Ce opțiuni de tratament au femeile care doresc să aibă copii, dar se confruntă cu anumite afecțiuni ginecologice?

Opțiunile de tratament vizează, în primul rând, identificarea cauzei infertilității și îndepărtarea acesteia, urmată de încercarea de a obține o sarcină pe cale naturală. Sigur că, pe lângă patologia chirurgicală, corectarea factorului masculin joacă un rol esențial. În momentul în care o pacientă nu poate obține o sarcină pe cale naturală, se poate apela la tehnici de reproducere umană asistată, dintre care fertilizarea in vitro este una dintre cele mai cunoscute.

Printre tehnicile utilizate se numără inseminarea intrauterină, în care sperma partenerului, pregătită și selectată cu atenție, este injectată în cavitatea uterină pentru a crește șansele de concepție. De asemenea, există și tehnici mai avansate, precum injectarea intracitoplasmatică a spermatozoidului (ICSI), în care un spermatozoid este introdus direct într-un ovul pentru a crea un embrion. Acest embrion va fi transferat ulterior în cavitatea uterină.

Este important de menționat că, în trecut, la Clinica Bega din Timișoara s-a realizat prima fertilizare in vitro din România, iar pacientul conceput astfel este acum adult. Acest moment istoric reprezintă o realizare deosebită pentru medicina românească.

Una dintre cauzele infertilității poate fi endometrioza. Ne puteți spune mai multe despre această afecțiune?

Endometrioza este o patologie pe care aș putea-o numi parșivă, deoarece se insinuează fără a da inițial simptome evidente. Este bine-cunoscut sindromul durerilor menstruale progresive, care se intensifică pe măsură ce trece timpul. Din păcate, există studii care au arătat că, de la momentul primei prezentări a unei paciente cu simptome specifice de endometrioză și până la diagnosticul efectiv pot trece chiar și șapte ani. Acesta este un aspect important, deoarece, în ciuda simptomelor evidente, diagnosticul este uneori întârziat.

Odată pus diagnosticul de endometrioză, aceasta este asociată cu infertilitatea în aproximativ 35-40% din cazuri, adică aproape 40% dintre pacientele cu infertilitate au și endometrioză. Este un procent semnificativ. Endometrioza poate fi tratată prin intervenții medicamentoase sau chirurgicale. Formele profunde pot afecta nu doar organele genitale, ci și organele învecinate, cum ar fi rectul și vezica urinară.

Endometrioza este o boală cronică, lent progresivă, care afectează femeile pe tot parcursul vieții lor. Aproape toate organele, cu excepția splinei, pot fi afectate de endometrioză, inclusiv plămânii și creierul.

Este o boală care poate fi comparată, deși poate nepotrivit, cu un cancer, deoarece se manifestă, acționează și progresează similar unei forme de neoplazie, adică se extinde și distruge organele pe măsură ce avansează.

De ce durează atât de mult ca o pacientă să primească diagnosticul de endometrioză?

Diagnosticul de endometrioză este uneori greu de pus, iar acest lucru se datorează mai multor factori. În primul rând, este important ca medicul să aibă experiența necesară pentru a identifica această afecțiune. Practic, trebuie să știe cum să caute endometrioza și să recunoască simptomele, cum ar fi durerile menstruale intense care cresc pe măsură ce trec anii. Acest simptom este asociat în aproximativ 90% din cazuri cu endometrioza, ceea ce înseamnă că, dacă o pacientă se plânge de dureri menstruale foarte puternice și progresive, ar trebui să existe o suspiciune de endometrioză.

Un alt factor important este tehnologia folosită pentru diagnostic. Ecografele diferă mult în funcție de calitatea imaginii și performanțele tehnice. Din păcate, în România, ecografele mai performante nu sunt accesibile în toate instituțiile, iar acest lucru poate întârzia diagnosticul. Un ecograf de calitate inferioară nu va putea identifica focarele de endometrioză, iar acest lucru poate întârzia punerea diagnosticului corect.

Așadar, este important ca pacienta să ajungă la un specialist cu experiență, care să cunoască endometrioza și să știe cum să o identifice. De asemenea, dacă medicul suspectează endometrioza, este esențial să colaboreze cu alți colegi, de exemplu, cu un radiolog experimentat. Un protocol imagistic specific pentru endometrioză, care poate include o tomografie computerizată, poate ajuta la identificarea focarelor.

Cum le ajutați pe femei să se adapteze la schimbările fizice și emoționale din perioada menopauzei?

În primul rând, trebuie să înțelegem că menopauza, deși este o etapă fiziologică, marchează începutul îmbătrânirii biologice accelerate a femeii. Această etapă aduce modificări semnificative, nu doar la nivel fizic, ci și la nivel psiho-emoțional.

Din experiența mea cu paciente din acest grup de vârstă, pot confirma că menopauza afectează profund sănătatea mintală. Apar frecvent stări de anxietate, irascibilitate crescută și chiar depresie. Sindromul depresiv este cea mai frecventă manifestare psiho-emoțională în această perioadă. Femeile devin mai retrase social, mai puțin active și adesea întâmpină dificultăți în relațiile de cuplu. Aceste probleme pot duce la o rată crescută a divorțurilor între 50 și 55 de ani.

Dincolo de aspectele mentale, menopauza presupune și o privare hormonală masivă, în special de estrogeni, din cauza încetării funcției ovariene. Acest deficit poate duce la creștere în greutate, atrofie vaginală (uscăciunea vaginală), care afectează dinamica sexuală, și o serie de alte schimbări care contribuie la scăderea calității vieții femeii.

