– Ce înseamnă să fii city-manager într-un oraş ca Timişoara?
– City-manager înseamnă administrator public al oraşului. Rolul administratorului public, aşa cum e şi titulatura, este de a administra oraşul. Cam toate problemele care apar şi au legătură cu administraţia ţin de latura administratorului public. Este o responsabilitate mare pentru că acest job este instituit pentru prima oară în Primăria Timişoara. Eu personal mă ocup cam de absolut toate problemele care apar în oraş – câini, parcuri, drumuri, şcoli, licee, iluminat, cam tot ce înseamnă lucrurile astea. Încerc să dau o mână de ajutor, cu experienţa mea, să fac în aşa fel încât lucrurile să se mişte mai repede, acesta este şi scopul meu acolo.
– Cum decurge o zi de lucru din viaţa unui city-manager?
– Program de dimineaţa de la ora 8, în fiecare zi, până după-amiaza, în afara zilelor în care avem comisii sau şedinţe operative, întâlniri cu cetăţenii, cu firmele private care vin şi cer sfaturi sau vor să investească în Timişoara, cu colaboratorii din primărie, şefi de servicii, discuţii cu domnul primar legat de ce probleme apar şi bineînţeles rezolvarea lor.
– Cu ce atribuţii aţi fost delegat, concret, ca city-manager?
– Mă ocup de susţinerea şi administrarea proiectelor pe care vrea să le pună în aplicare Primăria Timişoara.
– Care sunt principalele probleme pe care le-aţi identificat în oraş de când sunteţi la primărie?
– Sunt multe. Părerea mea este că Timişoara a stagnat în ultimii ani, şi nu vreau să fac o remarcă urâtă la adresa fostei administraţii, dar probabil din cauza faptului că, fiind staff-ul PNŢCD, la nivel de Bucureşti Timişoara era cumva privită aşa cu ochi restrânşi, n-a avut nici suficientă susţinere financiară pentru proiecte. Eu, când am venit, în 2001, Timişoara arăta foarte frumos. Din păcate, în ultimii 11-12 ani n-a mai crescut aşa cum au crescut alte oraşe, Sibiul, Clujul, alte oraşe care s-au dezvoltat, fie din lipsa fondurilor, fie pentru că oamenii s-au blazat, n-au avut impulsul necesar pentru a duce lucrurile până la bun sfârşit. Avem probleme care ţin de drumuri, trafic – asta înseamnă investiţii în poate un nou pod, subpasaje, şi aş merge pe înfrumuseţarea oraşului. Timişoara este un oraş frumos, un oraş al florilor, un oraş cu cetăţi vechi, astea trei ar fi în opinia mea urgente.
– Ce ar trebui să se schimbe în Primăria Timişoara?
– Mentalitatea funcţionarilor publici din primărie. Părerea mea este că oamenii trebuie să înţeleagă, vorbesc despre cei care lucrează în primărie, că dacă vrei o capitală europeană trebuie să gândeşti european. Asta înseamnă că trebuie să îţi schimbi puţin mentalitatea, să te uiţi puţin înspre vest.
– Apropo de Capitala Culturală Europeană, ce credeţi că ne recomandă, ca oraş, pentru acest titlu?
– În primul rând Timişoara are un fond extraordinar legat de partea de cultură. Avem teatre în limba germană şi în limba maghiară, avem Operă, avem Filarmonică, faţă de alte oraşe, din punctul ăsta de vedere stăm mai bine. La ce stăm mai rău din punctul ăsta de vedere, ca să ne atingem ţinta, de Capitală Culturală Europeană, este lobby-ul care trebuie făcut, şi asta pleacă de la implicare. Eu aş implica toţi cetăţenii Timişoarei, pentru că Timişoara Capitală Culturală Europeană, titlul, este un câştig pentru toată lumea – primărie, instituţii publice, oameni de afaceri, hoteluri, restaurante, investiţii, totul. Nu ştiu, aş pune sigla Timişoara Capitală Culturală Europeană pe fiecare document… Ar trebui să facem un logo, un antet pe foi, să înţeleagă lumea ce înseamnă Timişoara Capitală Culturală Europeană. Cred că ar trebui mult mai mult implicate toate mediile pentru atingerea acestui obiectiv, inclusiv lobby extern.
