În jurul orei 13,30, cei doi copii au fost văzuţi ultima oară jucându-se în faţa casei, după care, la ora 15,30, nu au mai fost de găsit. Părinţii unuia dintre copii au fost sunaţi şi anunţaţi că băiatul lor a fost văzut în Timişoara, în troleibuzul 15. Imediat, părinţii au plecat să îl caute, dar fără succes. După aproximativ cinci ore de căutări, în pragul disperării, părinţii ne-au anunţat despre dispariţia acestor copii. Am început căutările şi cu ajutorul altor cetăţeni ai comunei, dar şi datorită spiritului civic al unui timişorean, copiii au fost aduşi acasă. Cei doi plecaseră cu autobuzul din Giroc la Timişoara şi intenţionau să plece în Oltenia, la bunicii unuia dintre ei, dar aceasta numai după ce s-ar fi săturat să se plimbe cu mijloacele de transport şi să se joace prin parcuri.Am constatat că o parte din vină aparţine şi părinţilor, din cauza atitudinii lor faţă de copii. Cazul a fost soluţionat fericit, dar ştim cu toţii că fuga de acasă a unui copil, indiferent de motiv, reprezintă un risc crescut de victimizare, deoarece pericolele străzii pândesc la tot pasul (consumul de alcool sau droguri, exploatarea sexuală, traficul de persoane, traficul de organe etc). O asociere echilibrată a afecţiunii cu disciplina reprezintă tiparul educativ cel mai eficient care poate fi utilizat de părinţi. Copiii au nevoie să simtă afecţiune, dar socializarea pozitivă necesită, în egală măsură, şi stabilirea unor limite.
Am consemnat mai jos câteva idei care, puse în aplicare, vor preveni fuga de acasă a copiilor şi astfel de situaţii nu vor mai apărea în familiile din comuna noastră şi vom putea să ne bucurăm cu toţii de 1 iunie, în loc să trecem în revistă situaţia copiilor dispăruţi şi care nu au fost găsiţi. Iată câteva recomandări: construiţi o relaţie strânsă cu profesorii de la şcoala în care învaţă copilul; fiţi interesat de tot ce se întâmplă în viaţa copilului, ascultaţi-i grijile, temerile, bucuriile; apelaţi la un specialist atunci când nu sunteţi sigur pe corectitudinea punctului dumneavoastră de vedere sau când întâmpinaţi dificultăţi în relaţia cu copilul (în cadrul Primăriei Giroc îşi desfăşoară activitatea o doctoriţă psiholog la care puteţi apela); aflaţi care sunt calităţile şi defectele copilului – accentuarea acestora este o greşeală educativă – atitudinea corectă faţă de copil este de dragoste şi de acceptare; fiţi prieten cu prietenii copiilor (aveţi grijă ca discuţiile cu ei să nu semene a interogatoriu); comunicaţi în mod real cu copilul (fără reproşuri continue, injurii, cuvinte urâte); fiţi flexibil, fără a uita însă de limite; fiţi un exemplu pentru copil; găsiţi o măsură în pedepsirea copilului– de la pubertate şi până la vârsta majoratului, pedepsele, dacă mai sunt utilizate, trebuie să ia doar forma interzicerii unor activităţi plăcutem dar nu trebuie făcută în exces şi trebuie întotdeauna să fie justificată; implicaţi copilul în diferite activităţi, pentru a-i învăţa să aibă responsabilităţi; discutaţi cu copilul măsurile de siguranţă pe care şi le poate lua: în anturajul său, când îşi face noi cunoştinţe, în călătorii, în cluburi etc; fiţi atenţi la orice schimbare în atitudinea şi comportamentul copilului; asiguraţi-vă că ştiţi în permanenţă unde vă este copilul; copilul trebuie să aibă o listă cu membrii familiei şi cu persoanele pe care le pot contacta în caz de pericol; învăţaţi copilul să apeleze la poliţie în caz de pericol; învăţaţi copilul că are dreptul să spună «NU» la orice acţiune sau atingere inconfortabilă din partea altora; amintiţi-vă că nu există substitut pentru atenţia şi supravegherea din partea dumneavoastră; fiind disponibili oferind din timpul dumneavoastră copilului, puteţi construi sentimentul de siguranţă.
Citiți principiile noastre de moderare aici!