Ovidiu Constantin Bunget este profesor universitar la Universitatea de Vest din Timișoara, fiind director al Departamentului de Contabilitate și Audit. Este, de asemenea, asociat la o firmă care oferă servicii internaționale de audit. Vreme de mai mulți ani a fost președinte al Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, Filiala Timiș. Ovidiu Constantin Bunget a absolvit Facultatea de Științe Economice și Facultatea de Drept din cadrul Universității de Vest din Timișoara.

Întotdeauna ați fost un om al cifrelor? Parcă și numele dumneavoastră – Bunget seamănă cu buget – pare predestinat.

În urmă cu vreo zece ani, guvernatorul de la acea vreme m-a luat trezorier și a trebuit să reformatăm tot ce înseamnă Rotary. N-a fost simplu, dar la un moment dat partea financiară am pus-o la punct și zicea cineva exact ce spuneți: tu ai un nume predestinat la chestia asta, deși bunget înseamnă pădure deasă, de nepătruns. Rotary este o organizație care contează la nivel global. Este singura organizație acceptată la ONU, ia Fundația Melinda și Bill Gates finanțează proiectul „End polio” (n.r. – eradicarea poliomelitei) în sensul în care Rotary Internațional pune un dolar, iar fundația pune un dolar. Înseamnă foarte multă încredere pentru Rotary și multă seriozitate. Este proiectul locomotivă al Rotary. La ora actuală, în lume mai există trei cazuri de poliomelită. La nivelul Organizației Mondiale a Sănătății, atunci când trebuie să spui că o pandemie a fost eradicată înseamnă ca timp de trei ani să nu mai existe cazuri. Acum sunt trei cazuri în zona țărilor Pakistan și India.

Ce proiecte aveți pentru anul următor la Rotary?

Proiectele la nivelul districtului sunt de două categorii: cele care vizează direcțiile pe care Rotary Internațional le dă, și anume cele care sunt legate de integrrarea Rotaract, de eradicarea poliomelitei, despre noua problemă legată de sănătatea mentală a membrilor și a apropiaților membrilor Rotary, a comunităților, pentru că e clar că ne-a afectat fantastic perioada pandemică. Este legată, de asemenea, de continuarea proiectelor anterioare pe șapte direcții de dezvoltare. Evident că proiectele de educație, fără a le duce în derizoriu, sunt esențiale pentru că eu cred că cea mai sigură și mai bună investiție e investiția în educație și care dă cea mai mare dobândă. Probabil nu se vede pe termen scurt, dar un popor educat e un popor care poate să stea în picioare în orice moment.

Predați la Facultatea de Științe Economice.

Da, sunt profesor la Universitatea de Vest din Timișoara, la Facultatea de Științe Economice, sunt directorul Departamentului Contabilitate și Audit. Este pasiunea vieții mele apropo de oameni ai cifrelor. Întotdeauna cred că dincolo de a avea sentimente să vedem situația în care tragem linie și judecăm oamenii despre realizări, despre performanță.

În ce direcție vi se pare că evoluează actuala criză economică?

Lucrurile vor evolua într-o direcție imprevizibilă pentru că atâta timp cât conflictul dintre Ucraina și Rusia va continua, evident că Europa nu va fi foarte confortabilă. Noi avem n-aș spune dezavantajul, dar poziționarea geografică a României este una sensibilă și pune presiune. Vorbind de Rotary acum, noi suntem într-o situație în care Districtul România este și în Republica Moldova, suntem responsabili și pentru soarta românilor din Republica Moldova, cărora trebuie să le oferim speranță. Tema anului este „Creați speranță în lume” și e clar că în Republica Moldova vorbim de multă speranță în sensul în care orientarea spre Uniunea Europeană este evidentă.

Ce sfat aveți pentru oamenii care se descurcă tot mai greu și cum ar putea face mici economii în cazul în care ar veni zile și mai grele?

Fără nicio îndoială o să vină vremuri și mai grele, însă există o tendință normală în sensul în care România are un mare avantaj să se alinieze la nivelul european. Atunci când vorbești despre nivel european vorbești nu numai despre standarde de viață, de confort, dar și la nivel de salarii. Singura problemă pentru România este dată de productivitatea muncii. Deci atâta timp cât nu ne vom ridica la productivitatea muncii de la nivelul Uniunii Europene vom avea probleme. Aici e de fapt marea dilemă: reușim sau nu reușim? Eu cred că poporul român este un popor înțelept și înțelege lucrurile și fără a fi naționalist, sunt patriot, fără nicio îndoială, dar cred că păstrarea identității naționale în context de diversitate, echitate și incluziune este cheia succesului. N-aș vrea să intru în foarte multe detalii tehnice, dar cu siguranță e nevoie de profesioniști nu numai în mediul de afaceri, ci și în administrație. Acolo este de fapt cheia succesului în sensul în care cuplezi administrația cu mediul privat pentru că dacă există o rezonanță în mediul privat care generează venituri pentru administrația publică atunci vom avea o mare împăcare.

