Artrofibroza este o reacție anormală de vindecare, în care organismul produce colagen în exces în interiorul articulației genunchiului, explică fizioterapeutul Radu Butu. Acest colagen formează benzi fibroase (aderențe), care restricționează mișcarea normală a articulației și provoacă durere, inflamație sau senzația de „înțepenire”.

Artrofibroza reprezintă proliferarea anormală a țesutului fibros într-o articulație. Acest țesut îngroașă și „leagă” structurile din interiorul articulației, exact ca niște sfori care nu lasă genunchiul să se miște cum trebuie. Este ca și cum genunchiul ar fi „încătușat” din interior – și se simte rigiditate, durere și, adesea, imposibilitatea de a întinde piciorul complet.

Cel mai frecvent este asociată cu traumatisme articulare sau intervenții chirurgicale. La genunchi, artrofibroza apare cel mai adesea după reconstrucția ligamentului încrucișat anterior și artroplastia totală a genunchiului și reprezintă o complicație potențial devastatoare.

Cauze posibile

• Postoperator – mai frecvent după reconstrucții de LIA, proteze de genunchi sau alte intervenții ortopedice

• Traumatisme – luxații, fracturi, leziuni ligamentare sau meniscale

• Imobilizare prelungită – lipsa mobilizării precoce postoperatorii poate contribui la apariția artrofibrozei

• Inflamație cronică – răspuns inflamator excesiv

• Predispoziție individuală – genetică sau alte afecțiuni (ex: diabet zaharat)

În mod normal, după o intervenție chirurgicală sau traumatism, corpul formează un anumit grad de țesut cicatricial pentru vindecare. În artrofibroză, acest proces scapă de sub control:

• Exces de fibroblaste și colagen

• Formare de aderențe între structurile articulare

• Limitare mecanică a mișcărilor de flexie și/sau extensie

Uneori, corpul nostru reacționează prea intens la inflamație sau la traumă, formând mai mult colagen decât trebuie. Alteori, mobilizarea prea lentă după operație sau o recuperare incompletă contribuie la această problemă.

Semnele care ar putea indica artrofibroza

• Genunchiul nu se mai îndreaptă sau nu se mai îndoaie ca înainte

• Durere persistentă sau care se accentuează la mișcare

• Rigiditate, mai ales dimineața sau după repaus

• Senzația de genunchi „înțepenit”

• Umflare cronică (uneori)

• Disconfort persistent, chiar și la efort minim

Dacă aceste simptome apar la câteva săptămâni sau luni după o operație sau un traumatism, este important să vă consultați cu un medic ortoped sau un kinetoterapeut.

Diagnostic

• Examinare clinică – limitări de mișcare, durere la mobilizare pasivă

• RMN – evidențiază țesuturile fibroase și eventuale alte complicații

• Radiografie – exclude alte cauze mecanice

Tratament

Tratament conservator (în stadiile incipiente):

• Kinetoterapie intensivă și specializată – exerciții de stretching activ și pasiv, evitarea durerii excesive

• Crioterapie – pentru controlul inflamației

• Medicație antiinflamatoare (NSAID)

• Mobilizare sub anestezie – în unele cazuri, pentru a „rupe” aderențele

Tratament chirurgical:

• Artroscopie – îndepărtarea aderențelor

• Revizii chirurgicale – dacă artrofibroza este asociată cu o proteză sau alt implant nealiniat

• Manipulare sub anestezie

Vestea bună este că, dacă este descoperită din timp, artrofibroza poate fi tratată. În stadiile incipiente, kinetoterapia bine condusă face minuni. Exercițiile speciale ajută genunchiul să recapete flexibilitatea și previn formarea de aderențe.

În cazurile mai avansate, poate fi nevoie de o procedură artroscopică – o intervenție minim invazivă prin care se îndepărtează țesutul fibros în exces. Cu o diagnosticarea precoce și o abordare terapeutică adecvată, șansele de recuperare sunt bune. În formele severe sau cronice, mobilitatea completă poate să nu fie recuperată niciodată. Este esențială o recuperare bine condusă de la începutul tratamentului postoperator.

Prevenția, cheia succesului

Prevenția se poate realiza cel mai bine încercând să se minimizeze rigiditatea genunchiului unui pacient care intră în operație atunci când este posibil. Există momente în care un pacient poate avea un genunchi rigid și trebuie efectuată o intervenție chirurgicală. Cu toate acestea, dacă nu este nevoie imediată de intervenție chirurgicală, încercarea de a îmbunătăți mișcarea cuiva atunci când aceasta este rigidă poate fi benefică pentru a reduce șansa de apariție a artrofibrozei.

Un alt mod important de a încerca să minimizați riscul de artrofibroză este să începeți mișcarea genunchiului imediat după operație. Pacienții care sunt imobilizați pentru o perioadă de timp după intervenție chirurgicală au un risc mai mare de a dezvolta rigiditate, așa că mobilizarea rotulei, cât și flexia și extensia articulației genunchiului în prima zi postoperatorie este importantă pentru a încerca să se minimizeze riscul de artrofibroză.

Așadar, după orice intervenție la genunchi, este esențial:

• Să urmați un program de kinetoterapie preoperator

• Să începeți mobilizarea cât mai devreme, sub supraveghere medicală

• Să urmați un program complet de recuperare

• Să nu ignorați durerile sau limitările care persistă

Artrofibroza nu este o condamnare, dar este o problemă care cere vigilență, răbdare și o echipă medicală implicată. Un genunchi operat sau accidentat are toate șansele să se recupereze complet, dacă este îngrijit corect. Iar dacă apare artrofibroza, cu tratamentul potrivit și perseverență, puteți reveni la o viață activă și fără dureri. Important este să nu așteptați ca lucrurile să „se rezolve de la sine”.