După câteva curbe ne-am dat seama că primăvara mult așteptată ascunde de fapt o vară toridă, iar noi avem de parcurs șase kilometri până la terenul de fotbal. În urma noastră, un alt grup care a ales să își tocească papucii și nu roata de la bicicletă, suporterii din Soarelui. Cu soarele în cap și o sete ca-n deșert, am mers din nou printre nelipsitele gunoaie care acoperă câmpurile din Timiș, pe drumurile prăfuite și pline de pietriș și am ajuns într-un final la Urseni, unde am găsit din nou magazinele închise, la fel ca în alte sate în care am avut deplasare.
Localnicii ne-au spus că au primit un ordin de necontestat și s-au executat fără a pune întrebări. „Au venit de la Timișoara și când au dat o dată cu pumnul în tejghea și ne-au spus să închidem, ce să facem, am închis”, ne-a povestit o vânzătoare. La singurul magazin deschis pe care l-am găsit era o coadă de vreo 40 de poliști și am pornit mai departe. Noroc că sătenii s-au îndurat de timișorenii care le-au animat satul și ne-au cadorisit cu bidoane de câte 5 litri de apă din fântână, să avem cu ce ne potoli setea pe întreg parcursul zilei. Se pot închide zeci de chioșcuri, dar ospitalitatea și bunătatea oamenilor nu pot fi îngrădite de nicio autoritate.
După ce am prins din nou viață prin bunăvoința sătenilor, ne-am îndreptat spre stadion. Prin sat ne-a ajuns din urmă și coloana de bicicliști, cu steaguri și fulare și soarele în spate. Am aflat mai târziu că alb-violeții pe biciclete au avut o întâlnire inopinată cu primarul Timișoarei, cu care au dat mâna și pe care l-au invitat politicos la meci. Poliștii sunt poliști și le plac lucrurile spuse în față, așa că primarul n-a scăpat de sloganul care l-a înfruntat de pe zidurile clădirilor „AC Recaș nu e Poli”, pe care l-a primit, spune el, cu zâmbetul pe buze, încercând să le explice suporterilor realizările ACS Politehnica.
Între fotbalul pe care îl văd autoritățile și cel pe care îl trăim duminică de duminică pe Știința sau prin satele din județ este o diferență de la cer la pământ. Nu poți să simți dacă nu ai trăit. Eternul „n-ai fost acolo” se aplică și aici. Suporterii și-au ales drumul, îl urmează, trăiesc alături de echipă și arată lumii ce înseamnă să fii polist. Dragoste, curaj, libertate și pasiune, transpuse în momente care au făcut înconjurul lumii. De asta AC Recaș nu va fi niciodată Poli, iar noi am fost la Urseni și nu pe Dan Păltinișanu.
La Urseni am avut parte de o minivacanță, am simțit gustul concediilor de vară și în ton cu acestea, ne-am oprit și să facem poze, doar nu putem pleca fără suveniruri. N-am făcut o poză cu maimuța, cum era obiceiul pe litoral, ci o poză cu remorca Poli Timișoara, cum e obiceiul la noi. Instant, câmpul din jurul terenului de fotbal s-a umplut de oameni. Biciclete, mașini, suporteri întinși pe iarbă, forfotă și multă bucurie. Poliștii au adus sărbătoarea la Urseni, iar localnicii au intrat și ei în horă, urcați pe mașini, remorci sau chiar pe utilitara pompierilor, pentru a nu rata nicio fază din meci.
Și au avut ce vedea. Nouă goluri date de către jucătorii ASU, un meci antrenant și o atmosferă demnă de o duminică de meci. Deși s-au strunit încet, probabil a fost o sâmbătă grea pentru mulți dintre poliști, suporterii și-au regăsit glasurile și au cântat la unison pe întreg parcursul partidei. Frunțile celor prezenți la stadion s-au descrețit la vederea roabei cu motor și calități de targă pentru răniți, care a dat câteva ture de teren cu un jucător de la Urseni. Suporterii, obișnuiți să transmită câte un mesaj meci de meci, au fost de data aceasta cei care au primit propiul mesaj de la „băieții în ghete”. „Unul pentru toți și toți pentru Poli. Vă mulțumim”, le-au transmis jucătorii suporterilor. Încă o dovadă, alături de multe altele, că dragostea pentru Poli ne unește pe toți și că parcurgem împreună drumul spre victorie, atât pe gazon, cât și dincolo de gard.
Orgoliile și mințile înfierbântate de berea rece și soarele arzător au fost și de data aceasta calmate la timp, iar duminica de meci s-a încheiat din nou fără incidente. Ca de obicei, terenul a rămas impecabil în urma alb-violeților și am pornit din nou la pas spre Timișoara. A fost un meci bine organizat și o surpriză plăcută în special pentru fete, care nu au mai fost nevoite să se ascundă după vreun copac sau o buruiană, pentru că au avut la dispoziție toalete ecologice curate. Fericirea scorului de 9-0 pentru Poli ne-a animat pe tot drumul înapoi spre casă. Prin cântece poliste le-am dat de știre și celor care nu au fost la meci că au fost alb-violeții la ei în sat și ne-am oprit să ne facem plinul pentru drum, pentru că magazinele s-au redeschis. Am strâns răniții care zăceau pe marginea drumului, spre amuzamentul localnicilor care ne-au spus inițial să-i mai lăsăm să se odihnească, că îi trezesc ei, și am dispărut în asfințit, pe jos, înapoi spre casă.
Până duminica viitoare ni se vor vindeca „rănile de război” și ne vom prezenta pe Știința, pregătiți pentru alte arsuri de soare, la meciul cu Giarmata Vii. Haide Poli!
Citiți principiile noastre de moderare aici!