Care sunt cele mai frecvente mituri legate de bolile infecțioase pe care le întâlniți?

Tot mai des auzim informații despre mituri medicale, dar mulți dintre noi nu știm cum să le percepem; unii cred că aceste mituri sunt adevăruri, alții, în schimb, consideră că aceste mituri sunt pentru a induce lumea în eroare. Este important să nu ezitați să vă prezentați la medic pentru o decizie medicală corectă. Mai jos enumăr câteva dintre miturile pe care le întâlnesc:

Mit: Doar persoanele care par a fi bolnave pot transmite o boală infecțioasă.

Adevăr: Multe boli infecțioase pot fi transmise și de persoane asimptomatice, de aceea, măsurile de protecție sunt importante pentru a preveni transmiterea chiar și atunci când persoana infectată nu prezintă simptome vizibile.

 

Mit: Antibioticele tratează orice infecție.

Adevăr: Antibioticele sunt eficiente doar împotriva bacteriilor, nu și împotriva virusurilor, de exemplu, nu pot trata răceala, gripa sau alte infecții care sunt cauzate de virusuri. Folosirea excesivă a antibioticelor contribuie la apariția rezistenței bacteriene.

 

Mit: Vaccinurile sunt periculoase și pot duce la apariția anumitor afecțiuni.

Adevăr: Vaccinurile sunt una dintre cele mai sigure și eficiente metode de prevenire a bolilor infecțioase. Deși pot exista efecte adverse minore, reacțiile grave sunt rare. Vaccinurile au contribuit la eradicarea unor boli precum variola și au redus semnificativ incidența multor altor boli.

 

Mit: Odată ce ai avut o boală, ești imun pentru totdeauna.

Adevăr: Imunitatea poate varia în funcție de boală. În unele cazuri, precum rujeola, imunitatea dobândită este de obicei pe viață, în alte cazuri, cum ar fi gripa, imunitatea scade în timp, iar virusul poate suferi mutații, necesitând vaccinuri anuale.

 

Mit: Pot renunța la tratamentul cu antibiotice dacă mă simt mai bine?

Adevăr: Este un alt mit pe care mulți dintre pacienți îl pun în practică, iar rezultatele sunt prelungirea timpului de vindecare sau înrăutățirea perioadei de convalescență după o anumită afecțiune, datorită faptului că trebuie să treacă o anumită perioadă până când antibioticul prescris de medic să își facă efectul și să acționeze. Regula este să aveți răbdare și să respectați numărul de zile de tratament, dar și intervalul orar la care se administrează antibioticul, fără a depăși doza prescrisă.

Ce provocări întâmpinați în tratarea pacienților cu infecții rezistente la antibiotice?

Tratarea pacienților cu infecții rezistente la antibiotice este o provocare complexă și necesită o abordare coordonată și integrată, implicând atât sistemul de sănătate, cât și comunitatea medicală și pacienții. Investițiile în diagnostic, educația publicului și dezvoltarea de antibiotice noi sunt esențiale pentru combaterea acestei crize globale.

Pacienții cer adesea antibiotice pentru infecții virale, contribuind la utilizarea excesivă și incorectă a acestora. Educarea publicului despre utilizarea corectă a antibioticelor este crucială pentru prevenirea rezistenței, dar este dificil de implementat și necesită timp și efort continuu.

Bacteriile rezistente la antibiotice limitează drastic opțiunile de tratament. În multe cazuri, se recurge la antibiotice de ultimă linie, pacienții cu infecții rezistente sunt expuși unui risc mai mare de complicații și au o mortalitate mai ridicată. Aceasta este o provocare, mai ales în cazul pacienților vulnerabili, cum ar fi cei imunocompromiși sau cei din secțiile de terapie intensivă.

