Plămânii ne ajută să alergăm, ne ajută să mergem. Plămânul este un epicentru din care oxigenul ajunge în toate organele. Spuneți-ne puțin de ce este atât de important acest organ.

Exact cum ați spus, prin el circulă sângele și este un epicentru. Să nu uităm că plămânul îmbrățișează inima. Într-adevăr, avem câteva organe fără de care viața nu ar fi posibilă. Unul dintre ele este plămânul. Avem doi plămâni, un plămân stâng și unul drept. Trebuie să fim conștienți că prin acele alveole pulmonare, practic acea formațiune distală a plămânului, circulă oxigenul către sânge și trece dioxidul de carbon din țesuturi, pentru a fi eliminat. Putem trăi fără un plămân, dar nu fără amândoi.
Funcția pulmonară o putem măsura cu tot felul de echipamente. Una dintre tehnici, cea mai banală, care nu doare și nu este invazivă, este spirometria. Prin spirometrie noi putem să vedem funcția respiratorie a plămânilor noștri, o funcție care ne ajută să facem efort fizic.

De ce vrem să vedem asta? Pentru că avem acolo câțiva parametri. Unul dintre ei se referă la „volumul expirator maxim pe secundă”, care ne arată cât poate organismul nostru să se implice atunci când face efort. Această valoare trebuie să fie peste 80 %. Când valoarea scade sub acest prag, încep disfuncțiile ventilatorii, adică se întâmplă ceva cu plămânul, nu mai respiră corect. Explorările funcțiilor respiratorii ne arată starea de funcționalitate a plămânilor, cum se implică la efort, cum funcționează în repaus, în timp ce radiografia și CT-ul ne arată ce leziuni avem acolo.

Plămânul este unul dintre primele organe care intră în contact cu agenții patogeni. De ce este atât de sensibil?

Indiferent că avem de a face cu un virus, o bacterie sau fungi, gândiți-vă că tot ce respirăm din mediul înconjurător circulă prin plămâni. Aici nu vorbim nu doar de patogeni respiratorii. Vorbim inclusiv de microparticulele pe care le inhalăm. Sunt tot felul de poluanți prezenți. Gândiți-vă că în interiorul plămânilor avem cili, niște filamente cu celulele imunocompetente care ajută ca virușii, bacteriile, micropoluanții, fungii și tot felul de alte particule care ne dăunează să nu pătrundă în profunzime, în alte organe și sisteme, ci să fie eliminate.

Vă dau un exemplu simplu, de care toți am auzit: tusea fumătorului, tusea tabagică. Ea apare mai ales dimineața, când fumătorul se trezește și expectorează secreții de culoare închisă, cenușii, deci tot ce a inhalat în cursul zilei precedente. Gudroanele acelea sunt eliminate dimineața pentru că, în timpul nopții, acei cili lucrează încontinuu să elimine substanțele dăunătoare care pătrund în plămânii noștri.

Pe de altă parte, trebuie să fim conștienți că avem o microbiotă pulmonară. Orice sistem care se găsește în interiorul nostru are o anumită microbiotă din care fac parte anumiți germeni, bacterii, viruși, cu care noi trăim. Când acest echilibru este perturbat, apar bolile.

De ce sunt aceste infecții respiratorii mai pregnante în anotimpul rece și în cel ploios? Pentru că vorbim de un șoc termic. Organismul nostru nu se poate adapta rapid la diferențe mai mari de 1, 2, 3, 4 grade Celsius, maxim. Și pentru aceste diferențe avem nevoie de două-trei zile pentru a ne adapta. Dar când dimineața avem temperaturi de 2-4 grade Celsius, iar la prânz avem 16-17 grade Celsius sau chiar mai mult, atunci trecem printr-un șoc termic. Acesta produce o decondiționare imună a plămânului și atunci microbiota este foarte vulnerabilă, iar germenii cei mai virulenți proliferează și produc acele infecții respiratorii, cum ar fi pneumonii, viroze, gripe etc. În afară de șocul termic, stresul ne scade enorm imunitatea tuturor sistemelor. Afectează în primul rând sistemul pulmonar și cel cardiovascular. Când plămânul începe să se degradeze, și inima are de suferit.

Mai este un lucru interesant. Când avem anumite disfuncții respiratorii, noi nu conștientizăm că suntem bolnavi. De ce? Pentru că plămânii nu au în interior receptori de durere. Avem tot felul de alți receptori, dar de durere nu avem. Dacă ne înțepăm sau punem mâna pe ceva fierbinte, când simțim senzația de arsură sau înțepătură, o retragem imediat. Dar cum în plămâni nu avem receptori de durere, atunci orice tumoră poate crește liniștită acolo. Când alveolele se distrug, nu primim niciun semnal, decât când vedem că nu mai putem urca trei-patru etaje că trebuie să ne odihnim sau când vedem că începem să obosim prea repede.

Care sunt principalele patologii pe care le întâlniți?

