Mariana Drăgotoiu, şefa Serviciului de Probaţiune, a absolvit Facultatea de Asistență Socială din cadrul Universității de Vest din Timișoara. În prezent coordonează 34 de consilieri de probațiune și este de părere că meseria presupune o atitudine corespunzătoare și valori umane potrivite pentru această profesie. Activitatea consilierului de probațiune nu este lipsită de riscuri, însă în Timiș nu s-au înregistrat până acum incidente grave.

Puteți explica, pentru cei care nu cunosc activitatea și termenii, ce înseamnă de fapt și cu ce se ocupă Serviciul de Probațiune?

Serviciul de Probațiune este o instituție de executare penală, care are rolul de a pune în executare sentințele penale dispuse de instanțele de judecată pentru persoane care au comis infracțiuni și pentru care instanța dispune pedeapsa închisorii, dar ca modalitate de executare neprivativă. Asta înseamnă modalitățile de executare denumite „amânarea aplicării pedepsei” și „suspendarea executării pedepsei” sau „înlocuirea amenzii penale cu zile de muncă în folosul comunității”. Asta dacă vorbim de adulți. Dacă vorbim de minori, de la 14 la 18 ani, Serviciul de Probațiune supraveghează măsurile educative neprivative de libertate, ceea ce înseamnă pedepsele, acțiunile penale pentru minori. Pe lângă latura de supraveghere, care înseamnă că consilierul de probațiune, manager de caz, se asigură că persoana îndeplinește întocmai măsurile și obligațiile stabilite de instanță, intervine și latura de suport în privința reintegrării sociale a persoanei condamnate. Suportul constă în activități și programe de consiliere psihosociale. Ele se numesc programe de reintegrare socială.

Știu că ați absolvit Facultatea de Asistență Socială. Cum ați ales să profesați în acest domeniu?

Consider că formarea în asistență socială, la nivel de licență, este o formare tocmai potrivită pentru această profesie de consilier de probațiune, chiar dacă este în sfera justiției, fiindcă abordarea pe care o are consilierul de probațiune este și aceasta de care spuneam, de reintegrare socială, de consiliere psihosocială. Și atunci, abilitățile și cunoștințele pe care le are un asistent social sunt binevenite, fiind foarte potrivite în desfășurarea profesiei de consilier de probațiune.

Aveți suficienți consilieri de probațiune în cadrul Serviciului într-un județ așa de mare cum e Timișul?

Sunt 34, depinde la ce ne raportăm. Dacă luăm o încărcătură, un volum de muncă practicat în Europa, să zicem, sau cel puțin în anumite țări din Europa, în domeniul probațiunii, în unele țări este o încărcătură mai mică, de 40-50 de cazuri per consilier de probațiune. La noi, încărcătura este undeva la 80-100 de cazuri. În acest moment sunt tentată să zic că este suficient, dar sunt subiectivă, pentru că mă raportez la o perioadă care a fost foarte dificilă din punct de vedere al personalului. Perioada 2014 până prin 2019, dar și mai târziu un pic, chiar până prin 2021, când eram 9, 12, 15 consilieri de probațiune și când încărcătura era foarte mare, undeva la 300-400 de cazuri în evidența unui consilier de probațiune, ceea ce era absolut dificil, să nu zic imposibil, dar dificil de gestionat. Acum e mai bine, acum personalul poate face față întregii sfere de activități.

În 2022 ați avut aproape 4.200 de cazuri. Anul acesta, a crescut numărul ori s-a redus?

Se menține o constanță a numărului de cazuri. În 2014, că de aceea am menționat anul 2014, pentru că atunci s-au schimbat legile penale – codul penal, codul de procedură penală; au intrat în vigoare legile care guvernează domeniul probațiunii și a crescut constant încărcătura, adică numărul pedepselor cu amânare sau cu suspendare. În 2-3 ani s-au stabilizat numeric. Deci de câțiva ani buni, cam asta este încărcătura serviciului de probațiune, 4.000 și ceva de cazuri cu mici variații.

Din numărul total de cazuri într-un an, câte persoane se pretează să facă muncă în folosul comunității?

Sunt cei cărora instanța le impune această obligație. Pe de-o parte, sunt cei care au dispusă măsura suspendării sub supraveghere. Acolo toți au muncă în folosul comunității ca obligație. Munca în folosul comunității este parte integrantă a acestei forme de executare a pedepsei. În cazul amânării, instanța dispune sau nu această obligație. Dintr-un număr de, să zicem, 1.000 – 1.400 de cazuri nou intrate în evidența Serviciului de Probațiune, 700 – 800 au și această obligație. Deci un număr mare, mult peste jumătate din persoanele aflate în evidență, într-un anumit interval, au muncă în folosul comunității.

