Muzeul Național al Banatului a început o călătorie virtuală prin palatele din Timișoara. Până acum destinațiile au fost Casa (Palatul) Mária Radocsay, Palatul Neptun, Palatul Apelor, Palatul Löffler, iar acum a venit rândul Colegiul Național Pedagogic „Carmen Sylva”.
„Dezvoltarea învățământului în general a contribuit și la o creștere a gradului de instrucție al fetelor. Școli pentru fete se deschid, iar numărul elevelor crește. Din lipsa unui local corespunzător, Școala de Fete din Timișoara începe demersurile pentru noua construcție. Un rol decisiv l-a avut energica directoare a școlii: Rozina Marsits”, transmit reprezentanții Muzeului Național al Banatului pe Facebook.
Complexul a fost ridicat între 1902-1903 și a costat 400.000 de coroane. A fost construită în stil neogotic englez, victorian după planurile arhitecților Leopold Baumhorn și Jacob Klein. Primăria a donat un teren de 8703 mp.
„Există două mari clădiri: cea a școlii, cu fațada pe bd. C.D. Loga și cea a internatului, pe bd. Eminescu. Intrările sunt monumentale, iar cea a școlii are trei vitralii mari terminate cu arce ogivale ornamentate cu crini. Interiorul școlii propriu-zise are 108 încăperi, cu săli de clasă, dar și încăperi-anexă. Internatul avea inițial 60 de locuri, mai apoi a depășit suta”, povestesc cei de la MNaB.
O nouă epocă a liceului
Pe 1 septembrie 1903, au avut loc primele cursuri în noua clădire. Inițial se numea Școala Superioară de Fete și avea șase clase, iar în 1916, s-a transformat în liceu cu opt clase. În vremea războiului a funcționat și un spital de campanie în clădire. Pe 1 octombrie 1919 începe o altă epocă a liceului, iar instituția a fost numită Liceul de Fete „Carmen Sylva” Timișoara.
„În 1929 liceul asimilează școala medie de fete din oraș. În acest deceniu se construiesc multe alte spații și unități școlare. Între anii 1941 și 1944 clădirea este folosită drept spital de către armata română, iar între 1944-1946 de cea sovietică. Cursurile se țin prin alte diverse locuri. În 1948 numele școlii se schimbă în Liceul de Fete, până în 1955. Între anii 1955 și 1957 școala primește numele de «Școala medie nr. 3», iar din 1957 își adaugă și titulatura de «Eftimie Murgu». În această perioadă, funcţionau în clădire, pe lângă cursurile liceului, şi Şcoala Medie Tehnică Textilă şi Şcoala Profesională Comercială Mixtă. Tot aici a funcţionat şi litografia învăţământului, iar în aripa internatului funcţiona I.C.P.P.D-ul şi Administraţia Taberelor”, povestesc cei de la MNaB.
În 1955 au început să apară și școlile mixte, inclusiv la „Murgu”. Din 1969 s-au construit clase de a IX-a și clase postliceale cu profil pedagogic pentru specializările învățător și educatoare. Abia în anul 2002, liceul își reprimește numele de „Carmen Sylva”.
editor Amalia Kui
Trimite articolul
XMultumesc pentru articol! La mai multe despre istoria cladirilor din oras, incepem sa uitam, plus ca vin oameni noi care nu cunosc, si unii chiar ar vrea sa stie.
Nu multa lume stie ca in primii ani de existenta a liceului pe strada din dreapta (Beethoven) trecea tramvaiul, care traversa Bega pe un pod de lemn aflat in parcul Copiilor. Apoi s-a construit Banca Nationala si Posta Mare si tramvaiul a fost mutat pe bulevard, traversand Bega pe Podul Decebal (Neptun) construit in 1908-1909. Prin anii ’70 stalpii pentru iluminat public de langa Liceului Carmen Sylva inca erau cei folositi la suspendarea liniei electrice pentru tramvai.
Unii mai trebuie sa studieze DEX-ul pentru a intelege sensul unor cuvinte din limba romana. In cazul de fata Amalia afirma “Din 1969 s-au construit clase de a IX-a și clase postliceale…” In realitate NU s-a construit nici o clasa in spatiul liceul! Din 1969 au fost CONSTITUITE sau FORMATE clase de a IX-a si postliceale. Intre construit si constituit este o mare diferenta
-
Amalia Kui e editorul. Corectorul, probabil. Autorul e insa Iszlai Erika.
Inițiativa este lăudabilă, dar mă așteptam să fie o incursiune virtuală sub forma unui tur al interiorului Liceului. Doar o imagine a fațadei și un istoric al Liceului mi se pare cam puțin dacă interpretăm titlul articolului.
-
Eu ma asteptam la un tur de onoare deschis cu publicul si tinut de Alexandru Ioan Cuza si evident, gratis!
-
Vai, cata ironie subtila, am lesinat de la parfumul de cultura si materialism postmodern… lovitura de graţie a fost aia cu “gratis”, evident…
-
Ironia mi se pare nepotrivită. Un tur virtual cred că necesită și niște imagini, un program care să permită vizualizarea interiorului. La asta mă refeream, nu la “gratuitatea” excursiei… Lumea merită să vadă frumusețea clădirilor și din interior. Eu cunosc foarte bine interiorul dar m-ar fi bucurat să îl pot admira într-un tur virtual.
-