1. Ce inovații au fost prezentate la ediția din acest an a Conferinței SMART Pedodontics?

Primul și cel mai important aspect adus în discuție este inovația introdusă de dr. Silvia Chedid din Brazilia. Ea a fost printre primele care a început să vorbească în România despre prevenția malocluziilor încă din stadiul prenatal.

Da, chiar din perioada intrauterină, folosind date obținute prin ecografii avansate, cum ar fi cele 3D și 4D, ne oferă și nouă, stomatologilor pediatri, posibilitatea de a observa anumite poziții ale fătului în burtică, mișcările și obiceiurile acestora în uter. De exemplu, știm că bebelușii își sug degetul încă din burtică și că au preferințe pentru anumite poziții. Astfel, noi, împreună cu medicul ginecolog, putem urmări evoluția și putem observa dacă există anumite predispoziții pentru unele malformații cranio-faciale.

Aici intervine importanța unei echipe transdisciplinare, un concept pe care și eu l-am învățat de-a lungul experienței mele.

Diferența dintre o echipă multidisciplinară și una transdisciplinară este semnificativă. Într-o echipă multidisciplinară, specialiștii lucrează în paralel, fiecare concentrându-se pe domeniul său. Pe de altă parte, într-o echipă transdisciplinară, membrii nu doar colaborează, ci au și cunoștințe din domeniile celorlalți, ceea ce le permite să lucreze eficient împreună. De exemplu, un stomatolog pediatru poate înțelege elemente de ORL, fiziokinetoterapie sau logopedie, astfel încât să ofere recomandări mai bine fundamentate.

Această abordare înseamnă mai mult decât simpla colaborare – înseamnă o integrare reală a cunoștințelor, astfel încât, atunci când trimit un pacient la un medic ORL, de exemplu, pot explica exact ce am observat: de la aspectul amigdalelor până la structura vălului palatin. Este o abordare extrem de benefică pentru pacient și pentru noi, ca medici, pentru că ne putem ajuta între noi. Înseamnă enorm de mult să ai o astfel de echipă în spate.

Silvia Chedid a reușit să adune la master-classul său 45-50 de specialiști, inclusiv ortodonți, care au fost profund impresionați de acest mod de lucru.

Mulți dintre noi, după terminarea facultății, ne concentrăm exclusiv pe sfera orală: alinierea dinților, poziția, culoarea, fără a explora legătura mai profundă cu alte domenii. Această lipsă de integrare subliniază necesitatea unor echipe transdisciplinare, care să abordeze holistic sănătatea pacientului, și sper ca acest concept să fie mai des aplicat și în România.

La facultate, cumva, materiile nu sunt întotdeauna foarte bine structurate pentru a-ți atrage atenția asupra unor aspecte importante, cu care să rămâi pe parcursul carierei tale. În facultate, există multă teorie care nu te ajută neapărat pe termen lung și care nu o poți reține astfel încât să o aplici ulterior.

După 6 ani de facultate, mulți dintre noi ajungem să ne rezumăm strict la partea dentară: „Hai să tratăm cariile, să îndreptăm dinți, să facem implanturi”, dar foarte puțini dintre noi sunt preocupați de dezvoltarea psihosomatică a pacientului – un subiect important despre care vorbea doamna Chedid, referindu-se la psihologia familiei.

Înainte de a trata un copil, trebuie să tratezi familia. Este esențial să înțelegi din ce tip de familie provine copilul, să ai un istoric al familiei, pentru că dacă familia nu este serioasă, dacă nu are resurse financiare sau dacă nu înțelege pe deplin importanța prevenției malformațiilor încă din acest stadiu și că ele se pot agrava, atunci, spunea doamna dr. Chedid, că nu trebuie să intervii forțat, ci ai datoria de a informa familia despre toate opțiunile și riscurile existente, iar ei sunt cei care aleg dacă vor să urmeze acest drum împreună cu tine. Dacă nu vor, nu trebuie să-i forțezi, dar trebuie să te asiguri că ți-ai făcut datoria de a le aduce la cunoștință ce se poate face încă de acum pentru a preveni problemele viitoare.

2. Cum considerați că intervențiile timpurii pot contribui la dezvoltarea corectă a cavității orale la bebeluși?

Există anumite exerciții care se pot face cu bebelușii, care ajută la dezvoltarea armonioasă a cavității orale, astfel încât să încapă ulterior frumos toți dinții pe arcadă. Exercițiile sunt foarte simple, dar esențiale.

