„Eu nu uit de unde am plecat”, spune, plin de mândrie, Josef Lutz, preşedintele grupei de şvabi din Sântana. Are în braţe mai multe cărţi pe care le oferă celor prezenţi. Sunt exemplare din ultimul număr al „Scrisorilor de la vatră”, o carte-broşură în care se strâng, anual, „noutăţi, informaţii, relatări şi fotografii” despre şvabii din zona Sântana. Sărbătoarea de la Ulm s-a derulat sub motto-ul „Viitor cu Tradiţie”, a durat două zile şi a marcat anul acesta împlinirea a 300 de ani de la primele plecări ale şvabilor, în jos, pe Dunăre. Evenimentul a început sâmbătă, colorat şi vesel, cu o paradă a dansurilor şi porturilor şvăbeşti din diferite zone, momente desfăşurate în centrul oraşului Ulm. Tineri, copii şi vârstnici s-au oprit, au cântat şi au dansat cu ei, alţii au asitat încântaţi la momente. Anul acesta, la Ulm, au fost prezente grupe şi fanfare din Pfungstadt, Waldkraiburg, Reutlinger, Karlsruhe (cu fanfara Original Banater Echo), Singen şi fanfarele Weinberg Musikanten şi Banater Rosmarein din Timişoara.
„Pentru acest eveniment, oraşul Ulm a făcut eforturi mari, iar noi, pentru prima dată, am adus mai multe formaţii de dansuri şi mai multe fanfare la eveniment”, a precizat Peter-Dietmar Leber, preşedintele Asociaţiei Şvabilor Bănăţeni din Germania. Conduce asociaţia de un an şi cel mai mult îşi doreşte ca şvabii bănăţeni din Germania „să rămână o comunitate vie, astfel încât generaţiile viitoare să se poată interesa de strămoşii lor”. În timp ce, în prima zi, şvabii şi familiile lor venite de peste tot din lume – din Statele Unite, Canada, Australia sau Austria – au avut acces liber la Muzeul Central al Şvabilor Dunăreni, primarul din Ulm, Ivo Gönner, co-organizator şi susţinător financiar al evenimentului, i-a primit pe reprezentanţii şvabilor la Primărie. „ Acest eveniment este considerat centru de greutate în suita de manifestări culturale pe care le avem pe agendă în 2012. Oamenii care s-au îmbarcat aici, în urmă cu 300 de ani, au făcut acest lucru într-o agitaţie, pentru că nu a fost o călătorie de plăcere, ci una de aventură. Ei veneau dintr-o zonă foarte largă, Alsacia, Saarland, Hessen, dar din cauză că s-au îmbarcat aici, termenul de şvabi dunăreni a devenit ulterior o marcă. Ei au plecat plini de speranţă într-o lume care a fost promisă ca liberă, cu multe posibilităţi. Pentru noi, ca oraşul Ulm, a fost o obligaţie, dar şi o onoare să-i luăm sub patronajul nostru, pentru că de aici au început să plece, în 1712, în josul Dunării”, a declarat Ivo Gönner, primarul oraşului Ulm. Înainte ca ziua să se încheie cu un concert de Muzică bisericească din Banat şi cu Balul tinerilor bănăţeni, preotul Peter Zillich (stabilit în Germania din Becicherecul Mic) a ţinut un moment comemorativ la Monumentul Şvabilor Dunăreni.
„Emigrarea şvabilor, o pierdere pentru România”
Partea a doua, cea mai importantă a evenimentului, s-a derulat duminică, când toate grupele s-au întâlnit într-un centru de conferinţe, unde se organizează standuri cu informaţii, se discută şi se pun la cale alte evenimente. Au depănat amintiri şvabii din Freidorf şi cei de la Reşiţa, foşti vecini de la Cenad sau vechi colegi din Lenauheim. O liturghie de Rusalii, la care a luat parte şi Johann Dirschl, vicar general, dieceza Timişoara, o expoziţie a pictorului timişean Ştefan Jäger, spectacole, concerte şi un Club al Copiilor Bănăţeni au completat activităţile şi atmosfera zilei. A doua zi a fost şi momentul la care participă şi iau cuvântul oficialităţi. Între aceştia s-a aflat Brânduşa Predescu, consul general al României la München.