– Ce putere de decizie aveţi în primărie? Aveţi influenţă asupra primarului sau nu?
– Eu zic că da. În primul rând zilnic mă consult cu primarul, şi nu 5-10 minute, ci pot să spun că am cinci, şase, şapte întâlniri în fiecare zi, pe diferite probleme, pentru că am situaţii în care trebuie să iau decizii urgent şi vreau să-i aflu părerea. Comunicăm verbal, telefonic, pe SMS. Şi în timpul şedinţelor, sau când nu poate fi la cabinet, comunicăm pe SMS. Colaborarea este foarte bună şi îmi pare bine că este receptiv la ideile pe care le propun. În domeniul pe care îl gestionez vin cu idei, le discutăm şi le punem în aplicare.
– Faceţi politică? Sau aţi făcut politică?
– Nu şi nici nu-mi doresc. Am cunoştinţe multe şi suficiente din orice spectru politic, orice partid. Dar, pentru că nu am făcut lucrul ăsta poate că atunci când trebuia, nu mă mai interesează chestia asta acum. De-aia şi postul pe care lucrez este unul administrativ, dar este şi foarte adevărat că fără un sprijin politic, nu al meu personal, nu-ţi poţi duce proiectele la bun sfârşit. Nu ai cum să-ţi treci proiectele şi să rezolvi mare parte din investiţiile pe care vrei să le faci într-un oraş dacă nu eşti susţinut politic. Nu vorbesc de mine personal, ci de proiecte. Eu cred că în actuala conjunctură a formaţiunii USL care este acum, cu primarul nostru care este preşedinte PNL, chiar se pot trece şi se pot rezolva proiecte cu ajutorul Bucureştiului din punctul ăsta de vedere. Dar eu personal nu vreau să mă implic în politică.
– Şi este susţinută Timişoara în momentul de faţă?
– Eu cred că este susţinută. Numărul de parlamentari ai judeţului Timiş este acum foarte mare, personal cred că am discutat cu majoritatea dintre ei şi este şi rolul lor de a transmite tot timpul mesajul <<Domle, Timişoara este lângă voi, Bucureştiul este lângă Timişoara, ca să vă puteţi duce până la capăt proiectele>>. Avem multe proiecte pe fonduri europene care sunt în derulare, altele vin şi vor mai veni, avem şi promisiuni ale ministerelor, chiar dacă nu avem în buget prevederi, că ne băga pe lista lor de proiecte. De exemplu la Ministerul Dezvoltării. Am vrut bazinul olimpic, care nu a fost prins în buget, dar am promisiunea de la Ministerul Dezvoltării de genul următor: faceţi un proiect pe infrastructură, îl suportăm noi, ministerul, şi cu banii ăia, pe care îi prevăzuserăţi pentru proiectul respectiv, puteţi face bazin olimpic. Totul ţine de a manageria lucrul ăsta. Începe sesiunea 2014-2020, putem accesa fonduri europene, bani se găsesc în toată lumea, depinde cum îi găseşti şi cum îi negociezi. Eu sunt convins că şi cei de la Guvern, dacă văd că încep să se mişte lucrurile, vor susţine proiectele Timişoarei.
– Aţi susţinut în vreun fel campania electorală a primarului Nicolae Robu?
– Nu. Ne-am cunoscut după ce dânsul era primar, la o cafenea în Piaţa Unirii.
– Aţi susţinut-o pe cea a domnului Ioan Gârboni?
– A domnului Gârboni da, am susţinut-o. Mi-e prieten şi îmi rămâne prieten în continuare.
– Deci indirect l-aţi susţinut şi pe domnul Robu, că domnul Gârboni l-a susţinut pe domnul Robu în cele din urmă…
– Da, haideţi să spunem indirect.
– Veniţi din mediul privat. Vă ocupaţi în continuare de afaceri? Cum se împacă cele două?
