Există un consens medical, dublat de statistici, care arată că patologia cardiovasculară este principala cauză de mortalitate la nivel mondial. Și România este una din țările unde problemele cardiovasculare sunt pe primul loc în lista lungă a cauzelor de deces. Astfel, propunem o discuție despre hipertensiunea arterială, cu Stela Iurciuc, medic primar medicină internă, specialitatea cardiologie, manager al Spitalului Clinic CF din Timișoara.

Vorbim de o patologie foarte prezentă în rândul populației. Putem face o mică introducere în ceea ce presupune?

Cred că este primul vârf de morbiditate și mortalitate cardiovasculară în România și în țările estice. Boala cardiacă este una – ține doar de inimă. Aici este patologia valvulară, patologia ischemică, patologia pericardului, patologia miocardică acută, în diverse viroze, când facem forme ușoare de miocardită, care se remit ulterior. În schimb, patologia cardiovasculară ține de inimă și de vase. Să nu uităm că inima se contractă. E o pompă care trimite sânge către celule, prin artere. Suferința arterelor adaugă această expresie, „vasculară”. Tot ceea ce este modificat de la inimă către primirea celulei a oxigenului se consideră patologie cardiovasculară.

Cum o dobândim? Din cauza factorilor genetici, a celor de mediu? Unii oameni trăiesc normal, fără a dezvolta astfel de patologii, alții se trezesc cu ele devreme.

Este celebru exemplul celor doi gemeni din Australia. Unul s-a făcut profesor universitar la New York. Fumător, sedentar, cu factori de stres, cu dislipidemie. Celălalt a rămas pescar, pe malul lacului. Ambii au făcut infarct, pentru că aveau o moștenire genetică din familie, dar cel de la New York a făcut la 46 de ani, când a și murit, iar cel de pe malul lacului la 78 de ani. Vorbim de mediu și de agregarea factorilor de risc. Mie îmi place întotdeauna să le spun pacienților: pun un pahar gol și încep să torn, puțin pentru hipertensiune, puțin pentru obezitate, puțin pentru diabet și, la un moment dat, paharul dă pe dinafară. Acesta este evenimentul acut cardiovascular: accident vascular cerebral, infarct miocardic acut sau sindrom coronarian acut etc.

Când ar trebui să ne prezentăm la medic?

Circuitul începe cu medicul de familie, cu acele controale regulate, unde se fac și analize pentru colesterol. De asemenea, dacă pacientul fumează, este sfătuit să se lase pentru că fumatul este un factor major de risc cardiovascular. Uneori, simplul fapt că medicul de familie le spune să se lase de fumat funcționează. Și un om dacă reușești să salvezi astfel este important.

În plus, sunt niște scale de risc, pe care medicii de familie le calculează. Dacă riscul de deces cardiovascular este cuprins între 5% și 10%, atunci începem să intervenim asupra factorilor de risc. Cum anume? Trebuie să îi explicăm pacientului că s-a îmbolnăvit sau se va îmbolnăvi din cauza unor factori de risc. Nu rezolvăm nimic dacă nu îi modificăm. Să nu ne punem speranța doar în medicamente.

Cum se face că, totuși, această patologie este foarte prevalentă?

Încrederea în sistemul sanitar a scăzut, mai ales după Covid-19. Trebuie să avem o populație educată. De aceea vă spun că trebuie să începem cu acea prevenție primordială, care se face în clasele primare. Eu, la vremea mea am făcut-o. Ni se spunea că unghiile trebuie să fie tăiate și curate, să ne spălăm pe mâini, să mâncăm sănătos, să facem sport. În ziua de azi, toată lumea se învoiește de la sport. Nu e bine. Activitatea fizică e foarte importantă. Sunt cazuri în care pacienții vin nu pentru a ne întreba ce trebuie să facă pentru a rămâne sănătoși, ci pentru a ne cere trimiteri la RMN-uri sau alte investigații, pentru că „așa au auzit la televizor”, după care pleacă. Trebuie să le explicăm că protocolul de diagnostic este cu totul altfel.

Din practica dumneavoastră profesională, ce ați observat la pacienții care ajung să fie internați din cauza problemelor cardiovasculare?

Există acest paradox al situațiilor: la camera de gardă, când vin doi pacienți cu infarct, unul are 75 de ani, celălalt 30. Spaima cea mai mare este în privința celui de 30 de ani. Cel tânăr nu a făcut activitate fizică astfel încât să-și dezvolte vase de circulație colaterală, așa cum a făcut-o cel de 75 de ani. Cel din urmă a prins această venerabilă vârstă tocmai pentru, că în tinerețea lui, n-a avut calculator la doi pași, n-a avut fast-food la îndemână și a trebuit să meargă mult, a mâncat mai sănătos și a făcut activitate fizică mai multă.

