Deviația de sept apare atunci când structura care separă cele două fose nazale nu este centrată, provocând o obstrucție parțială sau totală a uneia dintre nări. Severitatea poate varia de la forme ușoare la forme severe, iar diagnosticul se stabilește printr-o rinoscopie simplă sau printr-o endoscopie nazală.
Medicii spun că această afecțiune poate fi congenitală, prezentă de la naștere, sau dobândită, de obicei în urma unor traumatisme la nivelul nasului. Loviturile suferite în copilărie sau accidentele pot contribui la deplasarea septului nazal, afectând astfel funcția respiratorie.
Printre simptomele deviației de sept se numără dificultăți respiratorii, în special pe timpul nopții, sforăit, apnee (oprirea respirației) în somn și infecții frecvente ale sinusurilor din cauza drenajului necorespunzător. Pacienții pot experimenta, de asemenea, dureri de cap persistente, oboseală cronică și dificultăți de concentrare, ceea ce scade semnificativ calitatea vieții.
Tratamentul variază în funcție de severitatea simptomelor. În cazurile ușoare, medicii recomandă decongestionante nazale, spray-uri cu corticosteroizi sau lavaj nazal cu ser fiziologic. Totuși, singura metodă eficientă de corectare a deviației de sept este intervenția chirurgicală.
Septoplastia, procedura de corectare a deviației de sept, presupune remodelarea septului nazal pentru a îmbunătăți fluxul de aer. Medicii Spitalului CFR Timișoara subliniază că această intervenție este minim invazivă și poate fi realizată sub anestezie generală sau locală, în funcție de complexitatea cazului.
În Ambulatoriul Spitalului CFR Timișoara, funcționează un cabinet ORL unde pacienții pot beneficia de un consult gratuit, pe baza biletului de trimitere de la medicul de familie. În cazul intervențiilor chirurgicale, pacienții necesită internare în compartimentul ORL al spitalului.
Trimite articolul
XNiciodata, deviatia o sa revina
Daca afectează 80% dintre oameni si nu sunt spitalele pline, eu zic că putem trai cu ea.
Mai țineți minte când prin anii ’90 – 2000 boala la moda erau polipii? N-am murit nici atunci. 🙂