Diagnosticul rapid și precis este esențial pentru a începe un tratament adecvat. Gestionarea acestor infecții implică o echipă complexă de specialiști (medici infecționiști, farmacologi, microbiologi, personal de terapie intensivă), colaborarea și coordonarea eficientă fiind esențiale pentru o îngrijire optimă. Costul tratamentului infecțiilor rezistente este mare, din cauza necesității de medicamente mai scumpe, spitalizări prelungite și măsuri de control al infecțiilor. Supravegherea continuă a rezistenței bacteriene este necesară pentru a identifica tendințele și a dezvolta strategii de control.

Care credeți că va fi impactul pe termen lung al COVID-19 asupra sănătății publice?

Long COVID sau sindromul post-COVID se referă la simptomele și efectele pe termen lung care persistă după infecția inițială. Acestea pot include: oboseală cronică, dificultăți de respirație, dureri de cap, probleme cardiace și pulmonare persistente. Conform studiilor, un procent semnificativ de persoane infectate, chiar și cu forme ușoare de COVID-19, pot dezvolta simptome de long COVID, ceea ce poate afecta calitatea vieții și capacitatea de muncă.

Pandemia COVID-19 a fost asociată cu o creștere semnificativă a cazurilor de anxietate, depresie și stres. Factorii includ izolarea socială, pierderea locurilor de muncă, incertitudinea economică și pierderea celor dragi.

Infecția COVID-19 a fost asociată cu agravarea bolilor cronice, cum ar fi diabetul, bolile cardiovasculare și afecțiunile pulmonare. De asemenea, multe persoane cu boli cronice au întârziat tratamentele cronice din cauza pandemiei, ceea ce a dus la complicații suplimentare și la creșterea mortalității în aceste categorii.

Pe parcursul pandemiei, au existat episoade de supramedicare, incluzând utilizarea excesivă de antibiotice. Acest lucru poate contribui la creșterea rezistenței la antibiotice, o problemă majoră de sănătate publică pe termen lung.

Impactul pe termen lung al infecției COVID-19 asupra sănătății publice este vast și complex, având implicații care se extind asupra multor aspecte ale sănătății fizice, psihice și ale sistemelor de sănătate în general și va necesita o adaptare continuă a strategiilor de sănătate publică, a finanțării și a intervențiilor preventive și terapeutice.

Cum tratați pacienții cu hepatită C și cum ne putem proteja de acest tip de hepatită?

Diagnosticul de hepatită C necesită teste specifice de sânge, pașii principali pentru confirmarea diagnosticului de hepatită C incluzând:

• Testul pentru anticorpii anti-VHC (Virusul Hepatitei C), este primul test efectuat și arată dacă organismul a fost expus la virus. Dacă testul este pozitiv, înseamnă că ai fost expus la VHC, dar nu confirmă prezența activă a virusului.
• Testul ARN-VHC (încărcătura virală), acest test detectează prezența materialului genetic al virusului în sânge; dacă acest test este pozitiv, confirmă că infecția este activă și necesită tratament.
• Teste suplimentare de evaluare a ficatului, testele funcției hepatice (TGO, TGP) și elastografia ficatului (FibroScan) sau biopsia hepatică pot fi necesare pentru a evalua gradul de afectare a ficatului.

Dacă ai fost diagnosticat cu hepatita C, urmarea tratamentului este esențială, nu doar pentru sănătatea proprie, dar și pentru prevenirea răspândirii virusului. Medicul curant trebuie să cunoască particularitățile individuale ale fiecărui pacient în scopul asigurării complianței și aderării la tratament.

Tratamentul hepatitei C se bazează pe utilizarea medicației antivirale administrate pentru o perioadă cuprinsă între 8 și 12 săptămâni, răspunsul viral susținut este definit prin viremia nedetectabilă la terminarea tratamentului, semnificând eliminarea virusului C din organism, existând o foarte mică posibilitate de recădere a infecției.

