„Un număr de 45 de credincioşi ai parohiei Chişoda au fost în pelerinaj la Mănăstirea cu hramul Sfânta Cruce. Aşezată la nord de oraşul Oradea, mănăstirea a fost înfiinţată în anul 1992 şi a fost considerată o completare a comorii creştine transilvănene. Aceasta este desfăşurată pe o suprafaţă de aproape două hectare, cu un complex monahal foarte bine pus la punct. În mijlocul incintei se regăsesc împreună atât bisericuţa din lemn, care este monument istoric, cât şi biserica cea nouă şi care împreună găzduiesc pelerinii care din dragoste faţă de Dumnezeu vin să se roage acolo. Mănăstirea este ocârmuită de către maica stareţă Mina Bădilă, care din experienţa ei de o viaţă ştie să respecte bunele rânduieli mănăstireşti şi canoanele Sfinţilor Părinţi. Faptul că este ca o matcă într-un stup, unde fiecare îşi cunoaşte atribuţiile atât administrative, cât şi spirituale, face ca în câţiva ani obştea mănăstirii să ajungă la 75 de maici care locuiesc, muncesc şi cheamă neîncetat pe Dumnezeu ca să binecuvinteze munca fiecărui om.
Când intri în mănăstirea Sfintei Cruci de la Oradea, te întâmpină o mare turlă monumentală din care clopotele cheamă pe toţi vieţuitorii din mănăstire şi din afara ei la rugăciune. Intrând în curtea acestui complex mănăstiresc, aleiile însoţite de tot felul de flori colorate te conduc spre locul de rugăciune, unde ai ocazia să te închini la moaştele câtorva zeci de Sfinţi. Urmându-le şerpuirea, te conduc şi la bisericuţa monument istoric cu specific transilvănean în preajma căreia se poate simţi credinţa străbunilor care au înălţat-o. În marea incintă a mănăstirii se găseşte şi un frumos atelier de croitorie, unde când ajungi nu poţi pleca fără a găsi ceva folositor pentru biserica ta parohială.
Alături te aşteaptă un magazin de obiecte de cult, unde poţi duce la casa ta o lumânare pentru rugăciunile particulare, o candelă de veghe, o icoană sau o psaltire. În capătul aleii te întâlneşti cu un pridvor de vară şi o trapeză, pictate în întregime, care pot găzdui pelerinii veniţi de departe.
Biserica şi întreg aşezământul mănăstiresc s-au înălţat aici din dragostea faţă de Dumnezeu şi din truda neobosită a obştei mănăstiri, dar şi din bunăvoinţa credincioşilor iubitori de cele sfinte. Biserica este pictată în exterior în întregime, valoarea spirituală a ei fiind unică, pentru că fiecare bucăţică de pictură vorbeşte despre Dumnezu şi Sfinţii lui.
Încărcaţi sufleteşte şi luminaţi de harul dumnezeiesc, plecăm de la această mănăstire măreaţă cu mari gânduri de suflet ce ne-au dat un impuls să ne rugăm mai mult şi să ne apropiem de Dumnezeu la fiecare liturghie de la biserica noastră” a povestit preotul Traian Debucean.
Citiți principiile noastre de moderare aici!