– Din păcate nu mă mai ocup atât de tare de afaceri. Lucrurile sunt deja puse pe roate şi sunt oameni care se ocupă de chestia asta. Eu mă dedic, fiind programul aşa de încărcat la primărie, problemelor de administraţie. Dar din când în când mai stai şi cu ochii pe ce se întâmplă în afacere, că aşa e normal să fie.
– Apropo de asta, mai vin investitorii spre Timişoara? Ce semnale aveţi?
– Da, se investeşte în Timişoara şi chiar sunt nişte investiţii frumoase care vor veni, frumoase din punct de vedere al investiţiei financiare, al locurilor de muncă. Recent am avut o întâlnire cu unul dintre investitori, care vrea să construiască o fabrică mare şi m-a întrebat cum îl conving să investească în Timişoara faţă de Arad. Şi a trebuit să duc muncă de convingere şi a trebuit să îi spunem că are tot sprijinul şi suportul nostru să facă această investiţie în Timişoara şi nu în Arad.
– Şi cum l-aţi convins? De ce Timişoara şi nu Arad?
– Păi în primul rând cred că e foarte important când vorbeşti aceeaşi limbă cu investitorul, când eşti în acelaşi domeniu. Şi atunci, discutând în acelaşi domeniu de business, practic îşi dă seama, în dialogul cu tine, că are un partener cu care poate discuta. În cazul meu partenerul este Primăria Timişoara. Vorbind acelaşi limbaj poţi să îl convingi pe om. Ăsta-i rolul meu cel mai pregnant, să conving oamenii de afaceri şi să aduc investiţii multe şi majore în Timişoara.
– Despre ce fabrică vorbim?
– Deocamdată aş vrea să rămână secret, probabil că pe săptămâna viitoare va lua decizia şi atunci o să vedeţi.
– Deci nu i-aţi convins încă?
– Ba, eu cred că i-am convins, şi aşa va fi, dar vor să anunţe ei începerea investiţiei.
– Pentru că vorbim despre fabrici, avem sau nu o problemă cu poluarea generată de activitatea anumitor unităţi de producţie în Timişoara?
– A venit la un moment dat o firmă, care ne-a prezentat o dronă, un dispozitiv aerian de urmărire, era specializată pe urbanism, pe identificarea clădirilor, dar pe care se putea monta un dispozitiv care să măsoare gradul de poluare al aerului, la 100 de metri, la 200 de metri, al 300 de metri. Mi s-a părut o idee extraordinară. Cu chestia asta, în momentul când ai făcut-o şi ai demarat-o, automat ai analizele şi poţi să le arăţi frumos: uite, la 100 de metri aveţi atât, e poluat, nu e poluat, la 200 e atât şi aşa mai departe. Din punct de vedere al zgomotului stăm bine şi sigur nu se poluează. Există o singură problemă care nu poate fi măsurată, mirosul. Dar eu sper că cu chestia asta făcută poţi să ai o viziune exactă asupra a ceea ce înseamnă poluare în Timişoara. Rămâne să analizăm ce posibilităţi de colaborare avem cu firma respectivă în domeniul acesta şi eu aş trece la treabă. Poate fi un serviciu prestat de firma respectivă, nu trebuie neapărat achiziţionat, dar cu acele drone poţi face multe. Poţi vedea fiecare clădire care s-a făcut fără autorizaţie de construire în Timişoara. Poţi delimita fiecare bucăţică de parcelă de teren şi poţi să-i adaptezi un dispozitiv care să-ţi măsoare şi calitatea aerului. Este o tehnologie nouă, foarte interesantă.
– De ce nu v-aţi implicat până acum în viaţa administrativă a oraşului? De ce acum?
– Consider că acum a sosit momentul. Am considerat că din punct de vedere al afacerilor business-ul era deja pus pe roate şi am avut timpul şi disponibilitatea de a mă implica în chestia asta, în administraţie. Până acum nu am avut contact cu administraţia, acum este prima oară. Dar este un teren în care am translatat practic ce se întâmplă în viaţa unui manager la administraţia oraşului, pentru că de fapt este acelaşi lucru, de a manageria activitatea unui oraş.
Citiți principiile noastre de moderare aici!