Cum se spune despre cioara, ”că își vede puii ei ca fiind cei mai frumoși”, așa pot spune și despre mine acum, că-mi pare munca și preocuparea mea ca fiind una dintre cele mai importante pe care le putem accesa, fiind esențială în toate descoperirile pe care le vom face ulterior. Ce doresc să spun? Simplu, că, dacă nu îndrăznesc și nu-mi doresc să știu despre mine cine sunt, cum funcționez și care sunt formele prin care pot să mă înțeleg – cât de cât!!! – , dacă nu mă descopăr pe mine, atunci pot descoperi orice din lumea aceasta exterioară. Însă, până nu mă voi opri cu privirea, gândul și percepțiile toate spre interiorul meu, practic nu am descoperit mai nimic.
V-ați pus cu toții întrebări de genul: ”cine sunt?”, ”ce caut aici, sau nu caut nimic, doar sunt?”, ”care-i rolul meu și, mai apoi, ce rost am pe acest pământ?”… V-ați pus aceste întrebări? Și, ați primit răspunsuri, atunci, copii fiind, ați căpătat răspunsuri? Cu siguranță, vârsta adolescenței a venit și cu aceste frământări și explorări interioare, cu stabilirea unor raportări la mediul nostru de viață. Am primit și răspunsuri, poate și unele înțelegeri, viața a curs mai departe și mulți dintre noi am ieșit din aceste perioade de explorare fără coordonatele clare, ori corecte…ori înțelese! Și timpul, se spune că le rezolvă pe toate, însă în această situație, poate le doar dizolvă și risipește aceste stări de conștiință, departe de a le și soluționa.
Mai avem noi timp să citim despre viață și lume, despre noi?
Mai avem noi stare de educație și înțelegeri noi?
Mai avem noi vârsta cunoașterii, în noi?
Dragii mei, de aveți tendința să răspundeți arogant, detașat ori să ridiculizați aceste întrebări, pesemne că sunteți prinși într-o capcană. Aceea a unei vieți ”robite” unui sistem, cu valori ce par a fi mai presus decât valoarea propriei vieți și a cunoașteri ei!
De ce spun asta?
Pentru că educația noastră nu se termină odată cu școala, liceul, ori facultatea… Educația noastră nu se termină niciodată, că de s-ar întâmpla asta, noi ne-am opri din înțelegere și ne-am opri și din a ne trăi cu adevărat viața, dragii mei, exact așa ar fi! Inconștient, mulți dintre noi facem asta, suntem ”robiți” unor valori ce ”nu au valoare”, au doar ritm – 8 ore de somn, 8 ore de muncă, 8 ore de odihnă și relaxare, iată un exemplu magistral de bun al unui ritm de viață, care are însă și valoare! -, dar nu au culoare, dezvoltare și nici deschiderea orizontului nostru infinit.
Despre ce vreau să scriu azi, mai concret?
Despre inerenta voastră preocupare ”despre voi”, despre cum vă mențineți o stare generală bună, ori o sănătate optimă. Despre cum să trăim, atenți și prezenți, conștienți, ca să putem să învățăm zi de zi să și trăim…
Învățăm zi de zi să trăim…
Niciodată nu se termină acest proces, niciodată…
Educația și înțelegerea noastră, cunoașterea și explorarea lumii interioare și exterioare este ”o misiune” de o viață!
Și, cum este și evident, vă îndemn acum pe final de articol, la început de vară și vacanță ori concediu, să reflectați zi de zi la hrana voastră, la felul în care vă hrăniți și să conștientizați cât de importantă este mâncarea, adică ”medicamentul de zi cu zi, hrana de zi cu zi”. Dacă grija și înțelegerea propriei funcționări nu vă preocupă, pesemne sunteți într-o platitudine a educației proprii, într-o stare letargică de evoluție și asta este înșelător de nefiresc, de înțeles, ori de continuat.
Vă îndemn la educație, cunoaștere, cercetare și înțelegere, vă îndemn să aveți ochii mari deschiși și mintea însoțită cu sufletul, spre explorarea vieții, a frumuseții și măreției ei!
Un articol de început de vacanță…
Puteţi citi mai multe articole pe această temă, aici.
Citiți principiile noastre de moderare aici!