Cei care ajung să facă muncă în folosul comunității, ce fel de infracțiuni comit?

Toată sfera infracțiunilor poate fi cu această obligație. De exemplu, ce avem noi în evidență: infracțiuni rutiere, infracțiuni patrimoniale, de genul furt, infracțiuni contra persoanei, tâlhărie, infracțiuni economice. Practic toată sfera infracțiunilor. Nu există o anumită infracțiune care exceptează posibilitatea de a se dispune muncă în folosul comunității.

Și în cazul celor care comit o crimă?

Dacă instanța dispune suspendarea pentru un caz de crimă, ceea ce se întâmplă mai rar când se ia în calcul gravitatea faptei, da, sigur. Munca în folosul comunității este inclusă în conținutul pedepsei. Nu există nicio infracțiune pentru care instanța nu poate dispune muncă în folosul comunității. Munca în folosul comunității nu este o pedeapsă de sine stătătoare pentru nicio infracțiune, este o obligație în cadrul pedepsei. Adică pedeapsa este închisoarea, instanța stabilește cuantumul pedepsei, un an, doi ani, câteva luni – după caz – și dispune modalitatea de executare. Modalitatea de executare poate fi efectivă, adică persoana stă în închisoare, în detenție, pe o parte din cuantumul pedepsei. Nu până la final, ci după o anumită fracție se poate elibera. Sau poate dispune suspendarea, să zicem… deci să nu stea în închisoare, ci să execute în comunitate, și în cadrul acestei suspendări, pe durata termenului, să aibă această obligație de a face muncă în folosul comunității. Doar în cazul înlocuirii amenzii penale cu munca în folosul comunității, doar acolo vorbim exclusiv de muncă în folosul comunității.

Consilierii de probațiune sunt cei care îi repartizează la diferite societăți ale Primăriei Timișoara sau instituții școlare? Tot ei îi supraveghează?

Instanța, în cadrul sentinței, precizează două instituții în care persoana poate executa munca în folosul comunității. Consilierul de probațiune, manager de caz, stabilește împreună cu persoana una dintre cele două instituții, în funcție de proximitatea față de locuință sau în funcție de abilitățile și calificările pe care le are persoana supravegheată. Pot să dau câteva exemple: Horticultura, STPT, Piețe, primăriile; de fapt, autoritățile locale ale fiecărei comune și ale fiecărui oraș din județul Timiș, AJOFM, Garda de Mediu – sunt câteva instituții în cadrul cărora se desfășoară muncă în folosul comunității.

În cadrul acestor instituții, persoanele desfășoară în general activități necalificate, cum ar fi activități de întreținere a spațiului, curățenie, reparații, activități de întreținere a spațiilor verzi, plantat, săpat, dacă vorbim de Horticultura. Acestea sunt activitățile pe care le desfășoară în cea mai mare parte persoanele supravegheate. Însă, mai sunt situații în care persoana are o calificare, iar instituția către care a referit-o consilierul manager de caz, are nevoie de o activitate calificată. Să zicem că persoana este electrician și instituția în cadrul căreia își desfășoară activitatea are nevoie de o reparație la instalația electrică. Este o situație fericită de compatibilizare între nevoile comunității prin instituția de executare și calificarea pe care o deține persoana condamnată. Pot fi și activități cu o specializare superioară, de exemplu, care necesită studii superioare, IT sau alt gen de pregătire profesională. Încercăm să ținem cont și de potențialul persoanei și de nevoia instituției, astfel încât, dacă se poate, să fie cât mai bine valorificat acest potențial.

