Marius Craina, în prezent medic primar obstetrică-ginecologie la Clinica Bega, cu trei decenii de activitate medicală, spune că există diferențe majore de la caz la caz. În general, însă, acesta recomandă tuturor pacientelor să consulte un obstetrician încă de la primele semne de existență a sarcinii. Pe urmă, ar exista și câteva investigații mai mult sau puțin obligatorii de făcut. Mai multe detalii în interviul oferite de Marius Craina în rubrica „Dialoguri Sănătoase”.

Care ar fi cele mai uzuale teste pe care trebuie să le facă o pacientă la începutul sarcinii sau poate chiar înainte de sarcină?

În primul rând, trebuie să specificăm faptul că sarcina este o perioadă extrem, extrem de importantă din punct de vedere medical în viața unei femei, dar cred că este una dintre cele mai fericite perioade prin care poate să treacă femeia, respectiv familia. Pentru că dorința de a avea copii datează de când există omenirea pe acest pământ și este, cred, cel mai important moment din viața unui cuplu – să obțină sarcina, să o ducă la bun sfârșit și să dea naștere unui copil sănătos. Pentru acest lucru trebuie să conștientizeze faptul că, deși este o perioadă fiziologică, starea de graviditate, pe parcursul acesteia pot apărea o serie de probleme care pot să pună în pericol, la un moment dat, atât viața mamei, cât și viața copilului.

De aceea, este în primul și primul rând indicat ca orice femeie, în momentul în care bănuiește că este gravidă să consulte un medic obstetrician. La ora actuală există teste de precizie, analize sanguine de maximă precizie, care pot să pună diagnosticul de sarcină după două săptămâni de la obținerea acesteia. Nu trebuie neapărat să aștepte un următor ciclu menstrual, care, de cele mai multe ori, întârzie pentru a se suspiciona diagnosticul de sarcină. Femeile își cunosc atât de bine organismul încât ele imediat pot să suspicioneze starea de sarcină. Cu cât pune mai repede acest diagnostic, cu atât sarcina este mai în siguranță și poate începe monitorizarea acesteia pe parcursul celor nouă luni de gestație. Cu primele controale care se fac în momentul în care există această suspiciune se calculează săptămânile de sarcină, în funcție de perioada de amenoree (lipsa menstruației – n.r.) și încep examenele, atât clinice, cât și paraclinice. Din punct de vedere clinic se apreciază starea organelor genitale, starea sânilor. Examenele paraclinice au ajuns astăzi să reprezinte unele dintre cele mai importante, uzuale și folosite teste pe parcursul gestației, atât analizele de laborator – cele sanguine și urinare – și cele de la nivelul colului și vaginului, cât și analizele ecografice.

Imagistic, respectiv ecografia, pe parcursul sarcinii este de departe cea mai utilizată și cea mai sigură metodă în monitorizarea sarcinii pe tot parcursul acesteia, de la primele elemente de sarcină: îngroșarea endometrului, apariția sacului gestațional, apariția veziculei viteline, apariția embrionului cu primele mișcări ale cordului fetal. Ecografia a ajuns la performanța ca, după șase săptămâni, să măsoare frecvența bătăilor cordului fetal intrauterin, astfel încât obstetricianul le poate monitoriza, iar mama le poate auzi. Bineînțeles că această examinare se continuă pe tot parcursul sarcinii, în fiecare perioadă existând anumite elemente caracteristice pe care le identificăm cu ocazia fiecărui examen ecografic.

La luarea în evidență a sarcinii ce examene ar mai trebui făcute?

Așa cum am spus, la luarea în evidență în primele săptămâni de gestație, când femeia gravidă se prezintă la primul consult obstetrical, se efectuează un bilanț complet al analizelor de laborator: hemoleucograma, biochimia, etc. De multe ori, în funcție de antecedentele gravidei, se determină factorii infecțioși, în funcție de patologia pe care aceasta a avut-o. De asemenea, examenul citologic Papanicolau și examenul bacteriologic a secreției vaginale sunt obligatorii la luarea în evidență. Cu cât femeia conștientizează mai mult faptul că importanța acestor controale într-un fel îi dă o garanție asupra bunului mers al sarcinii, cu atât succesele din punct de vedere medical și din punct de vedere emoțional vor fi mai mari.

Un alt element extraordinar de important pe care trebuie să-l menționez este faptul că orice modificare în starea generală, nu numai legat de sarcină, trebuie imediat să fie comunicat medicului curant, astfel încât să se poată lua primele măsuri terapeutice odată cu apariția modificării stării generale. Cu atât mai mult mă refer la situațiile în care simptomatologia poate arăta o urgență obstetricală: contracțiile uterine manifestate sub formă de dureri pelvine sau sângerările pe cale vaginală, sângerările uterine, care sunt fenomene anormale pe parcursul sarcinii. Mijloacele terapeutice s-au dezvoltat foarte mult în ultima perioadă, apărând o multitudine de medicamente care intră în uzul nostru curent în tratarea simptomelor, astfel încât, dacă există o adresabilitate foarte rapidă, în acel moment șansele de a trata și a depăși acel moment nefavorabil din cursul sarcinii cresc foarte mult.