„Dunărea leagă Baden-Würtenberg şi România ca nimic altceva. Cei mai mulţi dintre şvabii bănăţeni şi-au găsit aici noua-veche lor patrie. Emigrarea şvabilor este o imensă pierdere pentru România, ceva ce nu mai poate fi recuperat. Prezenţa noastră aici, la eveniment, a Consulatului General al României la München, înseamnă şi un mesaj pentru şvabii bănăţeni: îi aşteptăm pe toţi înapoi în România, chiar şi sub formă de investitori, aşa cum sunt deja mulţi”, a afirmat consulul general Brânduşa Predescu. „Dunărea leagă azi nu doar Estul cu Vestul, ci şi Trecut, Prezent şi Viitor”, a spus şi Reinhold Gall, ministrul de interne al Landului Baden-Württenberg, invitat la eveniment. „Există 3 oraşe importante în istoria şvabilor bănăţeni: Ulm, de unde a pornit istoria noastră, Timişoara, unde este centrul cultural al bănăţenilor, şi Nürnberg, locul unde au poposit, pentru scurt timp, la întoarcerea în Germania, emigranţii”, a precizat Peter-Dietmar Leber, preşedintele Asociaţiei Şvabilor Bănăţeni din Germania.
Şvabi de… peste 100 de ani
Întâlnirile de la Ulm au loc din 1974 dar, în ultima vreme, numărul celor care sosesc anual scade, iar explicaţia ţine de…timp. „Şvabii bănăţeni din Germania sunt tot mai vârstnici. Mulţi din asociaţie au peste 100 de ani. În asociaţie sunt înscrise 15.000 de persoane, dar în Germania trăiesc aproximativ 250.000 de şvabi. Anul acesta au venit cam 6000 de oameni, şi la aceste întâlniri lipseşte generaţia între 40 şi 60 de ani, pentru că ei sunt cei activi, cu serviciu, şi vin mai greu. Toţi cei care vin aici îşi plătesc drumul, cazarea şi masa”, spune Peter-Dietmar Leber, preşedintele Asociaţiei Şvabilor Bănăţeni din Germania. El însuşi plecat din 1980 din Sânicolau Mare, nu ştie să răspundă la întrebarea „unde vă simţiţi acasă?”. „Am doi băieţi, de 14 şi 17 ani, născuţi în Germania, şi anul trecut i-am dus în România, să vadă şi să înţeleagă ce facem noi, despre ce vorbim. Au remarcat ce e diferit şi au înţeles mai multe despre România”, spune Peter Leber. Şi-a găsit vecinii din Sânicolau schimbaţi şi de nerecunoscut – „pentru că a trecut mult timp şi au îmbătrânit” -, la fel cu ţara – „dacă aş vrea să mă întorc în România, ar fi ca şi cum m-aş duce într-un loc străin, pentru că totul s-a schimbat de când am plecat”, mai spune acesta.
Promisiunea că se vor întâlni peste alţi 2 ani păstrează constantă aşteptarea tuturor. Între ei, Micki Schwartz, un timişorean venit în Germania de 20 de ani, respectă cu scricteţe (şi bucurie) un obicei: la fiecare doi ani, la ora 3, lângă Halle 1, se întâlneşte cu 40-50 de şvabi, foşti colegi de lucru la Electromotor Timişoara. „Ei sunt şvabi reîntorşi aici. Eu de 20 de ani trăiesc aici, locuiesc aici, muncesc aici, sunt integrat aici, dar nu sunt neamţ, ca ei. Toate rudele mele sunt şi acum în Timişoara. Vin la fiecare doi ani la Ulm doar pentru a-mi revedea colegii şi a povesti despre ce a făcut fiecare”, spune Micki Schwartz. Lângă el vine un domn în vârstă şi zâmbeşte. „Sprechen Sie kein Deutsch?” (Nu vorbiţi germana?). Întrebarea face parte din atmosferă, pentru că la întâlnirea de la Ulm, toţi se exprimă în germană, dar înţeleg româneşte la fel de bine. Cel care întreabă are 82 de ani şi de peste 60 de ani a plecat din Dudeştii Noi. „M-am reîntors în Timişoara şi am văzut că satul meu, care era la 14 kilometri de oraş, a ajuns acum mai aproape cu 7 kilometri”, spune acesta. Locuieşte în Austria, la Salzburg, unde coordonează asociaţia şvabilor dunăreni de acolo. El nu mai vorbeşte română, dar la întâlnirile şvabilor mănâncă sarmale.
Aflaţi oriunde între două patrii, şvabii rămân caracterizaţi de hărnicie, punctualitate şi ordine. Valorile vor rămâne în urma lor, indiferent de drumul pe care l-au ales. „Viitorul şvabilor bănăţeni în Germania ţine şi de condiţiile grele în care dorim să reînviem comunitatea: suntem despărţiţi de sute de kilometri distanţă între oraşe, de proiectele în care fiecare şvab e implicat în viaţa de zi cu zi, în Germania. Cu siguranţă, copiii şvabilor bănăţeni de aici se vor integra perfect în Germania, dar sper -şi aceasta este şi dorinţa mea – să înţeleagă, să priceapă originea lor bănăţeană ca o parte a ceea ce au fost cândva părinţii şi bunicii lor”, spune Peter-Dietmar Leber.
Citiți principiile noastre de moderare aici!