Conform unui site al Primăriei, pe teritoriul administrativ al municipiului au fost inventariate peste 14.500 de clădiri istorice construite înainte de 1940, dintre care 97 sunt monumente, situri sau ansambluri, iar 938 reprezintă clădiri istorice protejate, majoritatea acestora din urmă aflându-se în cartierele Cetate, Iosefin şi Fabric.
Campania “Salvaţi Casa Mühle” a generat o mobilizare impresionantă, demonstrând că unora dintre timişoreni le pasă, că sunt gata să lupte pentru istoria oraşului lor, pentru tezaurul lui arhitectonic. Peste 1000 de clădiri vechi ale Timişoarei au nevoie de intervenţii de urgenţă, reabilitare, renovare sau restaurare. Evident, resurse pentru o utopică refacere a tuturor imobilelor istorice într-un timp scurt nu există. Cu ce trebuie început? Ce trebuie salvat înainte de orice? Păreri sunt multe şi, adesea, contradictorii.
Primăria Timişoara a lansat un program de reabilitare finanţat de la bugetul local şi a decis să înceapă cu clădirile din Piaţa Victoriei. “Sunt foarte nemulţumit de modul în care arată faţadele clădirilor noastre istorice în majoritatea lor covârşitoare. Cred că putem acorda o atenţie specială clădirilor din Piaţa Victoriei. (…) Prin urmare, în ceea ce mă priveşte, am decis să alocăm fonduri publice, din bugetul local, evident, pentru reabilitarea faţadelor acestor clădiri din Piaţa Victoriei”, a declarat primarul Nicolae Robu.
Care sunt clădirile-monument cărora este obligatoriu şi urgent să le acordăm “primul ajutor”? Ce viziune, decizii, investiţii vor face din Timişoara o adevărată Capitală Culturală a Europei? Pentru a auzi vocea comunităţii, am întrebat specialişti în istorie, arhitectură, artă, restaurare, oameni cu spirit civic, militanţi, lideri de opinie. Gara de Nord, Banca de Scont (clădire Secession, str. Gh.Lazăr 1), Palatul Alexandru Pisica ( str. Preyer nr.2),Casa Mühle, Sinagoga din Cetate sunt primele opţiuni care se regăsesc într-un “top al urgenţelor”. Dintr-un mai cuprinzător S.O.S. lansat de timişoreni, un semnal care, neascultat la timp, ar putea face din Timişoara o Capitală Europeană a ruinelor istorice.
Corneliu Vaida, Lions Club Timişoara, iniţiatorul campaniei „Salvaţi Casa Mühle”
1. Casa Mühle. Sper ca această casă sa fie expropriată şi inclusă în circuitul turistic timisorean ca si casă memorială sau centru cultural.
2. Casa (ruinele) de pe str. Eugeniu de Savoya colţ cu str. Emanuil Ungureanu
3. Gara Timișoara Nord. Este cea mai mare rușine a orașului! Atât exterior, cât şi interior arată deplorabil, iar mirosurile pestilențiale și mizeria generalizată par a fi o caracteristică perenă a edificiului.
4. Casa cu lei. Una dintre cele mai frumoase clădiri din Piaţa Unirii, dar care se deteriorează pe zi ce trece.
Simona Neumann, Director Executiv Asociaţia Timişoara – Capitală Culturală Europeană:
Întrebarea dvs. este foarte sensibilă, întrucât subiectul reabilitării clădirilor şi monumentelor istorice ale oraşului Timişoara este unul major în contextul candidaturii oraşului la titlul de Capitală Europeană a Culturii în 2021. Voi încerca să numesc trei dintre acestea pe care le-aş considera importante în vederea unei intervenţii urgente. Altfel, mi-ar plăcea să fie reabilitate toate clădirile monumente istorice din Timișoara, lucru aproape imposibil într-un timp atât de scurt. Făcând un exerciţiu de imaginaţie despre cum va arăta oraşul în anul 2021 şi gândindu-mă că mulţi turişti vor veni cu trenul în oraşul nostru pentru a participa la evenimentele anului, mi-ar plăcea să văd zona gării restaurată, respectiv câteva bijuterii arhitecturale ale cartierului Iosefin. În acest context, aş aminti Palatul cu Ancoră de pe Bd. Ion Dragalina, construit între anii 1901-1902 şi care a găzduit Căpitănia Portului Timișoara, Hotelul Royal, podul Gării (podul cartierului Iosefin) și, de ce nu, Gara de Nord pentru că înainte de orice clădire istorică aceasta ar trebui urgent restaurată.