Pentru a vă proteja împotriva hepatitei C este important să urmați câteva măsuri protecție, cum ar fi:

• Evitarea contactului direct cu sângele infectat; folosirea acelor și seringilor de unică folosință.
• Dacă lucrați în medii unde există risc de contact cu sânge, purtați mănuși de protecție.
• Precauție la accidentele cu obiecte ascuțite, manipulați cu grijă acele și obiectele ascuțite care au intrat în contact cu sângele.
• Atenție în cabinetele de tatuaj și piercing, alegeți doar saloane autorizate, care respectă normele de igienă și folosesc instrumente sterile, asigurați-vă că acele și echipamentele sunt de unică folosință sau complet sterilizate.
• Practicarea sexului protejat – folosiți prezervative, mai ales dacă există mai mulți parteneri sexuali sau dacă dumneavoastră sau partenerul aveți alte infecții cu transmitere sexuală.
• Nu împărți obiecte personale, precum periuțele de dinți, aparatele de ras sau trusele de manichiură, deoarece acestea pot conține urme de sânge infectat.

Dacă ați fost expus unor situații de risc, este indicat să vă testați pentru hepatita C. Depistarea precoce este importantă pentru tratament și prevenirea complicațiilor.

Cum abordați stigma și discriminarea asociate cu HIV în domeniul în care activați?

Abordarea stigmei și discriminării infecției HIV în domeniul medical este esențială pentru a asigura accesul echitabil la servicii de sănătate și pentru a promova respectul și acceptarea.

Este crucial ca medicii, asistentele și alți profesioniști din domeniul sănătății să fie instruiți în privința HIV/SIDA, pentru a înțelege modalitățile de transmitere, prevenție și tratament.

Acest lucru ajută la reducerea prejudecăților și la promovarea unui comportament empatic față de pacienți. Promovarea informațiilor corecte despre HIV prin campanii de conștientizare poate ajuta la combaterea miturilor și stereotipurilor.

Sunt cruciale asigurarea că pacienții cu HIV au acces la tratamentele necesare fără discriminare și menținerea confidențialității. Acest factor din urmă ajută la reducerea stigmei și la încurajarea pacienților să acceseze tratamentul fără teama de expunere.

Suportul psihologic pentru pacienți ajută la reducerea auto-stigmei (sentimentul de rușine sau vinovăție legat de statusul HIV) și la creșterea aderenței la tratament. Persoanele cu HIV au nevoie de o rețea de suport și de consiliere pentru a-și menține motivația și pentru a face față stresului.

Cum credeți că ar trebui să fie integrate educația sexuală și informațile despre boli cu transmitere sexuală în curriculum școlar?

Într-o societate ce se află în continuă schimbare, integrarea educației sexuale și a informațiilor despre bolile cu transmitere sexuală (BTS) în școli devine esențială. Ar trebui să fie realizată într-un mod structurat, adaptat vârstei și să respecte nevoile și sensibilitățile elevilor, familiilor și comunității.

O educație corectă în aceste domenii contribuie la sănătatea și siguranța tinerilor, pregătindu-i să ia decizii informate și responsabile. Însă, pentru ca aceste lecții să fie eficiente și acceptate, ele trebuie structurate cu grijă, ținând cont de particularitățile fiecărei vârste și de contextul cultural al fiecărei comunități.

Multe studii arată că lipsa informațiilor corecte despre sexualitate poate duce la decizii riscante și la probleme grave, cum ar fi sarcinile neplanificate, infecțiile cu BTS și chiar problemele emoționale sau traumele legate de relații nesănătoase.

În România, discuțiile despre sexualitate sunt adesea evitate în familie, iar informațiile primite din surse neoficiale, precum internetul sau prietenii, pot fi incomplete sau chiar greșite.

Profesorii implicați în acest proces trebuie să fie bine instruiți și să aibă acces la materiale educaționale relevante și adecvate vârstei elevilor. Pe lângă profesorii de biologie sau diriginții, școlile ar putea colabora cu specialiști în sănătate, psihologi și medici care să ofere informații detaliate și să răspundă la întrebările adolescenților.

