Mircea Petre Ardeleanu s-a născut la Timişoara, în 17 martie 1989, dar locuieşte la Giroc. Pentru că este fiul unei familii de artişti, nici Mircea junior nu putea sta departe de portativ şi de instrumentele muzicale. A urmat Colegiul Naţional de Muzică «Ion Vidu», pe care l-a absolvit în anul 2008, la specializările contrabas – principal, pian – secundar, modul – ţambal. În prezent este student în anul II la Facultatea de Muzică din Timişoara, la secţia pedagogie. A participat la numeroase concursuri naţionale, de la care nu s-a întors niciodată decât cu premiile întâi sau doi. Mircea Petre Ardeleanu , oscilează pe portativ între jazz, muzică retro sau muzică populară. O face însă într-o manieră unică şi plină de inspiraţie. De la tatăl său, a învăţat să cânte la ţambal de mic, iar la şase ani a reuşit să interpreteze în întregime prima piesă. Era un semn clar că Mircea junior va călca pe urmele iluştrilor săi părinţi. Mai târziu, tânărul artist s-a orientat şi spre alte genuri, numai aparent diferite. „Toţi mă întreabă de ce interpretez şi muzică populară, şi jazz. Foarte puţini ştiu că aceste două genuri sunt foarte apropiate, au aceleaşi structuri ritmice şi armonice. De fapt, jazzul poate fi numit muzica populară a americanilor. Mai mult, cele două stiluri se pot interpreta, cum se spune, după ureche şi se poate improviza mult. Despre muzica populară pot spune că m-am născut cu ea şi înseamnă foarte mult pentru mine. Sunt bănăţean get-beget şi mă mândresc cu asta”, spune Mircea Petre Ardeleanu. Între preocupările sale recente se evidenţiază, de departe, crearea, de la zero, a unei orchestre de muzică populară în cadrul Facultăţii de Muzică.
„Cel mai mult lucrez cu orchestra. De un an mă chinui să obţin aprobări, autorizaţii, să caut membri, dar până la urmă am pus-o pe picioare şi am pornit la drum. Prin luna mai cred că vom avea primul concert cu noua formaţie. Mi-ar plăcea ca spectacolul să fie la Sala Capitol, sunt în discuţii pentru a putea cânta acolo”. Pentru că ţine la tradiţie, artistul ne asigură că orchestra pe care o conduce interpretează muzică populară adevărată. „Suntem diferiţi faţă de tot ce se întâmplă acum în folclorul românesc, călcat în picioare de toţi neaveniţii care nu au nici o treabă cu muzica”. Pentru a împăca şi mai bine cele două stiluri principale pe care le abordează, Mircea vrea ca la ediţia următoare a Festivalului de Jazz de la Sibiu să creeze un melanj între jazz şi etno.
„Apreciez orice stil care e făcut bine, de la muzica populară, la rock-ul anilor ’80, muzica făcută cu cap, nu de oameni care cred că zbiară frumos. În ceea ce priveşte folclorul, cred că trebuie şterse de praf şi readuse în actualitate cântecele adevărate, iar tinerii ca mine au un cuvânt de spus în acest sens. Tinerilor artişti nu trebuie să le ia banul capul. Şi eu am avut ocazia să cânt manele şi sârbisme, dar am ales jazz-ul. Eu nu câştig 200 de euro într-un week-end, câştig trei milioane de lei pe săptămână, dar cânt ce-mi place. M-am cam lăsat de asemenea de folclorul comercial, nunţi, rugi sau alte spectacole de acest gen. Doar cu ai mei mai interpretez piese tradiţionale lăutăreşti, cu ţambal, contrabas, chitară şi nai, însă doar instrumental. Promovez, ca să fac o paranteză, muzica instrumentală, pentru că eu pot cânta fără solişti, dar ei fără instrumentişti – niciodată. Pentru că mă lupt pentru folclorul adevărat, sunt foarte exigent în primul rând cu mine, dar şi cu ceilalţi”.
C.E.
Citiți principiile noastre de moderare aici!