Doctorul Musta se întâlnește zi de zi cu boala și totuși, spune că ascunde multe enigme. „Cu cât știm mai multe lucruri, cu atât avem impresia că boala ascunde mai multe enigme”, spune doctorul din prima linie, șef al secției de Boli Infecțioase II, de la Spitalul „Victor Babeș”, care vorbește în acest interviu, care a apărut parțial și în Almanahul Agenda, despre mai multe subiecte din viața sa.

Domnule doctor Musta, sunteți pe frontul Covid de la primul pacient. Cum a fost atunci, în primele zile, când a venit primul caz de SARS-CoV-2 în Spitalul de Boli Infecțioase de la Timișoara? Care a fost reacția dumneavoastră și a medicilor din echipă?

Suntem la un an de la apariția primelor cazuri de infecție SARS-CoV-2 în China. Eu am auzit de amploarea infecției la începutul lunii decembrie, prin informările legate de alertele epidemiologice din lume. Am urmărit cu mult interes ce se întâmplă în China, dar am început să fiu cu adevărat îngrijorat la începutul lunii februarie, odată cu declanșarea epidemiei în Italia. Știam că, dacă numărul de cazuri va crește în Italia, sigur vor ajunge și în Timișoara, datorită relațiilor economice bogate între zona noastră și această țară.

Evenimentele din Italia ne-au determinat să ne organizăm și să nu fim luați prin surprindere. Norocul a făcut că în luna noiembrie, două colege au participat la un curs de biosecuritate în București, la Spitalul „Matei Balș”. Analizând împreună cu acestea ceea ce au învățat, am reorganizat structural și funcțional spitalul nostru în trei zone. Ne-am reorganizat activitatea, am procurat echipamente de calitate pentru a fi protejați și am început să facem exerciții de pregătire a acțiunilor în cazul apariției primelor cazuri. Toate acestea au făcut ca în momentul în care am internat primul caz noi să fim pregătiți.

Prioritatea numărul 1 era să protejez personalul medical împotriva infecției, pentru a avea cine să îngrijească pacienții. Ne-am dat seama că intrăm într-un război, care nu va fi deloc ușor. La început eram cu toții speriați, dar, încetul cu încetul, datorită faptului că nimeni nu s-a îmbolnăvit, am căpătat încredere și am constituit o echipă unită, trăgând cu toții în aceeași direcție. În această perioadă eram avid de cunoaștere. Am participat la foarte multe conferințe internaționale online, analizam studii și citeam cât puteam de mult literatură de specialitate. Era o perioadă cu multe necunoscute, dar și cu multe rezultate contradictorii. Analizam și treceam prin filtrul meu de gândire tot ceea ce citeam. Astfel că, la un moment dat, mi-am permis să adopt o atitudine terapeutică îndrăzneață și care apoi s-a dovedit a fi corectă și eficientă. Acest fapt a permis echipei mele să aibă unele dintre cele mai bune rezultate în lupta cu acest virus. Un articol apărut în acea perioadă, intitulat „Omul care vindecă Covidul”, scris de un foarte bun și apropiat colaborator din presă, în care se prezentau rezultatele noastre bune în lupta cu acest virus, ne-a adus și notorietate. Și trebuie să recunosc că am profitat de notorietate, spitalul nostru, în cel mai scurt timp, a fost parțial renovat. Ne-am dotat cu echipamente medicale de diagnostic și terapie de ultimă generație, ceea ce ne permite la ora actuală să fim un spital de excelență în domeniul îngrijirii pacienților cu infecție Covid-19, putând rivaliza cu orice spital din lumea civilizată. Am îmbunătățit condițiile hoteliere pentru pacienții noștri. Dar toate acestea nu le-am fi putut efectua fără solidaritatea comunității noastre, care, la primul apel făcut, în care ceream sprijin, a reacționat exemplar și ne-a ajutat. Acest lucru însă ne-a și obligat. Întreaga echipă s-a dăruit pentru a salva cât mai multe vieți.