În ultima perioadă, se discută tot mai mult despre frenectomie, care presupune tăierea frenului sublingual la bebeluși. Frenul este un pliu de țesut care poate restricționa mișcarea limbii, împiedicând-o să atingă dinții de sus. Se spune că – și aici nu vreau să intru în amănunte pentru că nu îmi doresc polemici – din cauza unui fren scurt bebelușul nu poate prinde eficient mamelonul.

Ei bine, după cum atrăgea atenția doamna Silvia Chedid, frenectomia nu este întotdeauna necesară, ci simplele exerciții îl pot ajuta pe bebeluș să dezvolte o sucțiune eficientă. Aceste exerciții pot «remodela» reflexul de supt, fără a recurge la o intervenție invazivă precum frenectomia.

Pentru a face aceste exerciții corect, uneori este necesar să implicăm un osteopat. De exemplu, o deficiență de la o vertebră cervicală poate afecta reflexul de supt. Un osteopat trebuie să înțeleagă foarte bine aceste lucruri pentru a îi putea explica mamei ce exerciții să facă cu bebelușul.

Chiar eu, după master-classul doamnei Chedid, am observat un caz concret. O mămică s-a prezentat la clinică, cu bebelușul ei de 6-7 luni, iar eu am văzut că nu putea roti capul spre partea stângă din cauza unei scurtări a mușchiului sternocleidomastoidian. Această problemă ar fi putut apărea în perioada intrauterină, atunci când bebelușul a stat mai mult pe o parte, iar unul dintre mușchi nu a fost exersat suficient. Am trimis cazul unui osteopat și, după tratamentele recomandate, bebelușul a început să își miște capul mult mai bine. Acest exemplu m-a făcut să realizez cât de importantă este observarea atentă a dezvoltării bebelușilor și cum intervențiile timpurii pot ajuta la corectarea unor probleme care, altfel, s-ar fi putut agrava. Am fost foarte mulțumită că am avut ocazia să aplic aceste cunoștințe și să ajut un copil.

3. Efectele acestor exerciții se văd apoi pe parcursul vieții copilului?

Clar. Dacă problemele nu sunt corectate la timp, pot duce la complicații mult mai grave și care se întind pe o perioadă mult mai lungă. Unele dintre aceste probleme pot persista pe viață dacă sunt lăsate să progreseze, iar identificarea lor poate fi mult mai dificilă în stadii avansate.

De exemplu, am auzit recent într-un podcast pe cineva care voia să își pună aparat dentar, dar ortodontul i-a cerut să îi vadă tălpile, spunându-i că dacă are platfus și, implici, o postură deficitară, degeaba îi pune aparat dentar. În acest caz, problema nu se va rezolva, iar malpozițiile dentare vor reveni, pentru că este o problemă structurală la nivelul oaselor, nu doar al dinților.

Este important să începem să vedem lucrurile în ansamblu. Medicina începe să capete sens, iar noi, ca medici, trebuie să ne lărgim viziunea. Nu ne putem rezuma doar la a trata anumite afecțiuni izolate; trebuie să avem o viziune generală. Am făcut trei ani de medicină generală, iar această pregătire trebuie extinsă. Trebuie să știm din toate sferele, trebuie să avem noțiuni de medicină generală.

În stomatologie, trebuie să știm să corelăm structura osoasă cu țesuturile moi. Armonia între oase și mușchi este esențială, iar atunci când rezolvăm problemele structurale ale oaselor, dinții se vor așeza corect de la sine. Dacă stabilitatea oaselor este corectă, tratamentele ortodontice sau protetice vor avea succes pe termen lung.

4. Cât de important este ca un medic să privească pacientul per ansamblu?

Este foarte important să privim ansamblul, nu doar fragmentele izolate. Totuși, cred că începem să asistăm la o schimbare, iar sfera cunoștințelor și abordărilor se lărgește considerabil.

Un exemplu recent este conferința Smart Pedodontics, care a fost prima conferință internațională de acest tip organizată în România. Pot spune, fără falsă modestie, că nu am mai întâlnit o astfel de conferință nici măcar în Europa, deși particip constant la evenimente de stomatologie generală sau pediatrică. Această conferință a reușit să coreleze medicina generală cu stomatologia și să ofere o viziune amplă asupra sănătății.

