Tunurile au tras 21 de salve în momentul în care trupul preşedintelui Lech Kaczynski şi al soţiei sale, Maria, au fost coborâte în cripta de la Catedrala Wawel, acolo unde odihnesc regii şi eroii naţionali ai Poloniei.
Ceremonia funerară a început la ora locală 14.00, cu recviemul lui Mozart, ce a prefaţat slujba ţinută la bazilica Sfânta Maria. Arătând că nu se sperie de norul de cenuşă, preşedintele rus, Dmitri Medvedev, a venit cu avionul, fiind, fără îndoială, vedeta incontestabilă a liderilor străini prezenţi, al căror număr a fost mult redus faţă de aşteptările iniţiale. Printre absenţele notabile – preşedintele american Barack Obama, preşedintele francez, Nicolas Sarkozy, cancelarul german, Angela Merkel, preşedintele UE, şeful Comisiei Europene, mai multe capete încoronate: regele Spaniei, al Suediei, prinţul Albert de Monaco. Toţi au fost nevoiţi să-şi anuleze deplasarea din cauza închiderii spaţiului aerian european. Au fost prezenţi, în schimb, liderii din regiune, care au putut face deplasarea cu trenul sau maşina. Printre ei, preşedintele Traian Băsescu.
Atât cardinalul Stanislaw Dziwisz, arhiepiscopul Cracoviei, cât şi preşedintele interimar al ţării, Bronislaw Komorowski, au ţinut să fie curtenitori cu Dmitri Medvedev, oaspete de seamă. “Simpatia şi ajutorul la care am fost martori din partea fraţilor ruşi ne dau speranţa pentru o reunire a celor două naţiuni slave. Adresez aceste cuvinte preşedintelui Rusiei”, a spus arhiepiscopul Cracoviei.
Bronislaw Komorowski a mulţumit, la rândul său, delegaţiilor străine prezente şi a chemat la “unitate între polonezi şi unitate cu naţiunea rusă, în numele copleşitoarei tragedii de la Katyn”. Liberalul Komorowski şi-a axat discursul pe reconciliere, apreciind că acesta este testamentul pe care l-a lăsat preşedintele Kacynski şi de aceea mergea la Katyn. A strecurat însă în discurs speranţa ca partea rusă va permite ca adevărul despre Katyn să fie dezvăluit până la capăt.
Şi papa Benedict al XVI-lea a trimis polonezilor un mesaj de unitate şi un îndemn la reconciliere. “Este o urare pe care papa Benedict al XVI-lea o adresează din nou poporului polonez, urarea ca acest popor să continue în unitate drumul către concordie şi cooperare activă cu alte popoare, pentru a asigura lumii o eră de o veritabilă civilizaţie”, se spune în mesajul papei, citit în timpul slujbei de nunţiul apostolic.
Discursul cel mai emoţionant a fost rostit însă de Janusz Sniadek, actualul preşedinte al “Solidarităţii”, istoricul sindicat polonez în rândurile căruia a luptat pentru libertate şi Lech Kacyznski. “Memoria şi adevărul sunt mai puternice decât cele mai mari tragedii (…) Prieteni din lumea întreagă, vă rog din suflet, spuneţi tuturor, spuneţi lumii întregi cum Lech Kaczynski a iubit adevărul, cum lupta pentru acest adevăr, duceţi aceste vorbe în lumea întreagă. Prietene drag, plângem cu toţii pentru tine, toţi, şi cei mai bogaţi, şi oamenii simpli din ţara noastră, plângem pentru că ai fost un om bun”, au fost cuvintele lui Janusz Sniadek.
Familia a fost reprezentată de fiica soţilor Kaczynski, Marta, şi de unchiul ei, fratele geamăn al preşedintelui, Jaroslaw, care s-au rugat lângă sicrie în timpul slujbei. Ulterior, Jaroslaw Kaczynski a stat alături de premierul Donald Tusk şi de preşedintele Bronislaw Komorowski pentru a primi condoleanţele liderilor străini.
