Ce te-a atras inițial la culturism și fitness? A fost un moment anume care te-a făcut să îți dorești să urmezi acest sport la nivel de performanță?

Dintotdeauna am admirat sportivii/sportivele care practică culturismul, fiind și eu la rândul meu pasionată de acest sport, chiar dacă am început să-l practic abia în urmă cu un an și jumătate. Mereu mi s-a părut deosebit felul în care se prezintă sportivele culturiste pe scenă, începând cu forma lor – musculatura foarte bine definită, până la felul în care pozează (posing-ul de scenă), costumele bikini create special pentru acest tip de concursuri, coafura, machiajul, bronzul de scenă etc.

Deși majoritatea cred că aceste concursuri presupun doar prezentarea formei fizice, contează foarte mult și felul în care prezinți această formă, atitudinea pe care o ai pe scenă, eleganța și fluiditatea posing-ului, detalii care fac diferența și pe care le-am urmărit mereu cu admirație și pasiune.

Momentul în care m-am hotărât să urmez și eu acest sport la nivel de performanță a fost unul spontan, neștiind neapărat dacă mi se potrivește. Decizia luată ulterior s-a dovedit a fi cea mai bună, datorită antrenorului meu, Ighor Jivcovici, care a fost singura persoană care a văzut încă de la bun început potențial în mine, m-a susținut și m-a ajutat necontenit de-a lungul pregătirilor pentru concursurile de până acum. Fără el, cu siguranță nu aș fi reușit să am aceste rezultate încă din primul an de concurat și nu aș fi avut nici curajul necesar pentru a face pasul în această direcție, fapt pentru care îi sunt extrem de recunoscătoare.

Cum ai trăit emoțiile de pe scena Campionatului Mondial din Tokyo? Ce a însemnat pentru tine titlul de vicecampioană mondială?

Participarea la Campionatul Mondial din Tokyo a fost cu siguranță o experiență inedită pentru mine. Nimic nu se compară cu emoțiile și trăirile pe care le am atunci când urc pe scenă, iar faptul că am reușit să îmi reprezint țara la nivel mondial, chiar în inima Japoniei, a fost ceva la superlativ. Această experiență nu s-ar fi întâmplat fără încrederea pe care cei de la Federația Română de Culturism și Fitness au avut-o în mine atunci când m-au selecționat pentru a reprezenta România la nivel mondial.

Faptul că am reușit să câștig titlul de Vicecampioană Mondială pentru mine este o foarte mare împlinire și, de asemenea, o confirmare că pasiunea mea pentru acest sport, împreună cu munca depusă constant vor aduce întotdeauna rezultate de care să fiu mândră.

Ce sacrificii implică pregătirea pentru competiții la un nivel atât de înalt? Care sunt cele mai mari provocări pe care le-ai întâmpinat pe parcurs?

Sunt multe sacrificii ce trebuie făcute dacă îți dorești să faci performanță cu adevărat, ca în orice altceva de altfel. În primul rând, totul pleacă de la schimbarea completă a stilului de viață, punând accent pe prioritizarea dietei, a odihnei și a antrenamentelor. Alimentația este una foarte strictă, este nevoie să renunți complet la toate „poftele” pe care le ai în mod normal, mâncarea fiind una cât mai simplă și cât mai puțin diversificată, având aceleași mese zi de zi. Totul e cântărit la gramaj, nimic în plus sau în minus. Somnul și odihna sunt și ele prioritare, așadar nopțile nedormite sau pierdute sunt excluse.

Antrenamentele sunt grele, intense și obligatorii, adică nu există să ratezi vreun antrenament dacă cumva ești obosit sau pur și simplu nu ai chef. Pe scurt, disciplina în rutina de zi cu zi este cea care primează și fără de care nu prea ai cum să progresezi în acest sport. Bineînțeles că, pe o perioadă îndelungată, toată această rutină devine epuizantă și chiar monotonă, iar din acest motiv consider că cea mai mare provocare este să depășești această „fază”, să continui să muncești și să tragi de tine cu aceeași înverșunare ca la început, indiferent de cât de extenuat ești.

Cum arată o zi obișnuită din viața ta, între antrenamente, alimentație și recuperare?

O zi din viața mea arată cam așa: de regulă mă trezesc dimineața cât mai devreme posibil, în jur de orele 6-7. Primul lucru pe care îl fac este să ies afară la fasted cardio, cel puțin jumătate de oră de mers rapid, zi de zi, fără excepții. În perioada pregătirilor competiționale fac mai mult cardio, chiar și o oră dacă este nevoie. Apoi iau micul dejun, îmi beau cafeaua, îmi iau suplimentele după prima masă și iau restul meselor în caserole cu mine și plec fie la facultate dacă am ore/examene, fie la sală, la antrenamentele cu clienții.

