Un asociat al firmei, citat de New York Times, a declarat, sub acoperirea anonimatului, că detectoarele erau produse în Marea Britanie şi România.
Dispozitivul desemnat prin codul ADE 651 ar trebui să depisteze de la distanţă prezenţa explozivilor, de exemplu într-un automobil capcană. Uşor de mânuit şi fără baterii, aparatul a fost vândut foarte bine în Irak, unde poliţiştii îl folosesc la barajele rutiere . Guvernul de la Bagdad a cheltuit cel puţin 85 de milioane de dolari pe sute de detectoare, deşi irakienii de rând nu erau deloc convinşi de eficienţa lor.
“Detectoarele sunt folosite la toate punctele de control, dar nu fac altceva decât să blocheze traficul. Se declanşează din senin la orice, numai la explozivi nu”, povesteşte un şofer.
Detectoarele nu sunt folosite nici de armata britanică, nici de cea americană, care le-a declarat chiar “total ineficiente şi frauduloase”. Dar guvernul irakian n-a intrat la idei nici după o serie de atentate sângeroase, pe care detectoarele n-au reuşit să le împiedice.
Scandalul a izbucnit cu adevărat după ce BBC a testat cardurile pentru depistarea explozivilor, din componenţa pretinsului detector. Un expert a descoperit că era vorba doar de banale etichete electronice, prezente în orice supermarket, absolut incapabile să detecteze prezenţa explozibililor.
Guvernul a reacţionat imediat: directorul firmei a fost arestat, iar exportul detectoarelor a fost interzis. Directorul, eliberat între timp pe cauţiune, continuă să-şi susţină produsul , la fel ca unii demnitari irakieni. Dar şi în Irak s-a deschis o anchetă, deoarece preţul detectoarelor a fost, oricum, exagerat.
Un asociat al firmei producătoare a declarat, sub acoperirea anonimatului, că aparatele erau produse în Marea Britanie şi România, la un preţ de cost de 250 de dolari. Iar apoi le erau vândute irakienilor cu preţuri cuprinse între 40 şi 60.000 de dolari bucata.
Sursa: Antena3.ro
Citiți principiile noastre de moderare aici!