Trăiți cu SARS-CoV-2 de aproape un an. Îl întâlniți zi de zi, stați în fiecare dimineață cu el „la cafea”. După aproape 12 luni de conviețuire și „certuri” intense, ce i-ați transmite Covid-ului?

Nu aș spune că trăim aproape de un an cu virusul SARS-CoV-2, ci mai degrabă că suntem în război de un an cu acest virus parșiv și ucigaș. Încă nu ne cunoaștem foarte bine, permanent avem surprize, iar când am crezut în luna iunie că l-am biruit, a reînviat că pasărea Phoenix și a devenit mai agresiv și puternic. Dar nici noi nu ne lăsăm. Va spun dumneavoastră, ca să transmiteți comunității, printr-un articol la fel de inspirat, că vom învinge. Dar acest lucru nu-l putem face individual, ci numai împreună vom reuși. Și dacă toată lumea va fi convinsă de acest lucru, și dacă toată lumea va deveni responsabilă și va trage în aceeași direcție, virusul nu va avea nicio șansă să învingă. Vă cer doar responsabilitate și solidaritate, pentru a câștiga războiul, cu pierderi cât mai mici.

Ce credeți că a schimbat, sau va schimba, acest virus în mentalitatea și comportamentul oamenilor?

În primul rând, perioada acesta de pandemie va lăsa pentru unii urme adânci în suflet, stres, frustrări, tragedii, dar sigur ne vom schimba pentru a supraviețui. Pe viitor, când vom mai întâlni o astfel de situație, o să fim mai pregătiți. Va trebui să ne schimbăm mentalitatea, să punem accent pe sănătate și pe viață sănătoasă. Această înseamnă să ne controlăm anual starea de sănătate, să punem accent pe prevenție pentru a nu ajunge în situațiile de risc în care foarte mulți dintre noi s-au aflat în această perioadă, să ne hrănim sănătos, să facem mișcare și sport, să evităm stresul, să creștem nivelul individual de igienă, dar și al societății, să milităm pentru diminuarea poluării să încercăm să diminuăm stresul care, după cum știm. influențează negativ imunitatea și este factor de risc pentru foarte multe boli și, din nou, subliniez, să devenim mai responsabili și solidari. Numai așa vom deveni puternici și vom trece mult mai ușor peste provocări la fel de intense, iar viața noastră va întra într-o nouă normalitate.

În afară de spălat pe mâini, mască și reducerea deplasărilor, ce ar trebui să facă oamenii pentru a preveni, atât cât pot, infecția cu Covid-19 și chiar cu virusul gripal de sezon?

În momentul de față, aceste 3 reguli de aur sunt de bază. Dar ele trebuie înțelese și folosite corect, de toată lumea. Însă marea speranță pentru lupta din 2021 îl reprezintă vaccinul, atât cel antigripal cât și cel împotriva virusului Covid-19.

Vaccinarea este cea mai eficientă metodă de prevenție. Dar și aici avem nevoie de solidaritate. Nu toată lumea se poate vaccina. Există și contraindicații, iar persoanele care nu se pot vaccina pot fi protejate de cei ce se vaccinează, dacă procentul celor ce se vaccinează depășește 70%. În plus, pe lângă beneficiul personal de a nu ne îmbolnăvi, având riscul de evoluție severă și chiar mortală, prin vaccinare îi protejăm pe cei apropiați cu factori de risc. Vom putea călători în țări care foarte probabil vor solicita certificatul de vaccinare pentru a pătrunde pe teritoriul lor, și astfel treptat dar sigur vom reajunge la o viață normală. Am convingerea că anul 2021 va aduce victoria noastră în acest război dificil.

Credeți că va exista vreodată un tratament „standard” pentru Covid-19? Adică am Covid, OK, iau medicamentul X cu un pahar de apă și trece?

Da, va exista. Sunt în cercetare și în studii clinice o serie de modalități terapeutice, unele inovatoare, pentru tratamentul acestei infecții. Eficiența lor o vom vedea, dar sunt convins că, în cel mai scurt timp, vom ține virusul și infecția sub control. Repet însă, dacă ne vaccinăm poate nu vom mai avea nevoie de aceste medicamente, și nu va mai trebui să cheltuim atât de mult cu tratamentul infecției Covid-19 ,mai ales pentru formele severe și cele critice de pe secția de terapie intensivă. Țara noastră nu știu cât își mai permite să suporte costurile foarte mari ale terapiei infecției SARS CoV-2. De ce să nu folosim acei bani să ne dezvoltăm ca societate.

