Ozana Matei este implicată și în diverse acțiuni de voluntariat. Îi place să picteze pe pietre și s-a specializat în masajul facial.

Cum ai ajuns să faci produse hand-made și să deții un salon cu diverse proceduri corporale și cosmetice?

Am absolvit Facultatea de Litere la Universitatea de Vest, apoi nu am profesat pentru că am deschis firma de proiectare cu soțul meu în 2004. Am lucrat împreună mulți ani în proiectare și apoi mi-am găsit un hobby al sufletului meu. Primul a fost salonul pentru că am un ten sensibil și am fost preocupată de îngrijirea lui, am studiat foarte mult pe acest subiect. Am făcut cursuri de cosmetică.

Era o dorință de mulți ani să-mi deschid un mic salon, mai privat, să fie așa un cerc închis unde clientele vin prin recomandare. Până la urmă am reușit, iar în timpul liber și când am inspirație fac obiecte de suflet.

Ce fel de produse creezi și ce materiale folosești?

Inspirația e de moment, nu am o nișă. Dacă merg într-un magazin și văd materiale care mă inspiră sau îmi vine vreo idee le cumpăr și le folosesc. Am și materiale cumpărate de pe diverse site-uri, luate din pădure, de la munte, de la mare, le pun pe bancul de lucru și în momentul când îmi vine inspirația le găsesc câte o întrebuințare. Realizez tot felul de obiecte, cum ar fi tablou din ramuri și licheni, tavă cu licheni și nucă de cocos.

Am inclus într-un obiect de decor o ramură pe care am adus-o cu mașina din Thassos. Am mai făcut ornamente cu lumânări, orhidee, folosesc în general produse rezistente în timp. Deși am pictat pe pietre, nu mă tentează să mă apuc de pictură la alt nivel.

La salon ce servicii oferi?

La salon le ofer celor care îmi trec pragul în primul rând tratamente cosmetice pentru fiecare ten în parte, dar și remodelare corporală, masaj de relaxare și terapeutic, tratamente pentru hidratarea mâinilor și picioarelor și anti-îmbătrânire, precum și saună detox pentru picioare. E cu circuit închis, în sensul că nu am făcut nicio promovare, mi-am dorit să se afle despre servicii de la o fată la alta.

Profesoară nu ai fost nici măcar o zi?

Profesoară nu, dar am fost educatoare cinci ani, am început în timpul anului 3 de facultate. Apoi m-am angajat la firma de proiectare a soțului meu, unde mă ocupam de tot ce ținea de avize și de conceptul proiectului.

Ce ți se pare dificil în ceea ce faci zi de zi?

Probabil că la început a fost mai dificil, orice început are minusuri și plusuri. Dar dacă te implici mult, nu ai cum să nu reușești ce ți-ai propus să faci. Mai ales că acum există atâtea surse de informare. Când am deschis salonul, plecam acasă cu problemele clientelor, mă încărcam cu ele. Cu timpul, am reușit să mă detașez.

Ce proiect mai ai pentru viitorul apropiat?

Unul de suflet. Aș vrea să-mi deschid o mică patiserie cu produse de casă din ingrediente naturale. Iar pe lângă patiserie, să fie și diverse cafeluțe speciale. Sper ca la un moment dat bifez și acest proiect. Îmi spuneau, zilele trecute, soțul și băiatul meu, că dacă ajung să deschid afacerea, clientele nu vor mânca de două ori același produs. Pentru că îmi place mereu să aduc îmbunătățiri, să pun ceva în plus, să nu merg tipic cu rețeta de la A la Z.

Știu că ești implicată și în acțiuni de voluntariat.

Da, mi-am dorit dintotdeauna să fac voluntariat și s-au ivit ocazii încet-încet. Este exact cum se spune: trebuie să ai răbdare, că la un moment dat, în viață, se ivesc portițele de a face cam tot ce vrei. Mereu am simțit nevoia și am avut înclinația de a face voluntariat, efectiv e o satisfacție personală. Am făcut voluntariat la Casa Ronald McDonald, unde am realizat decorațiuni cu mămicile care stau acolo. Am dus eu toate materialele și am vrut să le mai iau un pic din gânduri.

Am mai făcut voluntariat pentru Asociația „De La Măicuța”, care a constat în ateliere cu copiii. De asemenea, am mai mers la Cornești de câteva ori și am dus lucruri pentru copilași sărmani. Iar în pandemie am făcut cumpărături pentru bătrânii cu diverse afecțiuni pentru care era riscant să iasă din casă.

Ce trebuie să aibă în vedere un tânăr sau o tânără atunci când își alege meseria?

În primul rând, trebuie să se cunoască. Și atunci să simtă și să-și dorească să facă acea meserie, oricare ar fi ea, nu contează, dar să o facă cu drag. Să nu meargă pe ideea: se câștigă bine din IT, haideți toți în IT sau, cum era într-un timp, în construcții. Trebuie să te asculți pe tine, sufletul tău. Dacă satisfacția personală e bună, vine și partea materială încet, încet.

Doar că trebuie răbdare, ceea ce tinerii nu știu să spun sigur dacă chiar au, dar poate o învață în timp. Eu am mers la Litere ca să devin profesoară, dar erau atunci probleme cu posturile și nu doream să plec din Timișoara, naveta nu am luat-o în considerare. Astfel că am ales mediul privat, care era o opțiune bună pentru perioada respectivă.

Nu regret nimic, mă simt împlinită pe toate planurile. Am făcut ce am simțit și am dorit în momentul respectiv. Educatoare am fost cinci ani și jumătate, efectiv exact cât am simțit că o fac cu drag. Când am simțit că nu mai este locul meu acolo și nu mai am răbdarea necesară și că îmi doresc să fac altceva, am lăsat locul altuia și am plecat. Am început o nouă etapă atunci.

Dacă și tu ai o profesie a cărei poveste merită împărtășită și care îi poate inspira pe alții, scrie-ne! Tion și Agenda așteaptă mesajul tău pe redactie@tion.ro.