Prof. Univ. Sorin Ciutacu are o experiență cultivată pe parcursul a mai bine de 30 de ani, iar cunoașterea l-a purtat chiar și în mediul universitar din Asia și Europa, astfel că studenții săi pot vorbi cu el în mai multe limbi străine. Pentru dedicarea sa în cariera universitară, aceștia i-au oferit și titlul de profesor Bologna. Prof. Univ. Sorin Ciutacu ne spune în rândurile următoare despre formarea continuă și fascinația pentru literatură, despre studenții de astăzi și cum le captează interesul, dar și despre generațiile viitoare.

Cum v-ați îndreptat spre profesia dvs. și ce pregătire ați urmat?

Consider că ar trebui să încep cu studiile mele, care înseamnă câte o etapă importantă întru devenirea mea intelectuală și profesională. La Timișoara, am urmat Școala Generală Avram Iancu și Colegiul Bănățean, cu filiera umanistă, instituții care mi-au cimentat un fundament teoretic solid în varii domenii umaniste, dar nu numai în acele domenii. Menționez că familia, mai ales mama mea, m-a stimulat permanent să iubesc cărțile și cultura, în general.

Am urmat Facultatea de Limbi și literaturi străine a Universității București, unde am obținut o diplomă în filologie engleză și clasică. În timpul facultății am studiat și limbi nordice (ca limbi de profil) și neerlandeza și franceza ca limbi facultative. Am absolvit facultatea ca șef de promoție cu recomandarea Consiliului profesoral „pentru învățământ superior și cercetare”. Modelele mele intelectuale și profesionale de la universitate mi-au jalonat pașii și alegerile în carieră. Prețuiesc foarte mult ce am învățat acolo și oamenii care m-au educat acolo. Precizez acestea pentru că ele au prefigurat cariera mea ulterioară.

Tot la Universitatea București am urmat studiile doctorale încheiate cu o teză de doctorat în filologie engleză pe o temă de lingvistică și filosofie sub îndrumarea erudită a domnului profesor univ. Dr Adrian Nicolescu. Mai târziu, fiindcă dezvoltasem un interes pentru discursul și ideile politice, m-am îndreptat către acest domeniu și am obținut o diplomă de studii aprofundate în sociologia instituțiilor politice la Facultatea de Psihologie și Sociologie a Universității de Vest din Timișoara.

Întrucât sunt un om care crede că trebuie să învățăm continuu, pot să spun că am făcut o mulțime de cursuri postuniversitare în domenii umaniste, conexe și interdisciplinare: științele educației (educația adulților, metodica predării englezei și neerlandezei, evaluare academică), neerlandistică, anglistică, științele traducerii și terminologie, studii europene și știinte politice. Aceste cursuri le-am urmat în țară, dar și în diferite țări din Europa și Asia. Am efectuat și stagii de cercetare pentru doctorat la universitățile și bibliotecile din Oxford (St Hugh’s College, Bodleian), Paris (Sorbona) și Heidelberg (Karl-Ruprecht Universitaet). Faptul că sunt poliglot m-a ajutat enorm să mă situez în diverse orizonturi culturale cu naturalețe. Și faptul că lecturez curent cărți în diverse limbi și pot scrie cu lejeritate în mai multe limbi mă ajută să mă racordez la evenimentele contemporane și să comunic cu persoane din diverse țări.

Profesiunea de dascăl am ales-o după un anume parcurs intelectual și profesional intermediar. Bunăoară, când am terminat Facultatea de Limbi și literaturi străine am lucrat ca traducător tehnic și profesor suplinitor ocazional de limba engleză în timpul stagiaturii. Apoi am avut șansa să lucrez în București, ca referent la Administrația centrală a Uniunii Scriitorilor din România pentru o scurtă perioadă și astfel am cunoscut peisajul literar românesc din interior. Ulterior, am devenit consilier al ministrului la Ministerul Culturii în anii *90. Toate posturile au fost obținute prin concurs.

După un an petrecut la Ministerul Culturii, am realizat că vocația mea era cea didactică. După ce și predasem la Universitatea București în această perioadă și văzusem răspunsul minunat al studenților de atunci la intuiția mea pedagogică, am decis să candidez la Facultatea de Litere, Istorie și Filosofie de la Universitatea de Vest din Timișoara pentru un post de asistent universitar, mai ales că acest lucru însemna pentru mine revenirea acasă, la Timișoara. Așadar m-am stabilit la Timișoara, unde am parcurs, prin concurs, apoi etapele promovării academice ca lector universitar și conferențiar universitar.