Trebuie să menționez că avem grijă întotdeauna ca, de exemplu, la instituții unde există persoane cu o anumită vulnerabilitate, să nu ajungă, pentru executarea muncii în folosul comunității, persoane condamnate care au săvârșit o infracțiune contra persoanei. De exemplu, nu trimitem la școli persoane condamnate care au săvârșit o infracțiune sexuală sau o infracțiune cu violență sau trafic de droguri. De altfel, și instanța de judecată ține cont de acest aspect. Și selecția se face încă de acolo, din faza de judecată. Consilierul de probațiune supraveghează modul în care se desfășoară munca în folosul comunității, prin menținerea legăturii cu persoana care supraveghează din cadrul instituției, cu supraveghetorul din cadrul instituției, împreună cu care stabilește data prezentării, i se verifică, monitorizează periodic dacă munca se desfășoară. De asemenea, și prin legătura cu persoana care, când se prezintă la termenele de judecată, prezintă și stadiul în care a ajuns în privința executării muncii în folosul comunității. Și consilierul de probațiune are la dispoziție posibilitatea legală de a face vizite la instituțiile de executare și inclusiv vizite inopinate pentru a verifica dacă o persoană sau alta se află la locul de executare și desfășoară munca corespunzătoare. În cazul nerespectării acestei obligații, ca și altor obligații de altfel, consilierul de probațiune are la dispoziție posibilitatea întocmirii unui raport de evaluare prin care sesizează instanța de judecată referitor la încălcarea obligației și persoana este pasibilă de revocare a amânării aplicării pedepsei sau a suspendării și de executarea în detenție a pedepsei dispuse de instanță.

Este o profesie care implică riscuri?

Da, este o profesie care implică riscuri pentru că în evidența Probațiunii se află persoane care au săvârșit infracțiuni cu un grad mai mic sau mai mare de risc, aflate la prima sau la a doua infracțiune sau poate chiar la a treia, fără să fie neapărat recidivă, ci în diferite perioade ale vieții sale a tot revenit la comiterea de infracțiuni. Dar, de asemenea, sunt și persoane care prezintă diferite tulburări psihice, cronice sau generate de consumul de substanțe, anumite manifestări, agitație, tulburare, generate de consumul de substanțe, aflându-se sub influența acestora când se prezintă la Serviciul de Probațiune. Au fost, sigur, de-a lungul timpului diferite situații în care s-au primit inclusiv amenințări verbale, dar din fericire nu s-au concretizat și nu s-a ajuns la o escaladare a tensiunii în așa fel încât cineva să aibă de suferit. În prezent beneficiem și de sprijinul Jandarmeriei. Un lucrător din cadrul Jandarmeriei este prezent la Serviciul de Probațiune permanent și are grijă în momentul în care se cunoaște faptul că urmează să se prezinte o persoană recalcitrantă, este atent la ce se desfășoară în camera de întrevedere, astfel încât să poată interveni dacă consilierul de probațiune este în pericol. Însă noi am zis tot timpul că ceea ce ne-a ajutat cel mai mult au fost abilitățile personalului nostru, abilitățile de comunicare și relaționare, abilitățile de intervenție în situații de criză sau de risc, astfel încât să detensionăm situația și să nu ne expunem la riscuri mai mari decât cele care sunt gestionabile. Au fost situații în alte servicii de probațiune din țară unde s-a ajuns inclusiv la acte de violență.

Care sunt profesiile eligibile pentru funcția de consilier de probațiune?

Aici vorbim de pregătirea profesională la nivel de licență, unde eligibile sunt Psihologia, Sociologia, Psihopedagogia, Asistența Socială și Dreptul.

Ce calități ar trebui să aibă un tânăr/ă care dorește să devină consilier de probațiune?

Cineva care dorește să devină consilier de probațiune, după părerea mea, trebuie să aibă, în primul rând, o atitudine corespunzătoare și valori umane potrivite pentru această profesie. La ce mă refer când zic atitudine? La acea disponibilitate personală de a căuta în oameni potențialul pe care îl au și a reuși pe baza acestui potențial pe care persoana poate de-abia atunci și-l cunoaște sau și-l descoperă în interacțiunea cu consilierul de probațiune. Acest potențial să ajungă să fie dezvoltat încât persoana care este în prezent condamnată să ajungă să nu mai comită infracțiuni în istoricul său personal de la acel moment înainte, să predomine valorificarea potențialului pe care îl are și nu acești factori de risc care l-au predispus la comiterea de infracțiuni pentru care este condamnat. Când zic potențial, mă refer la anumite abilități, la anumite pasiuni, la anumite calități pe care persoana supravegheată le are și pe baza cărora poate dezvolta latura pozitivă încât aceasta să predomine. Este arta consilierului de probațiune să descopere de unde poate prinde firul pe care să îl țeasă împreună cu persoana condamnată astfel încât să rezulte reintegrarea socială și să fie prevenită recidiva.

Dacă și tu ai o profesie a cărei poveste merită împărtășită și care îi poate inspira pe alții, scrie-ne! Tion și Agenda așteaptă mesajul tău pe redactie@tion.ro.