tânăr artist. Inteligența creativă și un gen de atitudine clară și asumată, cred că pot face ca un demers artistic să aibă mai multe șanse în a prezenta interes pentru lumea artei contemporane. Buna cunoaștere a contextului în care te manifești și a contextului în care îți dorești să te manifești este o altă condiție de bază. Lipsa de informare, anacronismele și falsele așteptări nu pot genera o reală poziționare în context.

De asemenea, cred profund în existența unor principii fundamentale care se pot aplica oricărui domeniu de activitate, inclusiv domeniul artei. Seriozitatea și rigoarea cu care îți îndeplinești sarcinile autoimpuse sau venite dinspre terți sunt esențiale. Lumea extrem de pragmatică în care trăim vine și cu anumite exigențe de ordin administrativ, nu mai tolerează întârzieri, promisiuni nerespectate etc. Chiar și cei talentați se autoelimină prin delăsare și lipsa rigorii. Părerea mea pur subiectivă (nu am făcut niciun studiu statistic) este că nu există „formula”. Există doar șanse și neșanse. Însă pentru a avea șansa trebuie să existe deschiderea și dispoziția mentală de a o vedea. Iar pentru a o putea fructifica trebuie să existe perseverență și multă muncă.

Dacă și tu ai o profesie a cărei poveste merită împărtășită și care îi poate inspira pe alții, scrie-ne! Tion și Agenda așteaptă mesajul tău pe redactie@tion.ro.