Actualmente predau o sumedenie de materii oarecum diferite, la nivel de licență și master: semantică și terminologie engleză, discurs politic britanic, o istorie culturală a limbii engleze de la statutul de limbă locală la cea de limbă globală, studii germanice (o istorie culturală a triburilor germanice co-fondatoare ale Europei), o istorie a culturii europene și filosofie interculturală aplicată. Precizez că toate cursurile mele sunt în limba engleză.

Am prezentat peste de 70 de comunicări la conferințe internaționale din Europa și Asia. Am publicat cărți și articole științifice în diverse limbi (majoritatea în engleză, dar și în română, germană, neerlandeză și franceză). Printre altele, în prezent lucrez la o carte despre istoria intelectuală a purismului englez: Anglo-Saxon Attitudes. An Intellectual History of English Purism. Mă documentez de mulți ani ca să scriu și un roman: A History of the Eternal Feminine. Se pare că această cercetare va mai dura!

Am călătorit mult (inclusiv cu mobilități Erasus) și am predat în străinătate. De exemplu, am fost numit Associate Professor la King Khalid University din Arabia Saudită, unde am rămas cinci ani, între 2011 și 2016. A fost o șansă extraordinară pentru reinventarea mea profesională și o provocare pentru viața mea într-un mediu diferit. Am învățat multe și m-am adaptat, căutând să fac lucruri bune și necesare pentru studenții de acolo în limitele de atunci. Am fost impresionat de respectul pe care studenții și colegii îl acordau statutului de profesorului universitar.

În continuare, intenționez să fondez un Centru de studii nordice la Universitatea de Vest și să îmi scriu abilitarea de conducere de doctorate. Mai apoi, dacă sunt circumstanțele favorabile, o să promovez la rangul de Full Professor (profesor universitar).

Prin ce metode le captați atenția studenților dvs. la ore, mai ales că tânăra generație folosește atât de mult tehnologia acum?

Trecem prin timpuri foarte dificile acum. Studenții sunt captivați (la propriu) de ICT, durata atenției se reduce constant și profesorii se confruntă cu multe probleme de captare a atenției studenților. Predarea online am considerat-o o soluție de compromis, „faute de mieux”. Universitatea de Vest, care a investit enorm în tehnologii state of the art, dorește ca noi să facilităm studenților o învățare în profunzime. Eu însumi sunt pus în dificultate tehnologică, învăț continuu, dar nu am deloc convingerea că tehnologia singură va ajuta aceste scopuri pedagogice. Cred că amprenta umană nu poate fi obliterată în această interacțiune.

Intervenția profesorului, chiar ca facilitator al cunoașterii, este imperios necesară. Din punctul meu de vedere, profesorul este cel care construiește o punte de încredere (a bridge of trust) către studenții săi, pe care informația și emoțiile aferente să circule în ambele sensuri. Studenții sunt invitați să fie curioși, să fie cartezieni, să pună la îndoială afirmațiile profesorului doar ca ei să le poată redescoperi prin efortul propriu lecturând abundentul material didactic pus la dispoziție de profesor. Prin aceasta, doresc să le stimulez gândirea critică și să îi încurajez să gândească „outside the box”, să asocieze interdisciplinar elementele și să dea răspunsuri personale argumentate. Chiar emoțiile să fie exprimate plenar în discursul lor oral. Și de aici nici umorul fin să nu să fie absent! Toată istoria umanității o pot înțelege dacă proced de la înțelegerea naturii umane complexe.

Predarea are loc cu suport de curs scris în Power Point. În anumite cazuri, presar predarea cu imagini, linkuri nenumărate la filme documentare și îi invit să reacționeze la materialele vizionate în prealabil. Din păcate, eu nu cred în superioritatea tehnologiei Power Point. Sunt un om de formațiune umanistă, clasică. Eu cred în predarea nemijlocită, „peripatetică” (walk and talk), chiar puțin „teatrală”, când profesorul este efectiv prezent live în mijlocul studenților și le vorbește menținând contact vizual asupra tuturor și testându-le concentrarea și reacțiile.

În perioada din urmă, am cerut studenților răspunsuri argumentate scrise în prealabil ca examen sub forma unor portofolii, drept rezultate ale cercetării lor în generoasa bibliografie pusă la dispoziția lor. Așa mă asigur că au lecturat materialele și au dat răspunsuri personalizate și argumentate, în funcție de bibliografia citată.

Ce sfaturi i-ați da unui tânăr profesor universitar aflat la început de drum?

Pe un tânăr universitar l-aș consilia să nu piardă din vedere umanitatea profesiei când este confruntat cu multe dileme de predare și de evaluare. Înainte de a fi profesor, trebuie să fii autentic OM. Studenții actuali trebuie câștigați pas cu pas pentru materia respectivă. Tânărul/tânăra universitar/(ă) empatic trebuie să le aprindă scânteia interesului pentru materia respectivă și pentru domeniul respectiv și să-i ghideze unde să caute răspunsurile respective.