După masă îmi fac antrenamentul, de obicei după ce mănânc primele 3-4 mese, iar apoi antrenez restul clienților până seara, timp în care mai mănânc celelalte 3 mese. Când ajung acasă, îmi pregătesc mesele pentru a doua zi și mă odihnesc. Cam la asta se rezumă o zi din viața mea ca sportivă de performanță. Probabil pare destul de plictisitor, dar pentru mine rutina aceasta funcționează cel mai bine și doar în acest fel pot da randament.

Ce crezi că face diferența între o sportivă bună și o campioană absolută?

Din punctul meu de vedere, diferența dintre o sportivă bună și o sportivă care este campioană absolută este cu siguranță mentalitatea. Acest sport nu este doar despre ridicatul de greutăți și respectarea unei diete, ci și despre depășirea unor anumite praguri mentale. Ca să fii cu adevărat campion trebuie să ai în vedere faptul că totul ține de tine, că trebuie să dai 100% din tine și să îți depășești limitele, să îți ieși în totalitate din zona de confort, dar în momentul în care o faci să fii conștient că oricând poate fi cineva mai bun decât tine și îți poate lua locul.

Tocmai de aceea e nevoie de multă muncă, dedicare, răbdare și disciplină constantă, iar atunci când știi sigur că ai făcut tot ce ține de tine, atunci te poți numi cu adevărat campion.

Culturismul este uneori perceput ca fiind un sport dominat de bărbați. Ai întâmpinat prejudecăți ca femeie în acest domeniu?

Trebuie să recunosc că am întâmpinat de foarte multe ori prejudecăți în acest domeniu, fiind într-adevăr un sport mai popular în rândul bărbaților. De cele mai multe ori mi s-a repetat în nenumărate rânduri că o femeie cu o masă musculară mai dezvoltată își „pierde feminitatea”, că nu mai este „plăcută” din punct de vedere vizual și multe alte opinii de genul. Bineînțeles că părerile sunt împărțite, dar de cele mai multe ori, ca în multe alte situații, femeia sportivă este criticată și chiar judecată, în special de către persoanele care, din păcate, nici măcar nu practică acest sport.

Eu una cred că este important ca fiecare dintre noi să se simtă bine în pielea lui și cu felul în care arată, iar tocmai de aceea aleg să ignor aceste păreri negative, fiindcă atât timp cât eu mă simt bine în acest fel, nu prea mă interesează ceea ce cred cei din jurul meu.

Care este cea mai valoroasă lecție pe care ai învățat-o din acest sport și pe care ai aplica-o și în afara sălii de antrenament?

Cea mai valoroasă lecție pe care am deprins-o practicând acest sport este aceea că, dacă îți dorești cu adevărat să evoluezi, trebuie să faci și lucruri care nu îți plac, lucruri care să te scoată din zona de confort și care să te provoace să devii mai bun pe zi ce trece, atât din punct de vedere fizic, cât și psihic. Cu cât muncești mai mult, depui mai mult efort, ești dedicat și faci mai multe sacrificii, cu atât vei progresa și te vei perfecționa mai mult, iar rezultatele mult dorite vor apărea fără dubii.

Contează foarte mult să ai și credință în ceea ce faci. În momentul în care ajungi să crezi în tine, în puterile tale și în Dumnezeu, absolut orice îți propui este posibil și realizabil. Ideea este să fii în același timp și constant, să nu te abați de la propriul plan și să nu renunți la primul obstacol întâmpinat, ba chiar, în momente de genul, să te mobilizezi și să continui cu mai multă determinare și disciplină.

Ce urmează pentru tine? Ai un obiectiv suprem pe care îți dorești să-l atingi în carieră?

Anul acesta va fi un an greu. Voi mai participa la cel puțin 4-5 concursuri, primul fiind Campionatul European din luna mai, unde sper, cu ajutorul bunului Dumnezeu, să câștig titlul de Campioană Europeană la categoria mea de vârstă. Un alt concurs greu va fi Campionatul Mondial din luna noiembrie a acestui an, care se va ține în China, pentru care muncesc să obțin o formă și mai bună comparativ cu cea de anul trecut.

Pe viitor însă, tot ce pot spune este că îmi doresc să fac performanță în continuare cât mai mult timp posibil la un nivel cât mai înalt, să rămân sănătoasă ca să pot participa la cât mai multe concursuri și să îmi pot construi o carieră cât mai bine cotată în acest domeniu sportiv.