Nu sunt suficienți profesioniști în administrația publică locală și centrală?

E nevoie de mai mulți profesioniști în toate domeniile, fie că vorbim de financiar, politici publice, fie că vorbim de elemente legate de sustenabilitate, e nevoie de mai mulți specialiști.

Vorbeați despre nevoia de creștere a productivității. Ce ar trebuie să facă angajatorii ca să-i stimuleze mai mult pe salariați?

România are un contingent de 100.000 de străini non-euro pe care trebuie să îi absoarbă. Toți angajatorii au nevoie de angajați educați în sensul în care conștiința față de modul în care își realizează sarcinile de serviciu este evidentă. Statele Unite ale Americii au nevoie de zece milioane de angajați, Europa are nevoie de cinci milioane de angajați. Aici este și rolul politicilor publice legate de încurajarea natalității, de creșterea responsabilității sociale și mai este un aspect foarte interesant. Suntem în situația în care pe fondul lipsei de forță de muncă crearea de instrumente care țin de inteligența artificială este obligatorie deoarece anumite posturi trebuie să fie digitalizate, automatizate în aproape toate industriile, în niciun caz în cele care creează competență și mă refer la educație. Dar pentru joburi cum sunt inclusiv cele din agricultură e nevoie. Sunt utilaje care înlocuiesc forța de muncă și crește calitatea produselor oferite. Ca atare, toate domeniile sunt pretabile la digitalizare. Foarte puțină lume s-a gândit că domeniul bancar poate fi digitalizat. Ei bine, primul domeniu digitalizat și automatizat a fost cel bancar. Fiecare știm să ne facem ordine de plată, evident că de aici intervine nevoie de informație.

Cum vedeți acest paradox: România are criză de muncitori și importă angajați din Nepal și alte țări asiatice și în același timp românii merg în număr mare la lucru în străinătate?

Dacă e să dăm timpul înapoi, trebuie să ne gândim că în anii 90-2000 foarte mulți români au emigrat în țări unde era nevoie de forță de muncă nu neapărat necalificată, din contră spun eu, și care atunci și-au propus, nu se vor mai întoarce în România nici ei și nici copiii lor. Ca atare, e un fenomen normal ca să aducem forță de muncă pentru domenii mai deficitare.

Sunteți și auditor. Ce presupune această muncă?

Auditor financiar este de fapt o certificare, un pedigree pentru ceea ce înseamnă raportările financiare ale unor societăți, fie că ele au fost listate public, cum e cazul Hidroelectrica, și probabil foarte mulți români își pun întrebarea ce garanții am eu. Eu cred întotdeauna că activele tangibile sunt cele reale. Este o profesie de top în domeniul financiar-contabil pentru că dincolo de a avea o cunoaștere a domeniului este un aspect esențial în zilele noastre, cel care ține de morală și de etică. Deci, ca auditor vinzi mai degrabă încredere și siguranță în ceea ce înseamnă o afacere. E ca și la medic. De fapt, auditorii sunt cei care spun: astea sunt problemele tale, dacă vrei ții cont, dacă vrei te tratezi, dar astea sunt problemele tale. Și ceea ce vinde de fapt un auditor este încrederea. Încrederea în informațiile financiare pe care oricare companie le pregătește. La începutul carierei am lucrat în audit într-o multinațională, una dintre cele patru mari firme din lume în domeniul auditului, fără îndoială am învățat multe acolo. Am lucrat și pentru firme românești și străine într-o perioadă în care România se privatiza și avea nevoie de un transfer de tehnologie și de capital.

Ce sfaturi aveți pentru tinerii care sunt la început de drum și vor să aleagă o meserie care le place?

Primul lucru atunci când alegi un job este să-ți placă. Eu aparțin unei generații în care traiectoria oricăruia dintre noi era: începeai dintr-un punct și te duceai în celălalt punct fără nicio problemă. La ora actuală tinerii se regăsesc, iar traiectoria lor e ca și dinții de fierăstrău. Fără nicio îndoială, tinerii din ziua de astăzi sunt mult mai dinamici. De fapt, ceea ce ne sperie pe noi nu e schimbarea pentru că e greu de acceptat întotdeauna, mai dificil este să acceptăm ritmul schimbării și modalitățile prin care se realizează schimbarea. Tinerii din ziua de astăzi sigur sunt mai puțin atenți la ceea ce înseamnă perspectiva. Cred că sunt mai atenți la „Carpe diem – Trăiește clipa” decât la a vedea un orizont pe termen lung și a dezvolta pe termen scurt. Ca atare, acesta e sfatul meu: e bine să vezi clipa, dar să vezi și minutul sau ora.

Dacă și tu ai o profesie a cărei poveste merită împărtășită și care îi poate inspira pe alții, scrie-ne! Tion și Agenda așteaptă mesajul tău pe redactie@tion.ro.