Profesorul să fie el însuși convins că trebuie să învețe continuu și că toți suntem supuși posibilității de a fi în eroare. Aroganța și superioritatea sunt contraproductive. De aceea și evaluarea trebuie să demonstreze o dimensiune de inteligență emoțională, să fie constructivă și în chip de recompensă și nu punitivă. Profesorul nu numai informează studenții, ci, mai important, îi formează drept specialiști. Ideea este că specialistul însă nu trebuie să fie unidimensional, ci trebuie să posede o orientare bună în chestiunile lumii contemporane atât de complexe și dificile.

Povestiți-ne un moment sau mai multe din timpul carierei dvs. care v-au adus satisfacție.

Într-adevăr momente de recunoaștere ale performanței sunt intrinseci unei vieți împlinite. Nu sunt o persoană care să dorească neapărat glorie, dar pot să enumăr momente care mi-au adus satisfacție.De exemplu, deoarece eu fondasem Lectoratul și biblioteca de neerlandeză la Universitatea de Vest din Timișoara, am avut privilegiul să fim vizitați de Majestatea Sa, Regina Beatrix a Țărilor de Jos, în noiembrie 2001. Atunci Majestatea Sa a stat de vorbă cu cadrele didactice și cu toți studenții de la neerlandeză și noi am întâmpinat-o festiv cu flori și suveniruri. A fost un moment UNIC și de neuitat din viața noastră! Un alt moment frumos care mi-a adus o recunoaștere a străduințelor mele didactice a fost când mi s-a decernat titlul de Profesor Bologna din partea studenților Universității de Vest, în mai 2018. Citez din motivația diplomei acordată „pentru că sunteți un model pentru studenți, pentru că le luminați mințile și (îi) inspirați. (…) pentru pasiunea, sufletul, timpul și energia pe care le investiți în formarea caracterelor și carierelor studenților”.

Alte momente de neuitat au fost multele cursuri festive pe care le-am ținut la final de licență studenților, părinților lor și colegilor. Aceasta le-am ținut exclusiv la rugămintea studenților Facultății de Litere, Istorie și Teologie. Pot să adaug că și faptul că am fost invitat să predau la universitatea arabă ca Visiting Professor între 2011 și 2016 și am rămas acolo atâția ani a constituit în sine o ocazie de bucurie și satisfacție că persoana mea este pe drept apreciată. Toată activitatea mea didactică am desfășurat-o cu erudiție și autentică pasiune. Cred că acest lucru a fost recunoscut în multiple ocazii. Este îmbucurător faptul ca lumea să-și aducă aminte de mine ca de o figură luminoasă și benefică.

Ați schimba ceva la sistemul de învățământ preuniversitar? Dar pe cel universitar cum l-ați vedea diferit?

Sistemul preuniversitar mi s-a părut mult mai bun la începutul anilor *90. Utopic vorbind, revenirea la acest sistem cu ajustările contemporane de rigoare ar fi benefică, dar știu că e imposibil. Cred că și sistemul universitar de atunci, doar completat cu avantajele tehnologice contemporane, fără exclusivisme tehnologice, ar fi unul benefic studenților. Mai uman, mai autentic, mai aproape de spiritualitatea pe care sunt pe cale să o pierdem.

Dacă ați putea lua cina cu un personaj literar, care ar fi acesta și de ce?

Aș putea numi trei personaje care îmi sunt (doar parțial) alter-ego-uri reflectate în oglindă, cu care aș cina la un symposium (în termenii lui Platon). I-aș invita pe Don Quixote de la Mancha, utopicul benefic și cavaler etern al dreptății, personaj al lui Cervantes, pe Prințul Mîșkin, personajul lui Feodor Dostoievski din romanul Idiotul, un inocent generos și nobil, precum și pe Olandezul zburător, personajul enigmatic, cutezător, romantic și perpetuu rătăcitor al operei omonime al lui Richard Wagner.

Există teme în literatură care sunt la fel de populare acum pe cât erau în trecut?

Cred ca tema iubirii transcende secolele. Alte teme care dăinuie la fel de mult sunt dreptatea, răzbunarea, iertarea, suferința și mântuirea.

Care vi se pare cel mai influent text scris vreodată?

Cel mai influent text încă este Biblia, cred eu. Ea conține o multitudine de multitudini și oferă ocazii hermeneutice formidabile și o sapiențialitate nesecată de straturi culturale.

Dacă și tu ai o profesie a cărei poveste merită împărtășită și care îi poate inspira pe alții, scrie-ne! Tion și Agenda așteaptă mesajul tău pe redactie@tion.ro.