Este vorba de proiectul „Asigurarea accesului egal la ocupare şi diversificarea oportunităţilor de angajare pe o piaţă inclusivă a muncii, pentru femeile din domeniul sanitar – ACCES”, regiunea Vest, organizat de Ordinul Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților medicali din România (OAMGMAMR). Acesta a inclus şi două ateliere de lucru, câte unul la Timişoara şi Arad.
În cadrul unuia din atelierele de lucru de la Arad, una din participante a relatat cazul personal, petrecut în urmă cu mai mulți ani la un angajator privat italian, atunci când a rămas însărcinată. Angajatorul i-a cerut să semneze că își dea demisia în mod unilateral, lucru pe care îl mai făcuse anterior cu alte două angajate. Participanta a relatat faptul că a apelat în cele din urmă la Inspectoratul Teritorial de Muncă pentru a sesiza situația și că, în urma demersurilor a avut succes și a reușit să-și păstreze respectivul loc de muncă.
Proiectul se desfășoară pe o perioadă de 18 luni, iar în regiunea Vest are ca scop formarea unui număr de 200 de femei din domeniul sanitar pentru profesiile de babysitter și îngrijitor bătrâni.
Înaintea începerii efective a cursurilor, proiectul prevedea organizarea a unui atelier de lucru cu fiecare grupă, prin care participantele au ocazia să discute despre problematica egalității de șanse.
Sunt femeile egale cu bărbații? La o primă vedere, dacă ne uităm la ce prevede legislația, în România nu mai există diferențieri între cele două sexe, așa cum existau în trecut atunci când femeile erau private de dreptul la vot și aveau drepturi civile restrânse. Femeile și-au câștigat dreptul de a vota, de a munci, de a încheia contracte și de a gestiona bani sau de a fi parte în procesele în instanță. Dincolo de aceste aspecte legale însă, persistă inegalități de gen, atât în familie, unde se așteaptă de la femei să îngrijească copii, bolnavi sau bătrâni și să facă treburile gospodărești, cât și pe piața muncii, unde femeile au salarii mai mici și dețin mai puține funcții de conducere în comparație cu bărbații, conform statisticilor și studiilor în domeniu.
Pe piața muncii, discriminarea de gen se manifestă în special în legătură cu maternitatea și îngrijirea copiilor, cu aspectul fizic și vârsta, precum și cu prejudecăți care conduc la o desconsiderare a capacităților fizice și intelectuale ale femeilor.
În cadrul atelierelor au fost discutate cazuri concrete de discriminare care pot exista la locul de muncă pe criteriul de gen. O situație frecventă despre care participantele aveau cunoștință este cea a presiunilor, directe sau indirecte, pe care unii angajatorii le pun asupra femeilor însărcinate sau care doresc să rămână însărcinate, de a-și da demisia și a-și căuta un alt loc de muncă.
Alte situații de discriminare se referă la demersurile de pensionare. S-au prezentat cazuri concrete despre ce se întâmplă cu acele femei care împlinesc vârsta pensionării și, conform legii, doresc să mai continue în muncă până la vârsta legală de pensionare a bărbaților.
La atelierele de la Timișoara au fost discutate situații opuse: fie despre angajate care ar fi dorit să se pensioneze și nu au fost lăsate, fie angajate care ar fi dorit să mai rămână în câmpul muncii, dar nu au putut odată ce au împlinit vârsta standard de pensionare. În prima situație, s-a relatat despre femei din sistemul sanitar care doreau să se pensioneze dar șefii de secție le-au rugat să amâne acest moment, fie pentru că posturile sunt blocate în sistemul public, iar plecarea unei asistente sau infirmiere înseamnă mai multe sarcini de lucru pentru celelalte, fie pentru că persoana în cauză, în ciuda vârstei, dădea dovadă de eficiență și seriozitate la locul de muncă.
Participantele aveau cunoștință și de cazuri în care, din contră, au existat femei care și-ar fi dorit să continue să muncească, în special din motive de natură economică, însă șefii de secție nu au fost de acord și, direct sau indirect, le-au influențat decizia. Li s-a explicat participantelor faptul că pensionarea lor forțată, atunci când au împlinit vârsta standard, constituie discriminare, conform OUG nr 23/2014, care prevede faptul că “asistenții medicali generaliști, moașele și asistenții medicali se pensionează la vârsta de 65 de ani, indiferent de sex”.
În cadrul atelierelor de lucru s-a vorbit și despre discriminarea femeilor în funcție de aspectul fizic și de vârstă, pornind de la exemplu de anunțuri de angajare prin care se caută numai fete tinere, cu aspect fizic plăcut. Participantele la ateliere aveau cunoștință de cazuri frecvente de acest tip, pe care le consideră atât o discriminare de gen, cât și o desconsiderare a experienței și profesionalismului în defavoarea aspectului fizic, chiar dacă acele posturi sunt de vânzătoare, casiere, secretare sau altele similare.
Citiți principiile noastre de moderare aici!