Și, bineînțeles că monitorizarea sarcinii, atât din punct de vedere clinic, cât și din punct de vedere al imagisticii, continuă pe tot parcursul sarcinii. Un alt test extraordinar de important pe care îl recomand fiecărei femei gravide să-l efectueze este testul care detectează posibilele malformații fetale. Pentru că ecografia, foarte utilă, totuși, are niște limite. În schimb, coroborată cu testele de malformații, de la dublu test până la testele complexe – Nifty, Panorama –, ajung să crească siguranța privind bunăstarea intrauterină până la un procent de 99%, astfel încât orice patologie pe care o poate prezenta în intrauterin embrionul poate fi depistată în timp util. Există și posibilitatea efectuării amniocentezei în caz de test neconcludent sau nesigur, care, de asemenea, are o siguranță de peste 99%. Este o metodă minim invazivă pe care o folosim atunci când există indicații clare, certe, iar toate aceste analize genetice, practic, pun diagnosticul oricăror malformații intrauterine. Este de recomandat ca orice femeie să efectueze aceste teste, pentru că, din păcate, nu există o regulă care să spună care gravidă poate prezenta risc sau care poate prezenta o modificare intrauterină. Atunci, cu cât mai multe femei efectuează acest test, cu atât riscul de a da naștere unui copil cu malformații scade mai mult. Deci este un test foarte important, pe care îl recomand, și pe care noi îl efectuăm la absolut toate gravidele. De altfel, există și programe naționale pentru aceste teste, programe susținute de către Ministerul Sănătății. Totuși vorbim despre costul destul de ridicat în cazul acestor teste, dar Ministerul Sănătății a investit sume importante pentru siguranța femeii gravide.

Când, în ce perioadă a sarcinii, se pot face aceste teste?

În general se fac după nouă săptămâni de gestație, indicat este cam între 9 și 12 săptămâni de gestație. Toate aceste controale, analize de laborator și ecografii au menirea de a depista modificările pe care organismul femeii gravide le prezintă, astfel încât cu ajutorul medicației să poată fi corectate. Mai mult decât atât, prin efectuarea acestor teste se poate determina o predictibilitate privind posibilitatea apariției unor complicații pe parcursul sarcinii, cum este hipertensiunea arterială indusă de sarcină sau preeclampsia și diabetul gestațional. Bineînțeles, în cazul în care există un risc mai mare privind posibilitatea apariției acestora în funcție de vârstă, multiparitate, condiții de viață și de muncă și mulți alți factori atât interni cât și externi, se acordă o atenție sporită care se orientează direct spre acele posibilități de afecțiuni, complicații care pot să apară.

Există anumite afecțiuni care apar cu precădere într-o anumită etapă a sarcinii?

Da, există. În a doua jumătate a sarcinii, de exemplu, poate apărea hipertensiunea indusă de sarcină – de altfel, se și numește „indusă de sarcină” pentru că apare doar pe perioada gestațională – sau diabetul gestațional. De aceea, se recomandă măsurarea constantă a tensiunii arteriale și efectuarea analizelor periodice sanguine. Diagnosticarea lor precoce crește automat șansa și posibilitatea ca măsurile terapeutice să rezolve în mod pozitiv problema. Din păcate, la foarte multe complicații care pot să apară pe parcursul sarcinii, nu există simptome sau, în momentul în care apar simptome, situația devine complicată atât pentru mamă, cât și pentru făt. De aceea am și spus că la apariția oricăror modificări legate de starea de sănătate imediat trebuie consultat medicul obstetrician ca să orienteze gravida, în funcție de simptomatologie, către investigațiile, analizele și alte metode terapeutice pe care le poate efectua.

Spuneați de malformații. Există cauze sau factori de risc cunoscuți pentru apariția acestora?

Cauzele malformațiilor niciodată nu pot fi cunoscute. Ele pot fi genetice sau produse de factori de mediu. Nu există o certitudine privind factorul care intrauterin a cauzat acea malformație. De aceea este bine să se efectueze aceste teste pentru că nu există un grup țintă la care să ne adresăm. Din păcate, malformațiile apar și la vârsta de 20 de ani, apar și la vârsta de 40 de ani.

Gravidele cu vârsta de peste 35 de ani le încadrăm în grupa de risc crescut din cauza vârstei, dar nu este o regulă, din păcate, că la femeile tinere este exclusă în totalitate apariția malformațiilor. Și dacă în familie nu există niciun fel de problemă din acest punct de vedere sunt situații în care în cursul unei sarcini se depistează o malformație. Deci nu există nicio regulă și de aceea testele trebuie făcute la fiecare gravidă pentru a scădea riscul nașterii unui făt cu malformații.

Pentru pierderile de sarcină care ar fi principalele cauze?

