Ocrotitorul se pune în legătură cu existenţa unei biserici, cel puţin în lumea ortodoxă. Biserica, încă de la punerea pietrei de temelie, îşi ia ca hram una din persoanele Sfintei Treimi, pe Maica Domnului, unul sau mai mulţi Sfinţi. Din vremurile străvechi, aşezarea umană numită Făget şi-a luat ca ocrotitoare pe Maica Domnului, sărbătoarea Adormirii ei, 15 august, devenind astfel ziua de mare preţ a sufletului fiecărui făgeţean.
Actuala biserică ortodoxă, construită în 1889, a fost pusă sub oblăduirea Maicii Domnului, pentru ca locuitorii acestor meleaguri să se simtă mai departe apăraţi “de cea plină de har şi binecuvântată între femei” ( Luca I, 28). Aşa, noi cei de astăzi, şi cei care vor veni după noi, în memoria înaintaşilor, ne rugăm la “cea ce este mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără asemănare decât serafimii”. Sfânta Fecioară este apărătoarea noastră pentru că a primit în pântecele ei pe Cel ce ne-a izbăvit din robia păcatului şi a morţii, Acesta fiind Fiul lui Dumnezeu. Prima femeie, Eva, este purtătoarea păcatului pe lume, iar Sfânta Maria, numită şi a doua Eva, este cea prin care se ivesc zorii mântuirii, este luceafărul de dimineaţă care anunţă strălucirea soarelui. Maica Domnului este apărătoarea Fiului
ei pe care îl cruţă de mânia lui Irod, la uciderea pruncilor, fuge în Egipt înfruntând austeritatea deşertului, se întoarce apoi în ţara sa unde îşi creşte Fiul cu responsabilitatea unei mame devotate. Se bucură de activitatea fără precedent a Fiului său, îl povăţuieşte adeseori, dar se şi întristează, ca o mamă adevărată, în vremea patimilor şi a morţii iubitului său Fiu, când prin sufletul ei va trece sabia durerii. Evanghelistul Ioan a primit-o pe Maica Domnului ca pe o mamă adevărată şi, prin el, întregul neam omenesc o are ca mamă pe Sfânta Fecioară, care “Întru naşterea Fecioarei a păzit şi întru adormire lumea nu a părăsit”.
În aceste zile, mai mult ca oricând, să fim receptivi la cuvintele unei cântări bisericeşti care ne spune “Apărătoare Doamnă Pentru biruinţă mulţumire, izbăvindu-ne din nevoi aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi robii tăi. Ci ca cea ce ai stăpânire nebiruită, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să strigăm ţie: <Bucură-te mireasă, pururea fecioară>”
Actuala biserică ortodoxă, construită în 1889, a fost pusă sub oblăduirea Maicii Domnului, pentru ca locuitorii acestor meleaguri să se simtă mai departe apăraţi “de cea plină de har şi binecuvântată între femei” ( Luca I, 28). Aşa, noi cei de astăzi, şi cei care vor veni după noi, în memoria înaintaşilor, ne rugăm la “cea ce este mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără asemănare decât serafimii”. Sfânta Fecioară este apărătoarea noastră pentru că a primit în pântecele ei pe Cel ce ne-a izbăvit din robia păcatului şi a morţii, Acesta fiind Fiul lui Dumnezeu. Prima femeie, Eva, este purtătoarea păcatului pe lume, iar Sfânta Maria, numită şi a doua Eva, este cea prin care se ivesc zorii mântuirii, este luceafărul de dimineaţă care anunţă strălucirea soarelui. Maica Domnului este apărătoarea Fiului
ei pe care îl cruţă de mânia lui Irod, la uciderea pruncilor, fuge în Egipt înfruntând austeritatea deşertului, se întoarce apoi în ţara sa unde îşi creşte Fiul cu responsabilitatea unei mame devotate. Se bucură de activitatea fără precedent a Fiului său, îl povăţuieşte adeseori, dar se şi întristează, ca o mamă adevărată, în vremea patimilor şi a morţii iubitului său Fiu, când prin sufletul ei va trece sabia durerii. Evanghelistul Ioan a primit-o pe Maica Domnului ca pe o mamă adevărată şi, prin el, întregul neam omenesc o are ca mamă pe Sfânta Fecioară, care “Întru naşterea Fecioarei a păzit şi întru adormire lumea nu a părăsit”.
În aceste zile, mai mult ca oricând, să fim receptivi la cuvintele unei cântări bisericeşti care ne spune “Apărătoare Doamnă Pentru biruinţă mulţumire, izbăvindu-ne din nevoi aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi robii tăi. Ci ca cea ce ai stăpânire nebiruită, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să strigăm ţie: <Bucură-te mireasă, pururea fecioară>”
Citiți principiile noastre de moderare aici!