Șocul anafilactic determină sistemul imunitar sa elibereze un flux de substanțe chimice care provoacă umflarea țesuturilor, erupții cutanate și scăderea tensiunii arteriale, îngustarea căilor respiratorii și blocarea respirației. Pot fi prezente și greața și vărsăturile.

Șocul anafilactic poate fi produs de alimente, medicamente (inclusiv substanța de contrast din clinicile de imagistică medicală), veninul de insecte și latexul.

În majoritatea cazurilor, manifestările clinice ale șocului anafilactic se instalează în câteva minute, maxim o jumătate de oră, după contactul cu substanța alergenă, însă există și situații în care reacția alergică severă se poate manifesta la câteva ore de la expunere. Principalele simptome și manifestări întâlnite în evoluția șocului anafilactic sunt reprezentate de: reacții la nivelul pielii, precum erupții, paliditate, cianoza sau eritem, scăderea tensiunii arteriale, tahicardie, edem la nivelul tractului respirator superior și al limbii, care pot determina asfixie și deces, puls rapid cu intensitate diminuată, senzație de greață, vărsături sau diaree și senzația de amețeală sau pierderea consitenței”, spune dr. Ionut Titel Tapirdea – medic rezident ATI la Spitalul Victor Babeș Timișoara.

Manifestări mai puțin întâlnite la persoanele cu șoc anafilactic sunt reprezentate de senzația de gust metalic, tuse, parestezii, artralgii (dureri articulare), convulsii, tulburări de hemostază.

Acordarea primului ajutor în anafilaxie

În anumite situații, șocul anafilactic poate necesita resuscitare cardio-pulmonară în momentul în care persoana este inconștientă și nu prezintă puls și respirație spontană. Primul ajutor în caz de șoc anafilactic se realizează astfel, conform medicilor:

• Administrarea de adrenalină pentru reducerea răspunsului alergic cu menținerea auto injectorului în poziție timp de 10 secunde după activare
• Plasarea pacientului pe un plan dur, pe spate
• Asigurarea permeabilității căilor respiratorii superioare prin tripla manevră Safar: hiperextensia capului cu deplasarea posterioara a creștetului și ridicarea regiunii occipitale urmată de subluxarea anterioară a mandibulei și intredeschiderea gurii cu menținerea acestei poziții pentru a permite pasajul aerului către plămâni
• Executarea de 2 ventilații artificiale (insuflații) cu pensarea nasului pacientului, urmate de 30 de compresii toracice cu frecvență de 100-120/minut; se recomandă repetarea acestor manevre până la sosirea echipajului de ambulanță sau reluarea ritmului cardiac și respirator spontan

După ce se constată reacția alergică, pacientul necesită tratament care presupune administrarea de imunoterapie pentru a reduce riscul de a dezvolta o reacție de hipersensibilitate majoră în viitor.

De asemenea, prevenția este extrem de importantă: evitarea factorilor declanșatori și purtarea în permanență a unui autoinjector cu adrenalină sau a altui dispozitiv medical prevazut cu adrenalină destinat pentru administrare imediată.

Totodată, se recomandă o analiză de sânge care măsoară o anumita enzimă (triptaza), ale cărei valori cresc în primele trei ore după anafilaxie, dar și efectuarea unor teste cutanate pentru susținerea diagnosticului de alergie și pentru a stabili factorul declanșator.