Puteți afla, la modul general, care sunt cele mai comune afecțiuni pulmonare. Diana Velescu ne-a vorbit și despre cancerul pulmonar.

Care ar fi cele mai comune afecțiuni pulmonare cu care se prezintă pacienții la spital?

Pneumologia este o ramură cu patologie vastă, iar apariția afecțiunilor pulmonare poate să depindă și de o anumită perioadă a anului. Toamna și primăvara predomină infecțiile respiratorii de tract superior și inferior, atât cele virale, cât și cele bacteriene (rino-faringita, traheobronșita acută, bronșita acută, pneumoniile virale și bacteriene, bronhopneumonia, gripa), iar în perioada cu expunere la alergeni respiratori putem vorbi de instalarea unui astm bronșic alergic sau acutizarea unui astm preexistent. O altă categorie de pacienți sunt cei care manifestă boli cronice precum bronhopneumopatia cronică obstructivă (BPOC), astmul bronșic, noduli pulmonari sau suspiciunea unui neoplasm bronhopulmonar, tuberculoza pulmonară, insuficiența respiratorie, tulburările respiratorii din timpul somnului precum apneea în somn. Primii pași în abordarea pacientului sunt reprezentați de consult și o anamneză amănunțită.

Care ar fi principalii factori de risc pentru apariția acestor afecțiuni?

În cazul infecțiilor respiratorii, agenții implicați sunt reprezentați de virusurile gripale, adenovirusri, rhinovirusuri, bacterii – Streptococi, Pneumococi, Hemphillius influence, germeni anaerobi –, precum și noul „membru”, infecția Sars-Cov2. Factorii de mediu favorizanți precum umezeala, frigul, praful, poluarea atmosferică, dar și factori predispozanți ce țin de pacient – vârsta înaintată, subnutriția, surmenajul, imunodepresia, alcoolismul, alterarea reactivității bronșice prin fumat –, pot conduce spre instalarea infecțiilor. Fumatul, expunerea la poluarea aeriană de interior (fum provenit de la gătit, fumul emanat de combustibili) și poluarea aeriană de exterior (pulberi ocupaționale, particule extrafine emanate de poluarea industrială) pot conduce la instalarea BPOC-ului, a astmului bronșic și a cancerului bronhopulmonar. Obezitatea joacă un rol determinant pentru sindromul de apnee în somn.

Care ar fi primele semne/simptome de existență a unei afecțiuni pulmonare?

Cel mai frecvent, pacientul se adresează medicului pneumolog din cauza tusei. Aceasta nu este un semn specific, adică nu se poate pune un diagnostic exact, dar datorită diferitelor forme sub care poate fi întâlnită – seacă, productivă, nocturnă, diurnă, intermitentă – poate sugera diferite afecțiuni. Un lucru important cu privire la tuse este acela că nu este declanșată doar de afecțiuni la nivelul plămânilor. Afecțiuni în sfera ORL, boala de reflux gastro-esofagian sau patologiile cardiovasculare pot fi cauze determinante pentru tuse. Tusea însoțită de febră, astenie, mialgii poate indica instalarea unei infecții. Un alt simptom este dispneea (lipsa de aer), care poate fi însoțită de durere în piept sau senzația de constricție toracică, wheezing (șuierat), mai specific în astmul bronșic.

Este important de reținut faptul că plămânul în sine nu doare și durerea percepută la nivelul toracelui își are originea în structurile vecine plămânului. Există totuși durerea de tip junghi toracic, ca un pumnal, care poate fi întâlnită în pneumonii. Hemoptizia, eliminarea de sânge prin expectorație, alarmează pacientul pentru a se prezenta la medic și poate indica existența unui neoplasm bronhopulmonar, a tuberculozei pulmonare sau a unei embolii pulmonare. În urma unui efort de tuse se pot elimina, odată cu sputa, și firicele de sânge. Acest lucru nu ar trebui să sperie pacientul, dar trebuie urmărit dacă sângele persistă mai multe zile sau crește în cantitate. Sforăitul, pauzele de respirație din timpul somnului, somnolența excesivă din timpul zilei, tulburările de concentrare sunt motive pentru care pacientul se prezintă la medical pneumolog cu competență în somnologie.

În general, pacienții se prezintă la timp sau ajung prea târziu la spital?

Depinde cât de supărătoare sunt simptomele și care este simptomul predominant, căci o tuse seacă intermitentă mai suportă amânare, dar dacă pacientul observă sânge când expectorează sau simte o sete mare de aer este tentat să se prezinte mai repede sau de urgență pentru un consult.

Ce investigații periodice recomandați?

Este important de precizat tipul patologiei pe care o monitorizăm. În cazul pacienților cu boli pulmonare obstructive se recomandă reevaluarea prin probe funcționale respiratorii, spirometria fiind cea mai uzuală, o dată la trei luni, pentru a monitoriza declinul funcțional. Efectuarea examenului de spută, dacă expectorația își modifică culoarea. Pacienților cu istoric de mari fumători, cu vârsta de peste 50 de ani, le recomand să efectueze o radiografie pulmonară anuală și unde există suspiciunea majoră pentru apariția unui cancer bronhopulmonar recomand CT de torace. Analizele de sânge uzuale ar fi recomandat să fie realizate cel puțin o dată pe an.

Cât de răspândite sunt cancerele pulmonare? Crește numărul anual de cazuri?

