De unde vine însă această
tradiţie şi ce semnifică ea pentru
români?
Sărbătoarea mărţişorului este
una dintre ce mai vechi datini păstrate la
români, se pare, din cele mai vechi timpuri
şi se celebrează începând cu data
de 1 Martie. Foarte mulţi etnologi sunt de
părere că acest obicei se păstrează
de la romani, cu atât mai mult cu cât luna
martie este dedicată planetei şi zeului
Marte. Înainte de a deveni întruchiparea
războiului, Marte era o divinitatea a a
vegetaţiei şi protector al
căsătoriilor. În calendarul romanilor 1
Martie coincidea cu începutul Anului Nou. Tot la
această dată era celebrată şi
Matronalia, sărbătoare a femeilor, când
bărbaţii le făceau cadouri
soţiilor. La români, 1 Martie este ziua
Babei Dochia, divinitate agrară şi
maternă la vârsta senectuţii, care
moare şi renaşte simbolic la 9 martie.
Cum se confecţiona
mărţişorul în
trecut?
Mărţişorul se numeşte cadoul
făcut de 1 martie. După modul de
confecţionare, măţişorul ţine
de tradiţia Dochiei. În toate zonele
ţării era tradiţie ca părinţii
să lege copiilor câte o monedă de aur
sau de argint la gât sau la mână.
Această monedă era atârnată de
regulă “de o cordea roşie ori de un
găitan compus din două fire răsucite de
mătasă roşie şi alb, sau dintr-un
fir de arnici roşu şi unul din bumbac alb sau
şi din multe fire de argint şi aur” (Simion
Florea-Marian). În Banat exista obiceiul ca nu
numai copiii să poarte mărţişorul,
ci şi fetele şi tinerele
căsătorite. Acesta se agăţa de
gât sau de mână în dimineţa
zilei de 1 martie, înainte de răsăritul
soarelui, pentru a-i ajuta pe copii să fie
norocoşi şi sănătoşi. Femeile
tinere îl purtau pentru a nu fi arse de soare,
pentru a li se păstra tenul alb şi pe timpul
verii.
Cât se păstra
mărţişorul?
În funcţie de zona etnografică,
mărţişorul era scos după 9 sau 12
zile sau la o altă sărbătoare a
primăverii (Măcinici-9 martie, Armindeni-1
mai, Florii). La înflorirea unor pomi –
păducel sau vişin, mărţisorul se
lăsa de către copii pe ramurile pomului ca
să fie sănătoşişi frumoşi
ca florile acestuia. Dacă pomului îi mergea
bine, îi mergea bine şi copilului în
viaţă. La venirea berzelor,
mărţişorul se aruncă după ele,
zicând “Nă-i negreţele/Dă-mi
albeţele”. Tinerele căsătorite purtau
mărţişorul până la
sfârşitul lui martie. Acesta era scos, ferit
de lumina soarelui, modeda era pusă în vin,
pe pâine albă şi caş, iar funia pe
trandafiri, ca faţa să le fie albă
şi îmbujorată. Pentru ca dorinţele
să le fie îndeplinite,
mărţişorul trebuia purtat cu demnitate.
Scrie-ne şi tu dacă în zona ta sunt
obiceiuri speciale de mărţişor!
Crezi că mărţişorul a devenit o
sărbătoare comercială?
Sursa Realitatea.net
Citiți principiile noastre de moderare aici!