În acest context complex, cu scopul de a ne pregăti mai bine pentru ce va urma, l-am rugat pe avocatul timișorean Alexandru Mușătoiu să ne răspundă la câteva întrebări:

Domnule avocat, când le recomandați oamenilor să apeleze la un avocat?

De obicei, apelezi la avocat când dorești să preîntâmpini o problemă sau să o rezolvi imediat după ce a apărut. În practică, a doua situație este cea mai răspândită. Subliniez cuvântul „imediat” deoarece după ce a intervenit problema, timpul lucrează de obicei în defavoarea ta. Spre exemplu, în materia executărilor silite, unde avem un termen de 15 zile pentru a formula contestație, se întâmplă deseori ca oamenii să ajungă prea târziu la avocat. Mai mult, ajung după ce încearcă să își rezolve problema singuri, prin încheierea unor acorduri, eșalonări și așa mai departe. Este o abordare greșită deoarece limitează drastic plaja de acțiune a avocatului, uneori punându-l chiar în imposibilitatea de a te ajuta. Această abordare greșită nu e întâlnită doar în domeniul executărilor silite, ci și în probleme de dreptul muncii, imobiliare, drept fiscal și altele.

Credeți că la baza acestei abordări greșite stă o lipsă de educație juridică?

Fără îndoială. Însă nu doar atât, e o combinație ciudată între o lipsă de educație juridică și impresia că totuși, cu ajutorul tehnologiei, în mod surprinzător, ai capacitatea de a-ți rezolva singur problema. Câteva texte citite pe Google te-au transformat într-un expert în timp record. Iar când descoperi că lucrurile nu îți ies cum sperai, poate fi târziu pentru a apela la un profesionist.

Poate că de multe ori oamenii consideră că nu își permit un avocat și acesta poate fi motivul pentru care încearcă să își rezolve singuri problemele. Ce le recomandați celor care chiar nu își permit să angajeze un avocat?

Situațiile reale în care oamenii nu-și permit să angajeze un avocat sunt mult mai rare decât se crede. Dacă există o situație reală de acest tip, cu îndeplinirea anumitor condiții, respectivii oameni pot beneficia de asistență juridică gratuită. Le recomand să verifice la Baroul Timiș dacă se califică și dacă îndeplinesc condițiile.

După angajarea avocatului urmează procesul care, nu de puține ori, poate dura ani de zile. De ce se întinde pe o perioadă atât de lungă?

Timpul de soluționare diferă în funcție de mai mulți factori, începând de la complexitatea cazului și multitudinea probelor administrate până la intervenția unor proceduri care pot determina suspendarea temporară a procesului, cum sunt excepțiile de nelegalitate sau de neconstituționalitate. La această gestiune a fondului litigiului, se adaugă diverse disfuncționalități din sistemul judiciar pe care noi, avocații, le-am subliniat în repetate rânduri și chiar am protestat în luna octombrie pentru a atrage atenția asupra lor. Se dau termene de judecată mult prea lungi, etapa scrisă de la începutul procesului durează uneori exagerat de mult și așa mai departe. Ocazional mai intervine un protest al magistraților, cum am avut în vara acestui an, sau al grefierilor, cum avem chiar zilele acestea. Iar cel care suferă în final e, inevitabil, justițiabilul, omul care are procesul.

Dar sunt și procese care durează mai puțin sau majoritatea durează ani de zile?

Cu siguranță există multe procese care sunt soluționate cu celeritate și într-un termen rezonabil, să zicem câteva luni. Din nou, contează și gradul de încărcare al instanțelor, materia litigiului și complexitatea sa, abordarea adversarului și altele. Dar da, multe litigii se desfășoară încă în termene rezonabile, nu trebuie să-și creeze lumea impresia că orice proces durează ani de zile.

Credeți că toate aceste proteste pot duce la un colaps al sistemului judiciar?