Sunteți „la firul ierbii”, „pe front”. Din ce vedeți dumneavoastră, zi de zi, printre pacienți, cât credeți că va mai ține pandemia de SARS-CoV-2? Vom mai trăi mult cu virusul sau va fi pasager printre noi, an de an?

Dacă ne dorim cu adevărat, pandemia nu va mai ține mult. Dar pentru aceasta trebuie cu toții să acționăm în acest sens. Chiar dacă și în viitor ne vom mai întâlni cu acest virus, dacă vom ști și vom dori să ne consolidăm mijloacele de apărare nu ne va mai afecta ca acum. Vom avea infecții sporadice, asemănătoare infecției gripale, care, din când în când ne vor impacta, dar cu pierderi minime de vieți omenești. Vom putea invinge însă pandemia doar împreună.

Ce vedeți în ochii pacienților bolnavi de SARS-CoV-2?

În ochii unora vedem lacrimi, în ai altora teamă, dar vedem în ochii multora o solicitare de ajutor și speranță. Multe priviri ne-au rămas întipărite în minte și totodată. reprezintă un imbold pentru lupta noastră.

Ce vă întreabă cel mai des pacienții infectați cu Covid-19?

Sunt grav? Nu-i așa că mă salvați? Majoritatea pacienților își pun toate speranțele în noi. La ora actuală mă sună pacienți din întreaga țară pentru a le da un sfat. Le răspund tuturor cu același interes, încercând totodată să-i liniștesc și să le dau cele mai bune sfaturi, conform gândirii și experienței mele. Nu este ușor să răspunzi la peste 150 telefoane zilnic, pacienți sau aparținători disperați care își pun toată speranța în tine, dar cuvintele de prețuire și mulțumire reprezintă pentru mine cel mai frumos cadou.

Ce întâmplare v-a marcat în gestionarea cazurilor de SARS-CoV-2 din spital? O situație care v-a rănit sau vindecat sufletul…

Au fost multe astfel de situații în decursul acestui an. Nu pot uita strigătul de disperare și ajutor al unor copii care și-au îmbolnăvit părinții și care au ajuns intubați pe secția de terapie intensivă. Ar fi dat orice să poată întoarce timpul înapoi, ar fi dat orice să fi fost mai înțelepți și să dea crezare specialiștilor. Nu pot uita imaginea descrisă de colega mea care a internat o pacientă în stare foarte gravă, care respira foarte greu și toate locurile de la terapie erau ocupate. Șansa ei a venit în urma decesului unui caz pe terapie. Nu voi putea uita tragediile familiale petrecute în acest spital, dar nici bucuria momentului externării pentru alții.

Toate mulțumirile primite și vorbele de încurajare au constituit sigur cel mai bun remediu pentru vindecarea rănilor sufletești lăsate în această luptă și au constituit totodată energia necesară continuării luptei în orice condiții.

Ați avut cazuri de pacienți care s-au reinfectat cu Covid-19 și au revenit la spital?

Da, din păcate am avut și astfel de cazuri. Este motivul pentru care am căutat să comunic populației că, odată vindecat nu înseamnă neapărat și dobândirea protecției pentru o altă infecție. Până să aflăm mai multe despre imunitatea post infecțioasă trebuie să continuăm să ne protejăm, ca și când nu am fost infectați. Vaccinarea ar fi o soluție pentru că studiile clinice arată că protecția post vaccin este bună și le recomand, chiar și celor care au avut boala, să se vaccineze, pentru că nu fac nimic altceva decât să-și sporească protecția împotriva reinfecției.

Cum este personalul din spital? Vin tot mai multe cazuri, pe zi ce trece. Mai puteți?