Este esențial ca aceste probleme să fie discutate deschis în timpul consultului ginecologic. Medicii trebuie să abordeze subiecte legate de sănătatea intimă și să ofere soluții, de la tratamente locale la alte intervenții care pot ameliora aceste simptome.

De asemenea, este important să subliniem că menopauza afectează și alte sisteme ale corpului. Femeile care trec prin menopauză au un risc crescut de boli cardiovasculare, osteoporoză și alte afecțiuni. Prin urmare, ele trebuie să se adreseze și altor specialiști, cum ar fi cardiologi, endocrinologi și ortopezi, pentru a preveni complicațiile pe termen lung.

Mesajul pe care vreau să îl transmit este că toate aceste probleme au soluții. Este important ca femeile să știe că nu trebuie să treacă singure prin aceste schimbări și că sprijinul medical și emoțional este esențial pentru a depăși cu succes această etapă a vieții.

Cât de important este să discutați despre sănătatea mintală a pacientei în cadrul consultațiilor ginecologice – mai ales în perioada postnatală?

Aș îndrăzni să definesc perioada postnatală conform normelor medicale și legale, care includ primele 42 de zile după naștere. Este o perioadă critică în care trebuie să fim atenți la ceea ce se numește depresie postpartum.

Această manifestare este cunoscută și sub denumirea de „baby blues” și se caracterizează prin episoade de plâns. Femeia care a născut poate avea o tendință inexplicabilă de a plânge, uneori justificat, alteori nu. Am întâlnit adesea paciente cu acest comportament în timpul vizitelor. În astfel de cazuri, trebuie să discutăm cu ele și să le explicăm că această manifestare este o reacție normală, chiar dacă ele însele nu pot identifica o cauză clară pentru acest plâns.

Diferența principală este lipsa unei cauze concrete. De cele mai multe ori, femeia spune că „nu știe de ce plânge”. Rareori identifică motive precum probleme cu bebelușul, relațiile cu soțul sau alte dificultăți externe. Această stare, alături de anxietate și nervozitate, face parte din procesul de adaptare la noua situație.

În primul rând, este esențial să avem o discuție deschisă cu pacienta. Abordăm problema direct, dar într-un mod delicat. Îi explicăm că ceea ce experimentează este o formă ușoară de depresie, una prin care trec aproximativ 70% dintre femeile care nasc, fie că recunosc, fie că nu. Îi subliniem că această stare este fiziologică, face parte din procesul natural și că, de obicei, trece cu suportul medicilor și al familiei.

Suportul familial este deosebit de important. Soțul, familia extinsă – cu cât aceasta este mai puternică, mai numeroasă și mai echilibrată, cu atât pacienta are mai multe șanse să treacă peste această perioadă cu bine. În același timp, este important să identificăm eventualele probleme familiale, cum ar fi tensiunile în cuplu, divorțul sau existența unei familii monoparentale. Nivelul social al pacientei joacă și el un rol important.

Dacă depresia ușoară nu este gestionată corespunzător, poate evolua spre o formă severă, care vine cu manifestări mult mai serioase. În cazurile extreme, putem ajunge la ceea ce se numește psihoză postpartum, care este foarte rară, afectând aproximativ una din 100.000 de femei. Totuși, este o afecțiune extrem de gravă, cu riscuri de suicid sau pruncucidere.

Există anumite obstacole (culturale, economice, sociale) care împiedică femeile să acceseze îngrijiri ginecologice adecvate? Ce măsuri ar putea fi luate pentru a reduce aceste bariere?

În mediul urban, unde trăim și noi, este posibil ca acest subiect să pară de neimaginat. Totuși, problemele persistă, mai ales în zonele rurale și izolate ale României. Aceste zone sunt extrem de defavorizate din punct de vedere al accesului la servicii medicale, inclusiv consulturi ginecologice. Deși am făcut progrese, există încă multe zone în care pacienții nu au acces nici la informații medicale de bază.

Aș vrea să subliniez că nu vorbim despre o imagine negativă a acestor zone, dar există multe zone rurale unde accesul la îngrijire medicală, inclusiv la consulturi ginecologice, este îngrădit.

Un procent îngrijorător este acela că aproximativ două treimi din populația României nu are acces la servicii medicale de calitate. O soluție în acest sens ar fi caravanele mobile, care au existat și înainte de 1989, deși scopul lor era altul atunci. Astăzi, aceleași caravane mobile sunt utilizate pentru a adresa lipsa accesului la îngrijiri ginecologice.

Aș mai adăuga că un alt obstacol semnificativ este lipsa resurselor umane în zonele rurale. Deși în marile orașe avem medici, în multe zone din țară există un deficit de personal medical, iar soluțiile nu sunt ușor de implementat. Politicile de sănătate publică, în mod evident, nu au fost eficiente până acum. Avem tineri medici talentați, dar nu sunt atrași să lucreze în zonele rurale din cauza lipsei infrastructurii adecvate și a resurselor.

Este esențial să începem o revigorare a infrastructurii și a resurselor umane în aceste zone. În concluzie, accesul limitat la serviciile ginecologice, lipsa personalului medical și infrastructura deficitară rămân principalele provocări. Totuși, există soluții, iar caravanele mobile, alături de o politică publică eficientă, pot face o mare diferență.