După slujba din bazilică, cele două sicrie au fost scoase şi puse pe două afeturi de tun, fiind trasportate până la catedrala Wawel în aplauzele polonezilor, în sunetul cântecelor intonate de fanfara militară şi pe fondul sonor grav al clopotelor catedralei, dintre care unul, Zygmund, se spune că ar fi fost făcut din bronzul topit al tunurilor capturate de poloni în ţările române.
Polonezii au venit, chiar dacă în număr mai mic decât se estima, să-şi ia rămas bun de la un preşedinte faţă de care, acum, simt un adânc respect. Întreaga lui viaţă, cu riscul de a fi catalogat încăpăţânat, ultraconservator sau inflexibil şi cu preţul înrăutăţirii relaţiilor cu Moscova sau Berlinul, a acţionat pentru a impune adevărul despre adevărata faţă a comunismului, a luptat împotriva corupţiei, pentru a impune legea şi dreptatea – aşa cum era şi numele partidului pe care l-a fondat – şi pentru a face din Polonia o ţară mai puternică şi mai respectată.
Polonezii au venit să-l conducă pe ultimul drum fluturând drapele naţionale în doliu, purtând insigne cu chipul lui Kaczynski, aruncând cu flori în cortegiul funerar. “Preşedintele nostru”, aşa l-au numit ei, simplu. În timpul slujbei, au cântat imnuri religioase, s-au rugat sau au bătut din palme ori de câte ori s-a invocat tragedia de la Katyn. În timpul procesiunii spre catedrala Wawel, nu de puţine ori au strigat “Îţi mulţumim”, o urare de rămas bun folosită şi când papa Ioan Paul al II-lea pleca din oraş, după cum notează The York Times.
Unii observatori, notează cotidianul american, au numit această durere general împărtăşită la moartea unui lider, nemaiîntâlnită de la decesul papei Ioan Paul al II-lea, în urmă cu cinci ani, “momentul J.F.K al Europei de Est”.
“Toate acele emoţii, atât pozitive, cât şi negative, acumulate pe parcursul celor cinci ani de preşedinţie agitată a lui Kaczynski, au erupt în momentul în care s-a prăbuşit avionul”, explică Jaroslaw Flis, politolog din Cracovia.
Cu toate acestea, decizia de a-i îngropa pe soţii Kaczynski la Wawel nu a fost în asentimentul tuturor polonezilor. Câteva mii au protestat săptămâna aceasta, argumentând că “Varşovia e pentru preşedinţi, Cracovia pentru regi”. Aleksander Kwasniewski, fostul preşedinte al Poloniei şi mult timp rival politic al lui Kaczynski, a declarat într-un interviu pentru New York Times că decizia de a-l îngropa pe preşedinte la Wawel este o tentativă a partidului său de a-l transforma într-un nou mit şi într-un erou.
În timpul preşedinţiei sale, conservatorul Kaczynski şi fratele său au încercat să impună o nouă ordine, “a patra republică”, pledând pentru primenire morală, pentru lustraţie, pentru curăţarea vieţii publice de reziduurile comunismului. Catolici fervenţi, au fost împotriva homosexualităţii, a prostituţiei, a avortului şi au tensionat relaţiile cu ruşii şi germanii, care i-au poreclit, în schimb, pe gemenii Kaczynski “cartofii polonezi”.
Controversat în timpul vieţii, Kaczynski s-a dovedit a fi un unificator în momentul morţii, milioane de polonezi regretând un preşedinte şi o primă doamnă cândva ridiculizaţi. “Acest preşedinte şi soţia lui nu au fost figurile strălucitoare de telenovele la care mulţi polonezi visau. El era scund şi rotofei. Ea nu era frumoasă. Dar când au murit, milioane de polonezi brusc au deschis ochii şi au spus: “Uite, sunt exact ca noi”, observă politologul Zdzislaw Krasnodebski de la Universitatea Bremen.
Ceremonia din Varşovia pentru victimele accidentului din Smolensk s-a încheiat
Citiți principiile noastre de moderare aici!