Și aici există, din păcate, o multitudine de factori – factori genetici materni, factori constituționali materni, factori sociali, factori de mediu – care pot să ducă la pierderea unei sarcini. Exact ce spuneam și în cazul malformațiilor, din păcate, multitudinea de cauze care pot să producă acest eveniment nefericit este extrem de largă. Și chiar dacă de multe ori suspicionăm un factor sau altul este imposibil de spus că în proporție de 99% acel factor a fost implicat. Sunt femei care respectă absolut toate indicațiile, au viață normală din toate punctele de vedere, monitorizate, controlate, verificate, și, cu toate acestea, într-o anumită perioadă a sarcinii, începând din primele săptămâni până la ultimele zile înainte de naștere, pot să aibă asemenea evenimente. Adică sarcina să se oprească în evoluție când totul pare absolut normal fiziologic și nici măcar controalele nu reușesc să depisteze vreo problemă, vreo anomalie, un factor care nu funcționează în parametrii fiziologici. Este o surpriză de foarte multe ori și pentru noi. Nu putem să prevedem, din păcate, aceste evenimente, în afară de recomandările pe care le facem.

La modul general, care ar fi recomandările pentru femeile gravide? Presupune sarcina o schimbare majoră a modului de viață?

Recomandările privesc nu neapărat schimbarea modului de viață, pentru că sunt foarte multe femei care au un regim de viață absolut normal din toate punctele de vedere, atât din punct de vedere al profesiei, cât și din punct de vedere al activității sociale, din punct de vedere al regimului alimentar. Sigur că sarcina, prin modificările pe care produce la nivelul organismului, creează niște stări pe care gravida nu le-a avut până în momentul respectiv, dar cu indicații, cu îndrumare, gravidele trebuie să aibă un regim de viață normal, din punct de vedere al exercitării activității profesionale, din punct de vedere al perioadei de odihnă, din punct de vedere al relațiilor sexuale – care sunt permise în timpul sarcinii – din punct de vedere, bineînțeles, al alimentației. De aceea am și spus că recomandăm monitorizarea tensiunii arteriale, cât și – obligatoriu! – a greutății, pentru că există situații în care greutatea scapă de sub control.

Practic, sarcina este un lucru fiziologic, o stare fiziologică a organismului femeii. Ceea ce poate să dăuneze sarcinii sunt excesele de orice fel pe care aceasta poate să le facă în timpul sarcinii. Bineînțeles că nu sunt recomandate sporturile extreme, excesele culinare, eu știu, perioadele lungi de activitate fără repaus și fără odihnă, deplasările lungi. Deci elemente de bun simț, pe care femeia trebuie să le respecte.

Și încă un lucru pe care vreau să-l subliniez este legat de faptul că, din păcate, la noi, în România, există încă un număr foarte mare de femei gravide care pe parcursul întregii perioade de gestație – deci, nouă luni de zile – nu efectuează niciun consult la medicul de familie sau la medicul obstetrician. Automat rezultă că nu au niciun set de analize, investigație, ecografie și așa mai departe. De aceea fiecare femeie gravidă trebuie să conștientizeze că este obligația ei față de nou născutul care urmează să vină pe lume să își ia toate măsurile de siguranță că dă naștere unui copil sănătos.

Complicații care pot apărea în timpul nașterii?

Din păcate, și aici pot să apară o serie de complicații. Complicații atât în ceea ce privește nașterea pe cale naturală cât și în ceea ce privește operația cezariană. Acum a ajuns la modă, în ultimii 10-15 ani, cezariana. Pe de altă parte, pe vremea regimului comunist, Ministerul Sănătății și conducerea Partidului Comunist impuneau un procentaj de 5% operații cezariene. Sigur că este mic numărul, în raport cu numărul foarte mare de nașteri din perioada respectivă, și foarte multe drame s-au produs din această cauză, pentru că medicii erau obligați să respecte acel procent de 5%. Acum nici extrema cealaltă, în care am ajuns la un procentaj de 80-90% de operații cezariene într-o clinică, nu este sub nicio formă de dorit.

Există indicații absolute de operație cezariană și există indicații de operație cezariană în funcție de complicațiile care apar sau în funcție de modificările care apar pe parcursul ultimei perioade de sarcină și în travaliu. Din păcate, nimeni nu poate să prevadă complicațiile care pot să apară, dar de aceea este obligatorie o monitorizare permanentă.

La nașterea pe care naturală într-o unitate spitalicească cu asistență de specialitate sunt extrem de importanți moașa sau medicul obstetrician, care în permanență să observe bunul mers al travaliului, să monitorizeze parametrii din cursul travaliului, atât materni, cât și fetali, astfel încât orice modificare care apare să poată fi corectată din timp sau nașterea să se rezolve de urgență prin operație cezariană. Dacă aceste lucruri sunt îndeplinite riscul de a se produce tragedii este extraordinar de mic.

Pare foarte simplu să discuți despre operația cezariană, dar, din păcate, există situații în care apar complicații redutabile în timpul cezarienei și de multe ori se soldează cu consecințe majore asupra femeii. De aceea, indicația de cezariană trebuie să fie extrem de bine justificată din punct de vedere medical și orice gravidă trebuie înștiințată în momentul în care medicul decide terminarea nașterii prin operație cezariană. Vorbesc atât de cezariană programată – așa cum am menționat, în cazul în care aceasta este absolut indicată –, cât și de situațiile în care modificările și simptomatologia apărută pot să pună în pericol viața mamei sau viața fătului.