Ultimul grof din satul aflat la nici 30 de kilometri de Timișoara construise, la sfârșit de secol XIX, un palat impresionant cu 42 de încăperi, alături de care se afla un splendid mausoleu. Așa cum dorise Gyula Csavossy, acesta este o replică a bazilicii din Esztergom (Ungaria). După trecerea în neființă a baronului, în 1911, și emigrarea în Canada a fiilor săi (1925), moștenirea îi este fărâmițată, pe rând, prin măsuri administrative și barbarisme. Primul primar al localității, numit în 1945, profanează mormintele familiei nobiliare, iar în timp toate obiectele cu o cât de mică valoare sunt furate. În prezent, din palat nu mai există nici măcar o cărămidă, iar nepăsarea dă lovitura de grație mausoleului.
„Pe timpul Războiului, când aveam opt, nouă ani, eram obligat să merg la biserică în fiecare duminică. Popa venea numai la sărbători mari, dar în schimb aveam un dascăl, profesorul din sat, care ținea slujba. Pe vremea aia, mausoleul era un fel de minune. Roată (privește la vegetația sălbatică din jurul intrării – n.r.), nu era fir de iarbă, era alee cu pietriș, erau fântâni arteziene… o minune. La sărbători veneau oameni și din alte localități. După război, comuniștii au vrut să facă din el magazie pentru cereale”, își amintește Mihai Kirsch (78 de ani).
Un concert de vioară
La evenimentul fotografii timișoreni, în biserica-mausoleu din Bobda sunt doar trei localnici. Cei cărora le mai pasă de fosta strălucire a domeniului Csavossy – pentru că mulți săteni păstrează la loc de cinste fotografii cu baronul și proprietățile acestuia – preferă să-și vadă de treabă, împăcați cu ideea că soarta monumentului este pecetluită. Iar restul sunt de-a dreptul nepăsători sau chiar distructivi, de amintit fiind perioada de la începutul anilor 2000 când în mausoleu ființa o discotecă.
Preotul Parohiei Romano-Catolice din Jimbolia, în administrația căreia se află acum monumentul, se declară neputincios. Autoritățile locale nu au mai făcut un bine mausoleului de aproape un veac. Bani de la stat pentru monumente nu prea sunt. Iar situația nu e nouă, doar e vorba despre clădiri istorice.
„E o realitate pe care trebuie să o acceptăm, din păcate. Sunt multe monumente în această situație, iar în următorii ani va fi tot mai rău. Nu cred să mai văd vreodată restaurată această clădire. Ziua în care nu a mai fost întreținută a însemnat începutul sfârșitului”, le-a spus Dan Leopold Ciobotaru, directorul Muzeului Banatului din Timișoara, celor prezenți la expoziția de fotografie care documentează declinul recent al mausoleului.
„Am început acest proiect între prieteni, văzând starea în care se află monumentul. Expoziția <<Biserica baronului>> are ca scop sensibilizarea oamenilor în măsură să facă ceva. Noi nu putem da soluții, dar trebuie să spunem că este nevoie să se facă ceva. Știm că nu sunt bani, întotdeauna este același răspuns, însă ar trebui cel puțin conservată. Nu suntem naivi, în viitorul apropiat, cel puțin, nu o va renova nimeni, dar măcar să fie stopat procesul de degradare”, a declarat fotograful Sebastian Puraci.
Vântul care bate nestingherit prin ferestre și spărturi smulge de pe stativ partitura violonistului. Suflul poartă muzica printre fotografiile expuse în biserică, dărâmă câteva dintre ele și stârnește o mică ninsoare cu fulgi și pene de porumbei, păsările fiind singurele ființe care își mai găsesc locul în monument. Sprijinită de una dintre coloanele de la intrarea în dom, Clara Kovacs (81 de ani), este preferata obiectivelor foto. Bătrâna își amintește, în drum către casa lui Ștefan Unguraș, care ne arată o fotografie de epocă din Timișoara înfățisând trăsura și caii de paradă ai baronului Csavossy, cum în biserică, la un moment dat, începuse să crească un pom.
Bat clopote din Viena
Vernisajul expoziției ia sfârșit și vioara rămâne mută, mausoleul se pregătește să-și reia singurătatea, iar zecile de porumbei din acoperișul edificiului se liniștesc după vizita neanunțată. Sunetul clopotelor, comandate special din Viena de către ultimul nobil din Bobda, sparge liniștea satului și acoperă muzica populară de la birtul de peste drum. Deasupra monumentului s-au strâns nori de furtună prin care trece un soare orb. Câinii se opresc din lătrat la o vreme după încetarea dangătelor. Clopotele mausoleului-biserică se mai trag numai la mort, dar de data asta, în drum spre groapă, nu e un om.
Citiți principiile noastre de moderare aici!