Neoplasmul bronhopulmonar este cel mai răspândit tip de cancer, cu cea mai mare rată de mortalitate prin diagnosticarea în stadii tardive. Rata decesului este mai ridicată decât suma ratei celor mai frecvente alte trei cancere: mamar, colorectal și de prostată. În anul 2018 s-au înregistrat peste două milioane de cazuri noi la nivel global (aproximativ 12% din totalul cancerelor) și un procent de 18,4% din totalul deceselor prin cancer. În România, peste 11.000 de noi cazuri de cancer pulmonar au fost diagnosticate în 2018, iar peste 10.000 de persoane își pierd viața anual din cauza acestei afecțiuni. Se estimează că în următorii 20 de ani aceste cifre se vor dubla, iar rata de supraviețuire la cinci ani depășește rar 18% pentru pacienții cu neoplasm bronhopulmonar în stadii avansate.

În principiu, cum se depistează un cancer pulmonar? Ce analize, investigații, controale sunt necesare?

Așa cum știm de foarte mulți ani, fumatul este factorul major în dezvoltarea cancerului bronhopulmonar. Pe lângă fumat, expunea la noxe respiratorii precum azbestul, radodul, acizii, hidrocarburi și nichelul pot contribui la dezvoltarea acestui tip de cancer. Azbestul determină atât cancer pulmonar, cât și mezoteliom pleural. De asemenea, poluarea industrială și gazele de eșapament determină eliberarea în atmosferă a unor microparticule cancerigene.

Astfel, când la cabinet se prezintă un pacient care are un istoric de fumat de peste 30 de ani al unui pachet de țigări pe zi sau echivalentul – de exemplu, a fumat două pachete pe zi timp de 15 ani –, și acuză simptome precum tuse persistentă care durează de mai mult de trei săptămâni și care prezintă un caracter schimbat față de tusea tabagică care era obișnuită fumătorului: hemoptizie (expectorație cu sânge), durere toracică care nu cedează la administrarea de antalgice, dispnee (lipsă de aer), scădere ponderală în ultima perioadă, lipsa poftei de mâncare, uneori difonie (răgușeală), ridicăm suspiciunea unui cancer bronhopulmonar. Unii pacienți prezintă unul sau mai multe simptome enumerate, dar sunt și pacienți care nu au simptome decât în stadii avansate ale bolii, iar diagnosticul se pune în urma unui control de rutină. Pacienților li se indică efectuarea unei radiografii pulmonare care poate sugera în multe cazuri diagnosticul, dar există și situații când radiografia poate fi normală. Când ridicăm o suspiciune majoră a cancerului, în continuare vom indica efectuarea unui Computer Tomograf, CT, de torace cu substanță de contrast care poate clarifica diagnosticul și stabilizează boala. Diagnosticul de certitudine este stabilit prin efectuarea bronhoscopiei și a examenului histopatologic. În cazul tumorilor situate în periferia plămânului se poate utiliza tehnica de puncție-biopsie transtoracică sub ghidaj ecografic sau CT.

După depistarea unui cancer pulmonar, ce intervenții chirurgicale sau terapeutice se recomandă?

După stabilirea diagnosticului de cancer bronhopulmonar, abordarea ideală ar fi una din punct de vedere multidisciplinar, care să includă medic oncolog, pneumolog, chirurg toracic, radiolog și alte specialități necesare cazului. Din fericire, se fac progrese și în România în ceea ce privește abordarea multidisciplinară a patologiilor. Indiferent de tratamentul pentru care se optează, chirurgie, chimioterapie, radioterapie, terapii țintite sau imunoterapie, este imperios necesar să se țină cont de starea de sănătate a pacientului în cauză și să se evalueze balanța dintre beneficiile și riscurile acestor intervenții.

Cum s-ar putea preveni sau măcar reduce riscul de dezvoltare al unui cancer pulmonar?

Prevenția înseamnă educație și consider necesară implementarea de programe școlare încă din clasele primare care să tragă semnale de alarmă despre efectele nocive ale fumatului. Educația trebuie începută acolo unde obiceiul fumatului nu este inițiat. Suntem într-o continuă schimbare și vedem tot mai mulți adolescenți fumând, pentru că este „cool” și pentru a primi validarea celorlalți. De asemenea, este necesară intervenția de renunțare la fumat, o metodă simplă și sigură care previne apariția cancerului. Să nu uităm și de fumatul pasiv, care poate fi și el nociv. Dacă o persoană fumează 20 de țigarete într-o încăpere cu un nefumător, acesta din urmă inhalează fumul echivalent cu opt țigări. Din fericire, avem legea care interzice fumatul în incinta spațiilor publice, dar nu ne putem bucura pe deplin pentru cei care se află în casă cu membri de familie fumători. Abordarea unui stil de viață echilibrat din punctul de vedere al alimentației, al efortului fizic, evitarea expunerii la noxe respiratorii ar putea ajuta la prevenirea cancerului bronhopulmonar.

Există programe de screening?

În ceea ce privește cancerul bronhopulmonar nu avem metode de screening eficiente ca și în cazul altor tipuri de cancer, precum cel mamar, de colon sau de col uterin. În SUA s-a implementat un program de screening ce utilizează ca metodă computerul tomograf cu doză mica de iradiere (CT-low-dose) și care a arătat o reducere cu 20% a mortalității prin cancer pulmonar la pacienții evaluați ca fiind în grupa de risc (vârsta 55-75 ani, care sunt fumători activi, care au un istoric de fumat de cel puțin 30 de ani și cei care au renunțat în urmă cu 15 ani). Prima țară din Uniunea Europeană care a implementat acest program de screening, din anul 2020, este Croația. În România nu există momentan programe de screening. Ar fi necesare investiții foarte mari, personal calificat și decontarea acestor investigații. Există posibilitatea screeningului contra-cost, dar este dificil să convingem grupul țintă. În viitorul apropiat se dorește implementarea unui astfel de program de screening al cancerului bronhopulmonar și în Timișoara, ceea ce este îmbucurător. Până atunci, să ne axăm pe metode de prevenție primare prin încurajarea renunțării la fumat!