E greu de răspuns. Colaps e un cuvânt iremediabil. Ce s-a întâmplat anul acesta, de la normarea muncii judecătorului la toate protestele, pot fi interpretate ca semne ale unui viitor colaps sau doar ca probleme izolate și rezolvabile. E prematur să mă pronunț într-o direcție însă vreau să cred că sunt doar câteva probleme trecătoare deoarece alternativa înseamnă prăbușirea statului de drept. Pe de altă parte, problemele evidențiate de colegii din sistemul judiciar nu sunt chiar atât de greu de înțeles, iar noi, ca avocați, nu putem să nu fim empatici și măcar parțial solidari. Zic parțial pentru că noi suntem mereu categoria prinsă la mijloc, între client și ceilalți actori ai sistemului judiciar.

Și totuși auzim deseori vorbindu-se despre problemele din justiție, pensiile speciale ale magistraților și altele. Credeți că avem o justiție de mâna a doua?

Pensiile de serviciu ale magistraților au fost mereu un fals subiect, o momeală electorală. Dacă oamenii ar reflecta puțin la modul în care se formează o justiție puternică și independentă, sunt convins că ar dispărea rapid acest subiect. Pe de altă parte, hai să gândim în logică electorală: avem câteva mii de magistrați, iar partidele au nevoie de sute de mii de voturi pentru a ocupa poziții bune. Se sacrifică o categorie mai puțin numeroasă pentru a obține voturile uneia mai numeroase. Doar că, în acest proces, se mutilează un pilon esențial pentru o societate democratică. Nu din cauza pensiilor magistraților are țara noastră probleme și nu din cauza catedralelor nu avem spitale. E doar demagogie și populism. Cât despre faptul că am avea o justiție de mâna a doua, mi se pare o afirmație simplistă. Justiția are metehnele ei, fără îndoială. Însă e doar o parte, o rotiță din mecanismul mai mare al societății. Dacă ansamblul funcționează deficitar, e limpede că partea va prelua caracteristica întregului, funcționând tot deficitar. Așadar, nu aș pune etichete. Pe măsură ce societatea evoluează, e loc de îmbunătățire în toate domeniile. Și dacă am porni fiecare cu îmbunătățirea de la propria ogradă și nu de la ograda vecinului, societatea ar arăta altfel.

Ați observat anul acesta o creștere a numărului de procese în anumite domenii de drept?

Categoric, există domenii în care creșterea a fost vizibilă. Domeniul imobiliar este unul dintre ele, unde avem tot soiul de spețe, de la nerespectarea termenelor de livrare la vicii ascunse ale construcției, plata comisioanelor agenților imobiliari, probleme cu chiriași, probleme cu PUZ-urile și altele. Dreptul muncii ar fi un alt domeniu în care s-au întețit litigiile, de la hărțuire morală la locul de muncă la concedieri abuzive, cercetări disciplinare și așa mai departe. Apoi sunt domeniile în care poate nu a existat neapărat o creștere atât de vizibilă, dar care aveau de dinainte un nivel ridicat, iar acest nivel s-a păstrat, cum sunt divorțurile, problemele comerciale și fiscale sau executările silite.

Credeți că se va păstra trendul ascendent și în 2024?

Da. Toate cele menționate își vor păstra trendul ascendent și li se vor adăuga domenii noi. Spre exemplu, în materia insolvenței cred că va exista o creștere. Problemele fiscale vor crește ca urmare a așa-zisei reforme fiscale. Corelativ, problemele de dreptul muncii vor crește, atât în companii multinaționale cât și în instituții publice. La rândul lor, problemele legate de muncă determină deseori probleme în mediul familial, deci probabil vom vedea o creștere a spețelor de divorț și dreptul familiei. Și nu în ultimul rând, fiind an electoral, spețele de contencios administrativ e probabil să crească și să se păstreze la un nivel ridicat și după alegeri, când noile echipe vor încerca să își impună noii oameni.

Deci vom asista la o creștere cam pe toate palierele?

Cam așa. Tumultul din societate se traduce, mai întotdeauna, printr-o creștere a problemelor juridice și a litigiilor. Mă aștept, ca și o consecință a ce ziceam mai devreme, inclusiv la o creștere substanțială a cauzelor penale.

