Psihanaliza burtii

Totalitatea bacteriilor din intestinul nostru formează microbiomul, iar acesta are o mare influență asupra creierului nostru. Pentru a înțelege mai bine aceste realități ne putem gândi și la felul în care paraziții produc substanțe capabile să influențeze comportamentul animalului parazitat și să-l îndemne a se comporta într-un anume fel.

Tubul digestiv, al doilea creier al nostru!

Leopold Auerbach este cel care a descoperit în secolul XIX faptul că peretele intestinului este căptușit cu celule nervoase. A și dat o denumire acestui strat de celule ganglionare ce permite controlul mișcărilor și a cărui funcție principală este a face să înainteze alimentele de-a lungul tubului digestiv. ”Plexul lui Auerbach”, așa l-a denumit. Tot în acest secol, Bayliss și Ernest Starling au secționat legăturile nervoase dintre creier și intestinele unui câine. Și, surprinzător, activitatea digestivă a acestuia a continuat într-o manieră aproape normală. De aici, concluzia a fost clară: sistemul nervos enteric este autonom și nu depinde de comenzile vreunui ”comandor”, cum ar fi creierul.

Cum inabusim din fasa o raceală sau viroza?

Mulți răcesc, capătă viroze, tot mai puternic parcă se manifestă stările din aceste situații. Ar fi bine să înțelegem că și noi putem să ajutăm organismul, alegând o dietă conștientă și produse de suport ale sănătății. Acestea ar fi bine să le avem mereu la îndemână. Cu lucruri simple să pornim, acestea pot face de multe ori diferența…

Traim in era nutritionismului?

Trăim o vreme în care omul are tot mai multă nevoie de consiliere nutrițională. Oare de ce? Ce s-a întâmplat de omul nu mai știe ce/cât/cum să mănânce? Trebuie să recunoaștem că ”nutriționismul” este foarte atractiv în zilele noastre, când avem mii de produse în hypermarket, cum să nu fie vorba despre ”era nutriționismului?” Gândiți-vă câți sunt implicați în povestea aceasta? Consumatori, producători, dieteticieni, consilieri nutriționali, jurnaliști în domeniu, toți devenind ”must have” al societății actuale.

Slow-food si starea de prezenta!

A mânca încet e o chestiune de inteligență și cunoaștere, una dintre atributele firii noastre superioare. Iar aceasta ne și deosebește chiar de celelalte viețuitoare. Conștiința trează și mereu înălțarea ei, pornește simplu, chiar și din aprecierea simplă și firească a hranei din fiecare zi.

Provocare, la inceput de an!

Fiecare început are o energie, o forță de schimbare, pe care mulți dintre noi o simțim și de care ne și bucurăm! Cine dintre noi nu are o rezoluție, o dorință sau o schimbare, la care se gândește cum să o împlinească? Tot mai mulți suntem atenți și prezenți în viețile noastre, iar aceasta presupune năzuințe de împlinit, construind progresul fiecăruia dintre noi.

Punct si de la capat!

A scrie câteva gânduri, la final de an, iată ceva ce fiecare dintre noi are puterea a o face. Bilanțul unui an este firesc pentru cei ce stau de vorbă cu ei, cei care-și dau răgazul propriei cunoașteri, iar disciplina personală reprezintă o formă evidentă a dezvoltării lor personale. Putem trece prin viață cu „potențialul” activat, năzuind la fapte tot mai îndrăznețe. La fel de bine, putem a lăsa timpul să treacă peste noi, împietriți în lumea adaptării simple, la un mediu de viață pe care doar avem impresia că-l cunoaștem. A sta cu tine și a te întreba simplu: „cum a fost, ce-ai trăit și ce-ți amintești din anul ce-a trecut…?”, e un îndemn pentru noi, către voi, cei ce citiți acum, aici…

De unde porneste educatia nutritionala la copiii nostri?

Toate pornesc din familie, atât „cei 7 ani de acasă”, cât și felul în care gestionăm emoțiiile și ne adaptăm la diferite situații de viață. Mama și tata ne sunt primele modele de oameni și de a trăi această viață, apoi ne sunt frații și surorile mai mari, apoi anturajul în care ne învărtim. Copiii din anturaj sunt - la rândul lor - sub directa influență a părinților și tot așa…

Cum stiu cand mi-e foame, cu adevarat?

Foamea este unul dintre acele mesaje chimice clare și extrem de puternice pe care corpul le trimite la creier. Această senzație ar trebui să apară doar la câteva ore bune după ultima masă și nu imediat după ce te-ai ridicat de la masă. Nici luarea unei gustări între mese nu ar trebui să antreneze dorința sau nevoia alteia și, tot așa. Din păcate, la foarte mulți există senzația de foame chiar dacă nu există nevoia de hrană!

De unde vine foamea?

Omului, atunci când îi este bine, când face toate cele prezent și cu bucuria fiecărui pas, nimic nu-i este potrivnic. Nici nereușita, nici plictiseala sau vreun gând de o altă nevoie nu-l zăpăcește. Când e vremea de muncă, muncim, iar când e vremea de stat, mâncat, povestit ori plimbat, ne luăm timp asemenea, toate să le putem înfăptui cu bine.