Cel mai des, în această perioadă, întâlnim infecțiile respiratorii, care sunt de natură variată; virale și bacteriene sunt 97-98 % din aceste patologii. Cum începe primăvara și anotimpul de polenizare, încep să vină astmaticii și persoanele alergice, care respiră mai greu. Aici avem și o aderență la tratament mai slabă. Alergicii își iau medicamentele și și-au spray-urile cât timp au nevoie. După aceea, când se simt bine, încep să își ajusteze schema terapeutică în funcție de cum vor, ceea ce nu este în regulă. Tot în această perioadă descoperim și cancere pulmonare, care adesea sunt descoperite întâmplător, după infecții respiratorii, de exemplu. Oamenii vin cu o pneumonie, aceasta se remite, dar rămân acele opacități cu contur neregulat, cu grad înalt de malignitate. Din fericire, patologia de tuberculoză a început să se reducă. Pacienții se tratează prin dispensar de tuberculoză, ceea ce este foarte convenabil și pentru starea de bine a pacienților. Cu aceste patologii ne lovim constant, pot zice.

Trebuie să vorbim și despre cancerul pulmonar, pentru că este unul din principalele cancere care, din păcate, are și o rată mică de supraviețuire. Cum ați și spus, se descoperă tardiv.

Noi, de obicei, când vedem imaginile și facem puncția sau bronhoscopia la pacient, observăm că boala a apărut cu 5-6-7 ani în urmă. Dacă reușim să îl identificăm în primele stadii, stadiul I sau II, prognosticul la 5 ani de supraviețuire este undeva la 85%. Adică, din 100 de pacienți, 85 ating 5 ani după momentul de diagnostic. Dacă îl diagnosticăm în stadiile terminale, III sau IV, prognosticul de 5 ani scade la doar 15%. Este păcat, pentru că avem terapii inovatoare de tratament. Trebuie să știm că majoritatea cazurilor apar din cauza fumatului. Restul sunt date de expuneri la biomasă, la carbon, la fum de cărbune, de lemn, la microparticule cum ar fi azbestul etc.
Când pacienții vin la noi, vin ori pentru că au o tuse seacă, cronică, sau pentru că scuipă sânge ori începe să aibă acel „wheezing”, o respirație dificilă. De obicei, când avem simptome, e prea târziu, pentru că e în stadiile avansate. Să nu uităm de astenie și fatigabilitate care ne pot duce cu gândul și la această patologie.

Cum poate fi combătut fumatul cu ajutorul specialiștilor?

Avem specialiști în consiliere anti-fumat. Putem să dăm sfaturi minimale. Sunt produse cu substituenți de nicotină pe piață care se pot lua. E important, trebuie să reținem că orice formă de fumat este nocivă pentru organismul și plămânii noștri. Orice formă.

A apărut această nouă modă, vapatul, despre care se spune că este mai puțin nociv decât fumatul de tutun. Mai puțin nociv, dar nu deloc nociv. Și în urmă cu 50-60 de ani era la modă să fumezi. Se făceau reclame cu părinții care își aprindeau țigara la masă, tot felul de reclame cu acel călăreț singuratic, care până la urmă a și murit de cancer pulmonar. Date statistice apar de obicei cam la 10-15 ani după ce începe trendul. O să observați în următoarea perioadă de 10-12 ani, dacă nu și mai repede, ce nociv poate să fie și acest fenomen de vaping. Problema este că fenomenul de vapare începe mult mai repede la adolescenți, la vârsta de 12, 13, 14, 15 ani, 16 ani și atunci efectele o să le vedem mult mai repede.

Există și patologii respiratorii care nu țin de agenți patogeni ci de obezitate sau sedentarism?

Da. Țesutul celular subcutanat, în anumite situații secretă citokine pro-inflamatoare și întotdeauna astmul la diabetici sau astmul la obezi este ținut mult mai greu sub control și cu doze de corticoterapie mult mai mari decât la persoanele normale ponderal. Pneumonia la persoanele obeze sau la persoanele diabetice avansează mult mai repede și trebuie antibioterapie dată în doze mai mari și pe timp mai îndelungat decât la persoanele normoponderale. Trebuie să fim conștienți că diabetul și obezitatea fragilizează foarte mult parenchimul pulmonar.

Ce recomandați pentru a ne menține plămânii într-o stare de funcționare cât mai bună?

În primul rând să evităm noxele și poluanții pe cât posibil. În al doilea rând, să nu facem jogging sau cardio la ore de vârf, pe bulevarde aglomerate de mașini. În al treilea rând, când ne culcăm seara, să aerisim camera, să ne culcăm într-un aer curat. Mai putem să cumpărăm acele nebulizatoare, care umidifică camera și care au filtre de sare și să le punem în dormitor. Dimineața te trezești mult mai confortabil și mai tonic, cu încărcătură energetică mult mai bună. De obicei, aceste sfaturi noi le dăm la pacienții cu natură astmatică, dar nu numai. Putem să apelăm la tehnică să ne ajute, dar în definitv ține de noi să nu fumăm, să evităm să stăm lângă fumători, pentru a preîntâmpina fumatul pasiv. La două țigări pe care cineva le fumează lângă noi, noi fumăm automat una. Trebuie să evităm noxele, trebuie să evităm alergenii și, dacă simțim că suntem într-un mediu poluat sau suntem virusați, să purtăm mască și să stăm o zi-două acasă până ne revenim.