Materialele didactice ar trebui să fie autorizate de Ministerul Educației și de Ministerul Sănătății și să includă informații științifice clare, pentru a combate stereotipurile și miturile legate de sexualitate și BTS.

Pentru ca educația sexuală să fie eficientă, este important ca și părinții să fie implicați și informați.

Ce măsuri de prevenire a contractării bolilor de la animale recomandați oamenilor?

Spălarea mâinilor frecventă cu apă și săpun, mai ales după contactul cu animale, deșeuri animale sau sol contaminat. Și dezinfectarea mâinilor poate fi o măsură suplimentară.

Evitarea contactului direct cu animalele bolnave sau moarte, iar în caz de manipulare, purtarea de mănuși și echipament de protecție.

Curățarea regulată a locurilor unde animalele de companie își petrec timpul pentru a preveni acumularea de bacterii și viruși.

Gătirea corectă a cărnii, ouălor și produselor lactate, pentru a distruge agenții patogeni. Consumul de carne crudă sau insuficient preparată crește riscul de infecție.

Spălarea atentă a fructelor și legumelor, mai ales dacă au fost expuse la animale.

Vaccinarea regulată a animalelor de companie împotriva bolilor comune transmisibile la oameni; deparazitarea periodică a animalelor de companie pentru a reduce riscul de transmitere a paraziților.

Evitarea contactului cu animalele sălbatice și cu fecalele acestora. De exemplu, păstrarea distanței de siguranță și evitarea hrănirii lor.

Purtarea de haine protectoare și utilizarea repelentelor împotriva insectelor atunci când se explorează zone cu risc ridicat (păduri, câmpuri).

Reducerea populației de rozătoare în zonele locuite, deoarece acestea pot transmite diverse boli, cum ar fi leptospiroza.

Adoptarea acestor măsuri preventive este esențială pentru reducerea riscurilor de transmitere a bolilor de la animale la oameni. Educarea constantă a comunității și respectarea igienei de bază pot contribui semnificativ la prevenirea zoonozelor.

Au existat schimbări în abordarea pacienților față de vaccinare în urma pandemiei?

Pandemia de COVID-19 a adus schimbări semnificative în atitudinea și abordarea pacienților față de vaccinare, atât în România, cât și pe plan internațional. Aceste schimbări includ o conștientizare mai mare a importanței vaccinării, dar și o creștere a neîncrederii în vaccinuri pentru unii pacienți.

Mulți oameni au devenit mult mai conștienți de rolul vaccinării în prevenirea bolilor grave, inclusiv a celor cu potențial pandemic. Pandemia a crescut gradul de informare publică despre mecanismele de acțiune ale vaccinurilor și despre procesele de aprobare și monitorizare a acestora.

Pe de altă parte, pandemia a dus și la o creștere a scepticismului față de vaccinuri în anumite segmente ale populației. Factori precum apariția rapidă a vaccinurilor COVID-19 și dezinformarea răspândită au contribuit la reticență.

Cum convingeți persoanele reticente să se vaccineze?

Pentru a convinge persoanele reticente să se vaccineze, este esențial să le abordăm cu înțelegere și să evităm presiunea, fără să le judecăm. Mulți oameni au temeri legitime, cum ar fi efectele secundare, compoziția vaccinului sau chiar informațiile contradictorii. Explicăm beneficiile vaccinului, precum protecția personală, scăderea riscului de transmitere și contribuția la protejarea celor vulnerabili din comunitate.

Respectul pentru opinia lor, chiar dacă este diferită, creează un mediu de încredere, esențial pentru a-i ajuta să-și reevalueze decizia, nu forțăm discuția și lăsăm timp să se gândească la ceea ce am spus. De multe ori oferirea informațiilor corecte este suficientă pentru a le schimba percepția.