Marcel Tolcea, directorul Muzeul de Artă Timişoara:
Înainte de a nominaliza – cum se spunea deunăzi la Oscar – clădirile cu pricina, aș vrea să spun că restaurarea mult așteptată despre care vorbim nu e decât o soluție de avarie. Peste o mie de clădiri istorice din Timișoara, după câte știu eu, ar avea nevoie de intervenții serioase. Dar administrarea de „artrostop” nu e decât o soluție de ultimă instanță. Nimeni nu mai intră, de pildă, prin casele vechi de pe malurile Begăi unde proprietari fără scrupule distrug ultimele mărturii ale unei epoci. Despre clădirile monument-istoric, mă voi referi doar la un singur caz: este o rușine pentru Timișoara felul în care arată ceea ce a rămas din Abator. În ton cu ultimele evenimente de pe piața de carne, mă tem că în locul celor doi taurii de pe stâlpii de la intrare ar trebui puși doi mistreți. De Balc sau de unde o fi!
Dan Leopold Ciobotaru, directorul Muzeului Banatului:
În ultimii ani, o serie de clădiri au început să fie restaurate. Eu aş merge spre imobile care pot căpăta un rol de socializare în urma restaurării. Sunt în general imobile care pot avea funcţiuni culturale, turistice şi astfel pot contribui la accelerarea activităţii de restaurare în oraş.
1.O astfel de clădire este ansamblul de clădiri cunoscute ca şi Primăria Veche, din piaţa Libertăţii. Acestea sunt în fapt trei clădiri, cu două curţi interioare, care au un mare potenţial de utilizare de către comunitate. Acest ansamblu se întinde pe trei străzi şi este déjà proprietate a primăriei.
2.Probabil că printre cele mai frumoase clădiri din oraş este imobilul Secession de pe str. Gh. Lazăr nr. 1, vizavi de Vicariatul sârbesc. Acum este sediul PNL.
3. Sinagoga din Cetate, care este realizată în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, este goală şi poate fi folosită după restaurare cu destinaţii culturale şi turistice.
4.Imobilul cunoscut ca şi Casa Porţii lui Eugeniu de Savoia, care se găseşte pe str. Eugeniu de Savoia nr. 24, are deasupra intrării un relief cu înfăţişarea porţii turceşti prin care prinţul Eugeniu de Savoia ar fi intrat în oraş. Deşi e mai mult o mitologie, căci există hărţi austriece precise cu cetatea turcească, totuşi în perioada comunistă, orice grup de turişti se oprea aici. Restaurată, această clădire ar putea fi un han al oraşului. Acum arată jalnic.
5.Monumentul Victoria, realizat după revoluţia de la 1848 şi care acum se află în Cimitirul din Lipovei.
Ion Oprescu, restaurator:
1. Banca de scont, str. Gh.Lazar nr.1, 1906-1908: una din cele mai frumoase cladiri Secession din Timisoara, plăcile decorative din ceramica sunt fabricate la una dintre cele mai faimoase fabrici din Ungaria (Zsolnay).
2. Casa cu păuni din Piaţa Plevnei nr.4, clădire Secession emblematică pentru oraş, arhitect Martin Gemeinhart.
3. Palatul Casei de Economii din Iosefin, 1898, bd.Regele Carol I colţ cu Dragalina: este o clădire eclectică, dar are un frumos decor specific clădirilor bancare (stupul), are două fronturi stradale desfăşurate pe două strazi intens circulate, una spre zona Gării de Nord şi cealaltă spre zona Pieţii Iosefin.
Kopeczny Zsuzsanna, arheolog medievist, Muzeul Banatului:
1. Castelul Huniade, sediul Muzeului Banatului. Clădirea dispune de un istoric bogat, chiar dacă mărturiile evenimentelor de demult se păstrează în cea mai mare parte în subteranul construcţiei, sub forma unor vestigii arheologice care ne-au uluit în ultimii ani. Tocmai de aceea dorim cu nerăbdare să vedem această clădire restaurată, cu tot cu fazele constructive mai vechi care reprezintă castelul medieval al Timişoarei din secolele XIV-XVI.
2. Fosta Bancă de Scont, 1752. Este singura clădire de stil pur secesionistă din Timişoara, însă din nefericire multe elemente originale ale clădirii, precum faimoasele plăci ceramice Zsolnay şi feroneriile au început să dispară.
3. Palatul Alexandru Pisica. În cartierul Iosefin se găsesc nişte bijuterii arhitecturale deosebite, dar într-o stare deosebit de avansată de degradare. Clădirile se pierd în coloritul mult prea strident de la parterul acestora, amenajate într-un stil nepotrivit pentru un cartier istoric. Ar trebui impuse nişte reguli stricte proprietarilor de magazine care îşi doresc să folosească aceste spaţii nu doar în centrul istoric al oraşului, ci şi în cartiere.
Petru Ilieşu, scriitor, preşedintele Fundaţiei Timişoara 89, autorul a cinci cărţi despre Timişoara:
1. Palatul Alexandru Pisica – (Str. Preyer 2) şi palatul din aripa sa dreapta – cu care se încheie perspectiva pieţei Josefin – Palatul Alberth Schott (Bd. Iuliu Maniu 47) , palate construite in 1911.
2. Fostul Hotel Splendid construit după planurile arhitectului Martin Gemeinhardt, care a fost şi proprietarul clădirii (Bd. General Dragalina 29), construit şi el în 1911, importanta construcţie monumentală care alcătuieşte, cu celelalte edificii din preajma sa, un fel de „bun venit” la intrarea dinspre gară în oraş.