De ce ați spus „așa-zisa” reformă fiscală?

Pentru că nu are nicio legătură cu o reformă fiscală. Termenul potrivit ar fi cârpeală fiscală. În loc să îmbunătățească colectarea fiscală, în loc să implementeze măsuri reale de combatere a evaziunii fiscale și să încurajeze ieșirea la suprafață a economiei subterane, această cârpeală nu face decât să pedepsească contribuabilii, care oricum erau corecți și își plăteau dările. E mai degrabă o aberație fiscală.

Deci nu vă așteptați la rezultate pozitive asupra economiei sau a mediului privat?

Dimpotrivă, mediul privat este cel mai chinuit. Mă aștept la o creștere a litigiilor pe acest segment fiscal, o încetinire a creșterii economice și o descurajare a investițiilor, poate chiar o migrare a anumitor companii spre o jurisdicție fiscală mai favorabilă și predictibilă. Oricâtă adaptabilitate și creativitate ar exista în mediul privat, statul le pune la grea încercare prin întreținerea unui mediu fiscal ostil și lipsit de predictibilitate. Ca să zic așa, cineva ar trebui să reformeze această reformă fiscală.

Și totuși există mari companii care declarau anual pierderi. Nici în cazul lor nu se impunea o măsură fiscală?

Bună întrebare. Acesta e cu totul alt subiect. Companii care încasează multe milioane de euro ajungeau să se declare pe pierdere printr-un procedeu numit pretențios optimizare fiscală. Ba da, aici trebuie găsită o soluție dar mă îndoiesc că ea a fost găsită prin pachetul de măsuri despre care vorbim. Ea a fost doar simulată deocamdată. Acel impozit minim va fi transferat de companii lejer și rapid în cârca consumatorului final. În fine, fiind an electoral, e posibil să nu simțim chiar pe deplin efectele negative în 2024, dar cu siguranță le vom simți după.

Să abordăm atunci un alt subiect de actualitate. Vreau să vă întreb dacă vă temeți că avocații vor putea fi înlocuiți la un moment dat de Inteligența Artificială?

Nu mă tem. Avocatura este complexă și îmbină știința dreptului cu arta retoricii. Chiar dacă anumite părți din activitatea avocațială ar putea fi ciuntite de către Inteligența Artificială, cum ar fi o parte din consultanță spre exemplu, avocatura în ansamblul ei nu se va putea face în lipsa avocaților. Este, prin excelență, o muncă a omului cu oamenii. Strategiile complexe, gândirea laterală, empatia, evaluarea circumstanțelor unui caz sau simțul dreptății nu cred că vor putea fi înlocuite de un lucru neînsuflețit, oricât de performant ar fi. Poate doar într-un scenariu extrem în care înlocuim întregul sistem, caz în care nu mai poate fi vorba despre un sistem de justiție, ci doar despre unul de păstrare a unei ordini totalitare. Într-un asemenea scenariu, cuvinte precum libertate, drepturi, onoare, demnitate ar fi golite de orice conținut, de aceea nu îl văd probabil. Mai degrabă văd Inteligența Artificială, cel puțin în stadiul actual, ca pe o unealtă care poate ușura munca avocaților. În orice caz, cred că față de tehnologia în sine e irațional să avem o teamă, ci mai degrabă să ne temem pentru modul în care ea ar putea fi folosită de minți înguste ajunse, accidental, în poziții de putere.

Ce mesaj ați dori să transmiteți, în încheiere, cititorilor noștri?

Vom trăi vremuri interesante, în care multe aparențe vor fi înșelătoare. Să chibzuim prudent, să nu luăm decizii pripite și să acționăm cu înțelepciune. Dar în special să fim mai înțelegători și mai buni unii cu ceilalți, tot timpul, nu doar de sărbători. Asta e, până la urmă, ceea ce ne face oameni. Și, bineînțeles, doresc să transmit tuturor sărbători fericite alături de cei dragi, cu multă sănătate și liniște sufletească!