Putem, totuși, să includem, în programul nostru de zi cu zi aceste practici sănătoase, cu toate că suntem extraordinar de ocupați?

Putem să facem diverse artificii. Eu recomand mai multe lucruri pacienților mei. Întreb unde lucrează, dacă au scări la locul de muncă. Dacă da, ar trebui ca măcar de trei-patru ori pe zi să urce scările respective. „Nu mai luați liftul”, le spun. Sau vă lăsați mașina în parcare, mai departe de locul de muncă, măcar să mergeți câțiva metri. În momentul în care seara când ajungeți acasă începeți să mâncați fără măsură, apoi vă puneți la televizor, cu telecomanda în mână, e cel mai mare factor de risc.

Ați menționat mai devreme pacientul de 30 de ani. A scăzut, cumva, vârsta pacienților care suferă de probleme legate de hipertensiunea arterială?

A scăzut vârsta pentru că și factorii de risc se cumulează mai devreme, din copilărie. Colegii pediatri, care se ocupă de cardiologie, sunt disperați. Au de-a face cu hipertensiune esențială la copii. Totodată, există diabet zaharat de tip II la copii, care este tot un factor de risc. Acel tip de diabet cu burtici mari, cu un colăcel de grăsime în jurul taliei care se tot mărește. Acea grăsime viscerală e dată de Dumnezeu pentru vremurile de restriște. Care mai sunt ele dacă la doi pași găsiți câte un butic să vă cumpărați ceva de mâncare? Pentru omul primitiv care stătea în peșteră și trebuia să alerge mult să mănânce ceva, trebuia să vâneze, să pescuiască era utilă.

Valoarea normală a tensiunii este 120 cu 80 mmHg. Gândiți-vă dumneavoastră la un vas de sânge care are o placă de aterom în interior, unde vine o presiune mare, de 200, în loc de 130. Acea placă de aterom „decolează” și se produce un infarct miocardic. Așa că cei care sunt hipertensivi trebuie să-și controleze această presiune prin medicamente.

Cum se manifestă hipertensiunea? Există vreo diferență între pacienții mai tineri și cei mai în vârstă?

Să știți, atunci când apare simptomatologia, boala este deja într-o fază avansată. Simptomatologia de debut vine cu amețeli, cu senzație de greață, cu dureri de cap la nivelul cefei. Inițial, tensiunea mare apare în cursul efortului sau când ne enervăm. Dar, ușor-ușor, valorile tensionale cresc, organismul se obișnuiește cu ele și, la o simplă consultați te trezești că ai 180 cu 100 și nici nu știai. Pentru vasele inimii, în momentul în care apare durerea anginoasă, aceasta este o urgență medicală care trebuie explorată. Prima durere anginoasă se poate solda imediat cu apariția unui infarct miocardic, mai ales în primele trei luni de la debut.

Durerea anginoasă este o durere pe suprafață toracică mare, care poate iradia în mâna stângă, în ambele membre, în mandibulă. Noi trebuie să greșim prin surplus, decât prin eroare – mai bine greșim făcând electrocardiograme în plus, decât să subestimăm durerea resimțită de fiecare.

O concluzie, la ceea ce înseamnă hipertensiunea arterială și, pe scurt, ce putem să facem în privința ei?

În primul rând, medicația este foarte importantă. Niciodată nu se întrerupe medicația de tensiune arterială. Ea se ia cu apă, dimineața, pe stomacul gol, că să-și facă efectul, pentru că nu irită stomacul. Hipertensiunea este o boală cronică.

Dacă medicul consideră că valorile sunt prea mici sau prea mari, sub tratamentul respectiv, el schimbă medicamentele, frecvența, doza etc. Pe lângă asta, pentru că noi considerăm hipertensiunea nu numai un factor de risc, ci și o boală, sau invers, o boală și un factor de risc, o vom controla mai bine dacă reușim să slăbim. O vom controla mai bine dacă reușim să ne controlăm glicemia, colesterolul, prin activitate fizică, prin renunțarea la fumat.

Există și un stil de viață indicat pentru a-l adopta?

Sigur că da. E foarte clar. Un profesor universitar, la ultimul Congres de Cardiologie din Statele Unite, a fost întâmpinat cu întrebarea ”ce noutăți medicamentoase, ce noutăți ne aduceți?” și el a spus „revenirea la lucruri simple”. Adică să mergem mai puțin cu mașina, să ne odihnim suficient, să ne rezolvăm problemele sufletești, să ne ținem greutatea sub control.