3. Palatul Marschall – architect Martin Gemeinhardt – din Splaiul T. Vladimirescu 12, edificiu care trebuie neaparat renovat pentru ca el dă echilibru perspectivei dinspre pod asupra deschiderii spre cartierul Josefin.
Daniel Vighi, scriitor, preşedintele Asociaţiei Ariergarda:
Nu consider o urgenţă mare mai ales la clădirile monument care pot avea finanţări de la mediul privat prin vânzări şi prin amenzi pentru restaurare dacă Primaria va avea curajul si determinarea sa le instituie ferm. Urgenţa-urgenţelor este a marilor monumente de for public istorice de mare valoare artistică, istorică, cu valenţe menite să impulsioneze turismul şi să redea oraşului istoria lui pierdută. Aşadar nominalizez Coloana fidelităţii de mare valoare artistică din cimitirul de pe Calea Lipovei, apoi statuia sfântului Nepomuk, cea mai veche din Banat, din secolul al XVIII-lea. Adăugaţi aici cele două turnuri de apă, unul de lângă Fabrica de ţigarete, celalălt din Piaţa Badea Cârţan.
Emil Konya, economist, specialist în istoria Timişoarei:
1. Sinagoga din Cetate, construită între anii 1863-1865, după proiectul realizat de arhitectul vienez Ignatz Schuhmann. Edificiul a fost realizat în stil eclectic, cu trăsături ale stilului maur, ce evoca comunitatea evreilor spanioli din Timişoara, de rit neolog. A fost inaugurată în septembrie 1865, apoi în 1874 odată cu vizita imparatului Franz Joseph I al imperiului Austro-Ungar.
2. Gara de Nord. Prima clădire a fost construită între anii 1897-1899 purtând numele de Josefstadter Bannhof sau Jozsefvaros Indohaz. În 1970 i-a fost schimbată arhitectura. Este de dorit revenirea la arhitectura sa iniţială.
3. Casa Mühle, pe str. M.Viteazul nr. 3, Elisabetin. Wilhelm Mühle, educat la școli cehești și germane, se stabilește la Timișoara în 1876 când începe şi istoria acestei case. Mulțumită lui, Timișoara e și „Oraș al florilor/rozelor”. Acest renume s-a construit de-a lungul a trei generaţii de oameni pasionaţi: Franz/Francisc Niemetz, Wilhelm Mühle şi fiul sau Árpád Mühle. Această familie a donat terenul pe care se găseşte astăzi edificiul bisericii catolice din Piaţa Bălcescu/Lahovary, terenul pe care se găsesc azi edificiile Universităţii de Vest şi Politehnicii, a sprijinit şcoala de orbi din Timişoara. Familia Mühle a creat 13 sortimente de soiuri noi de trandafiri, unul dintre ele, “Madame Josephine Mühle”, galben/auriu cu pete albe, fiind premiat cu aur la expoziţiile internaţionale.
Arhitect Mihai- Corneliu Donici:
Stabilirea unor priorităţi corecte în renovarea clădirilor -monument poate fi începutul transformării Timişoarei într-o adevărată Capitală Culturală Europeană printr-un program amplu şi unitar, care va trebui să se regăsească şi în elaborarea noului Plan Urbanistic General.
1.Cetatea Timişoarei- reabilitare faţade şi pietonizare. A trecut un sfert de secol de la Revoluţia timişoreană şi Cetatea nu a devenit o zonă pietonală. Procesul a început rău, cu o stradă asfaltată pe care s-au “aruncat” câteva bănci şi jardiniere impersonale. Sunt necesare dalaje preţioase, complexe personalizate de bănci, jardiniere, corpuri de iluminat şi, mai ales, lucrări de artă urbană.
2. Bega- promenadă şi transport. S-a discutat mult, dar fără efect. Malurile Begăi trebuie să permită o promenadă plăcută pe tot parcursul Timişoarei. Alei dalate, sălcii, mobilier urban, plaje estivale şi iluminat artistic trebuie să însoţească vaporaşe de agrement şi transport urban ca la Veneţia.
3. Nodurile de transport. Gara de Nord poate deveni staţie -terminus, făcând loc unei autogări în estul el. Staţii de transport în comun pe Bega, un aeroport extins cu o nouă sală de aşteptare care să unească corpurile dezvoltate în timp sunt investiţii obligatorii pentru o Capitală Culturală Europeană, care până la obţinerea titlului poate să-şi îndepărteze uşor şi rapid kitsch-urile care au năpădit-o.
Redacţiile www.tion.ro şi Agenda vă invită să completaţi această listă cu propriile dumneavoastră urgenţe privind clădirile-monument, urmând ca unele dintre propunerile cititorilor să fie prezentate, cu date istorice, stare existentă şi şanse de salvare, în articole ulterioare.
Citiți principiile noastre de moderare aici!