Informațiile prezentate au fost practice și esențiale, oferind participanților posibilitatea de a le aplica imediat în activitatea lor. Noi asta ne-am și dorit – ca medicii să plece cu tehnici noi și soluții inovatoare, pe care să le poată implementa imediat. Am adus și parteneri care oferă materiale revoluționare, unele dintre ele care încă nu sunt disponibile în România. Acum nu mai avem nevoie să tratăm copiii invaziv, nu trebuie să intrăm mereu cu freza. Sunt extrem de rare cazurile în care ajungem la tratamente invazive. Acum există soluții topice pentru mai toate problemele. Sunt lucruri blânde, care îi ajută pe copii.

5. Cum procedați în cazul copiilor extrem de anxioși?

Eu le spun copiilor că am o prietenă, un „doctor de frică”, care se bate cu frica și învinge mereu. Este vorba despre inhalosedare, o metodă extraordinar de blândă, aplicată cu ajutorul unei măscuțe, care pur și simplu relaxează copilul, îl ajută să uite, îl duce într-o lume a poveștilor, iar atunci el devine mult mai cooperant, iar tu ca medic poți lucra chiar și în cazul unor proceduri invazive. Metoda este ideală pentru copii cu anxietăți foarte mari, pe care, după 3-4 încercări în cabinet, nu reușim să îi facem să accepte un tratament complet.

Totuși, încă există reticență din partea părinților în a accepta inhalosedarea, deși aceasta nu este o metodă invazivă, ci minim invazivă, care ajută atât munca noastră, cât și crește confortul copilului.

În general, părinții care au încredere în medic și văd că acesta depune eforturi repetate pentru a lucra cu copilul lor, dezvoltă treptat o relație de încredere. De exemplu, dacă la primele 2-3 ședințe nu reușim să realizăm un tratament complet, ne asigurăm că acele întâlniri nu devin o experiență negativă pentru copil. Povestim, îl acomodăm treptat, astfel încât la următoarea vizită, când se va folosi inhalosedarea, copilul să știe că este în siguranță.

Este foarte important ca părintele să înțeleagă procesul și să fie asigurat că locul în care trimit copilul este sigur, iar echipa medicală este de încredere. După fiecare astfel de tratament, țin să primesc feedback. Întreb mereu cum a fost prima experiență cu inhalosedarea pentru X, iar de fiecare dată răspunsurile sunt pozitive. Părinții îmi spun cel mai adesea că a fost «neașteptat de bine».

6. Care sunt principalele dificultăți întâmpinate în domeniul pedodonției și cum pot fi acestea depășite în contextul sistemului medical din România?

Cea mai mare problemă, bineînțeles, este cea financiară. Până când România nu va avea un buget pentru sănătate care să permită alocarea gratuită a tratamentelor pentru copii, la fel cum se întâmplă în alte țări, nu va fi posibilă depășirea unor probleme.

Pentru a educa medicii, pentru a educa tinerii medici, care ies de pe băncile facultății sau termină rezidențiatul, este nevoie de bani. Ei nu își permit să plătească sute de euro pentru a merge la un congres sau la un curs. Cei care susțin astfel de cursuri vin cu o experiență vastă, dar nu vine nimeni gratis, mai ales că și specialiștii la rândul lor lipsesc de la cabinet, de la catedră, vin de la distanțe mari etc.

În acest context, facultățile, care dispun de bugete considerabile, ar putea aloca resurse pentru a invita lectori internaționali de renume, poate de o dată, de două ori pe an. Profesorii ar putea organiza conferințe sau cursuri speciale, care să inspire studenții și să îi determine să spună: «Vreau să fac asta! Vreau să devin ca acea doamnă sau acel domn!». În realitate, mulți dintre studenți nu înțeleg ce presupune pedodonția atunci când termină facultatea. Chiar și în rândurile colegilor există prejudecăți; pedodonția nu este întotdeauna văzută la adevărata ei valoare. Suntem văzuți drept «medicii care n-au fost capabili să aleagă o altă ramură a stomatologiei». Dar, de fapt, pedodonția este una dintre cele mai dificile ramuri, este mult mai complexă, și dacă ne facem treaba bine, putem educa atât părinții, cât și copiii.

Astfel, rata de extracții, implanturi și proteze dentare la vârste fragede va scădea semnificativ. Vom forma o generație de copii educați, cu părinți care înțeleg importanța controalelor stomatologice regulate. Aceștia vor preveni problemele în dentiția temporară și anomaliile ce pot apărea în dentiția permanentă.

Asta înseamnă educație, înseamnă pedagogie, înseamnă psihologie, înseamnă medicină – noi suntem mai mulți specialiști într-unul singur. Consider că dacă ne facem treaba bine, România va fi mult mai educată și vom avea mult mai mulți oameni sănătoși. Dar pentru asta trebuie să avem grijă de noi între noi în primul rând.

