Degeaba s-a baricadat Timişoara în faţa careului lui Straton, tot portarul a avut cel mai mult de lucru în echipa sa. El a avut o evoluţie bună, dar a luat gol la o fază fixă, nu pentru că ar fi de vină ci pentru că, din nou, colegii săi nu au ştiut să facă un marcaj de calitate în careu.

Meciul a început cu o ploaie de ocazii la poarta timişoreană, fiecare terminată fără succes. Timişorenii l-au avut în atac doar pe Drăghici. Este clar că el nu şi-a intrat total în mână după accidentarea lungă avută şi evoluţia sa nu a fost una extraordinară. Popa l-a păstrat pe Abraw pe bancă; probabil că episodul cu dusul rufelor la spălat înainte de plecarea în deplasare/plecarea de la echipă pentru neplata chiriei şi salariilor are încă influenţe asupra deciziilor antrenorului.

Singura certitudine a reprizei este golul primit de timişoreni, în prelungirile primei jumătăţi. A fost un corner, Vinicius a planat total nestingherit în careul bănăţean, marcajul lipsind total, iar acesta a înscris cu capul, lejer, pe lângă Straton.

Cei care insistă în atac şi în partea a doua sunt tot clujenii, mai mult ei înscriu, prin Omrani, dar execuţia sa din ofsaid este anulată.

De cealaltă parte, ACS Poli Timişoara a părut doar o echipă care ar apăra un rezultat de egalitate. Ceea ce nu era cazul… În disperare de cauză, Popa îl trimite până la urmă în teren pe Abraw, când mai erau doar câteva minute de joc, inexplicabil de târziu. Togolezul simte astfel şi el cum e calitatea gazonului pe Gruia, învie parcă atacul echipei sale, dar numai pentru o ocazie încurcată, fără rezultat, terminată cu out de poartă.

ACS Poli Timişoara se întoarce de la Cluj cu nimic, fiind învinsă cu 1 – 0. În final, un rezultat poate aşteptat de mulţi, mai ales cunoscută fiind situaţia echipei în acest moment, cu salarii neplătite, cu fotbalişti blazaţi si supăraţi.