Personalul muncește non stop, din greu. Este tot mai obosit și epuizat, dar poate cel mai mult ne afectează atitudinea unora, de a ne denigra, de a ne desconsidera, de a ne ataca.

Față de acum aproape un an, știu medicii mult mai multe despre SARS-CoV-2 sau a rămas aproape la fel de „enigmatică” această boală?

Cu cât știm mai multe lucruri, cu atât avem impresia că boala ascunde mai multe enigme.

Sunteți un lider de opinie în lupta cu Covid-19, vreți, nu vreți. Oamenii vă urmăresc. În ultimul timp au apărut contestatari ai SARS-CoV-2, care „țintesc” și spre dumneavoastră. Ce le-ați transmite acestora?

Eu sunt același om de dinaintea pandemiei, încerc să-mi fac datoria cu conștiinciozitate, corectitudine și credință. Onestitatea cu care am comunicat și modul simplu pe înțelesul fiecăruia au făcut sa fiu ascultat și să devin celebru, nu fac politică și nu am interese ascunse pentru a-mi face imagine. Am încercat să comunic cât mai mult, în dorința sinceră de a ajuta oamenii să cunoască ce este adevărat în acest război mediatic de fakenews-uri, pentru a putea decide în cunoștință de cauză ceea ce este mai bine pentru ei. Am considerat comunitatea partenerul meu în acest război dificil cu virusul, deoarece am convingerea că numai împreună vom învinge. Am încercat să fiu un sprijin pentru toți, spunându-le ce trebuie să facă pentru a nu se îmbolnăvi și pentru a învinge. Poate nu întotdeauna am comunicat cel mai bine, nefiind profesionist în domeniu, dar Dumnezeu mi-e martor că intențiile au fost bune, și îmi pare rău că oameni dezinformați și manipulați m-au atacat, deși nu mă cunosc și nu au nici cea mai mică dovadă că ceea ce spun este real.

Sunteți zi de zi la spital. Și nu de când cu Covid-19. Acum vreo doi ani știu că v-am sunat duminică, pe la 10, și erați în drum spre spital. Unde vă găsiți oaza de liniște și când?

Unde îmi găsesc oaza de liniște? În familie, cu prietenii și făcând sport. Din păcate, în ultimul an, războiul m-a ținut captiv pe front, dar nu mai este mult până să văd din nou soarele care să-mi lumineze viața cu familia mea.

Ce ar trebui să schimbe această pandemie în sistemul de sănătate și în comportamentul oamenilor în ceea ce privește grija pentru sănătatea lor și a celor din jur?

Aproape totul și este un subiect care merită discutat aparte. Educația pentru o viață sănătoasă este esențială, astfel că în situații similare, în viitor, să facem față mult mai bine. Trebuie să ne schimbam stilul de viață. Nu va fi ușor, dar TREBUIE.

Nu v-ați gândit niciodată să intrați în politică? Tatăl dumneavoastră, regretatul .Horia Musta, a fost membru fondator al Partidului Național Liberal în Timiș, la reînființarea sa, în 1990.

Deși mi s-a propus și chiar tata a insistat, a înțeles până la urmă că eu nu pot fi politician. Sunt profesionist și îmi dedic viața meseriei mele, pe care o iubesc.

Domnule Musta, când nu vom mai vorbi de Covid? Când vă voi suna din nou să vă întreb dacă mai aveți cazuri de rujeolă în spital sau pacienți care au fost „mușcați” de căpușe?

Am speranța că acest lucru se va întâmpla cât de curând. Cu înțelepciune, cu solidaritate și încredere în profesioniști vom reveni la viața normală. Atunci vom avea din nou mușcături de căpușe pentru că vom ieși să ne petrecem timpul liber la iarbă verde, și vom avea timp suficient să vorbim și de alte boli. Atunci însă va invit să ne întâlnim și la o bere pentru a va mulțumi, pentru că atât dumneavoastră cât și majoritatea colegilor dumneavoastră din presă ați înțeles să ne fiți parteneri în aprigul război în care am intrat. Tuturor vă urez An Nou Fericit cu sănătate, bucurii și normalitate, urări pe care va rog să le transmiteți și cititorilor dumneavoastră.