7. Cum preconizați că se va schimba acest domeniu în următorii 5-10 ani?

Foarte multe se vor schimba, la fel cum se schimbă și pacienții. Aceștia devin din ce în ce mai informați. Încep să își dezvolte o înțelegere tot mai largă, accesează internetul, citesc și întreabă. De exemplu, când le spui că este nevoie de obturații de canal, ei deja caută informații și pun întrebări specifice.

Astfel, pacienții vin foarte bine informați, iar noi, ca medici, trebuie să fim mereu la zi și să ne adaptăm la întrebările lor. Este esențial să ținem pasul cu tehnologia și cu tot ceea ce apare nou.

Domeniul stomatologiei pediatrice se dezvoltă rapid: apar clinici noi și tot mai mulți medici. Este necesar să le oferim rezidenților, proaspăt absolvenți, cât mai multe oportunități de training și evenimente de profil în România.

Cu cât sunt organizate mai multe conferințe și cursuri de stomatologie pediatrică sau medicină generală aplicată stomatologiei, cu atât mai bine. Asta înseamnă că avem mai mulți medici informați și bine pregătiți, ceea ce reprezintă un mare avantaj.

Atunci când interacționezi cu pacienții, este necesară inteligența emoțională pentru a media situațiile dificile, fără a judeca sau critica medicii anteriori. Indiferent dacă pacientul vine nemulțumit de alte experiențe, trebuie să avem o atitudine profesională. Este important să nu alimentăm nemulțumirile și grijile pacienților. Pacienții își doresc, în primul rând, ca problemele lor să fie rezolvate cât mai simplu, rapid și bine – preferabil. Este esențial să lucrăm mult la partea psihologică, să discutăm și să explicăm clar. Dacă pacientul capătă încredere și înțelege ceea ce îi spui, jumătate din problemă este rezolvată. Comunicarea eficientă este cheia. Partea de relaționare contează enorm. Trebuie să îi oferi informații esențiale și el să semneze că a înțeles ceea ce i-ai explicat.

În ceea ce privește partea de informare, eu cred că se aseamănă cu o piramidă: facultatea pune bazele, dar tu trebuie să construiești mai departe. Totuși, aceste baze trebuie să fie foarte solide pentru a susține întreaga piramidă. Trebuie să începem de la fundație, să formăm medici și studenți care termină facultatea cu o bază solidă. Ei trebuie să intre într-un cabinet și să știe exact ce au de făcut, să știe pe ce pun mâna și cum să continue să se perfecționeze. Prin cursuri și specializări, devin mai buni. Acest model se aplică peste tot în lume: medicii specialiști se perfecționează pe baza cursurilor. Statul ar trebui să le ofere mai mult sprijin.

8. Pentru părinți ce recomandări aveți în privința educației pe partea de stomatologie?

Recomandările sunt cele făcute internațional și la care noi ținem foarte mult. De exemplu, prima vizită la stomatolog se face la erupția primului dinte sau înainte de împlinirea vârstei de un an. Aceasta este o regulă de bază. Copiii trebuie aduși de la erupția primului dinte nu pentru ca eu să văd neapărat dintele, ci pentru a putea face o analiză mult mai amănunțită a tot ceea ce înseamnă raportul gingiilor, musculaturii, poziția în mușcătură a copilului etc. Sunt anumite aspecte care sunt de interes la acea vârstă și care se pot corecta.

Tot atunci, părinții primesc primele indicații de igienă orală. De atunci începi să știi când să folosești pastă cu fluor, cum trebuie folosită periuța, ce impact are suzeta. Sunt foarte multe lucruri de explicat la vârsta aceea pentru ca părinții să fie în cunoștință de cauză și să știe ce se poate întâmpla ulterior dacă nu se respectă anumite indicații pe partea asta de stomatologie, dar să fie atenți și la ce îi învață pe copii să facă. Noi trebuie să le explicăm ce trebuie să le arate ei copiilor legat de igiena orală, iar părinții trebuie să înțeleagă că recomandările făcute de marile foruri internaționale nu sunt făcute degeaba, ci trebuie respectate.

*

Următoarea ediție a conferinței internaționale de pedodonție va avea loc în perioada 2-5 octombrie 2025, la Timișoara. Aceasta va reuni peste 170 de medici stomatologi, care tratează copii în practica lor.

Ca și în edițiile anterioare, evenimentul va aduce în prim-plan speakeri de renume internațional, apreciați pentru contribuțiile lor remarcabile în domeniul pedodonției.